Percepțiile unui sociolog despre 1989 și anii scurși de atunci

Barbu MATEESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 826 din 19 decembrie 2019 - 2 ianuarie 2020
Percepțiile unui sociolog despre 1989 și anii scurși de atunci jpeg

Întrucît un eseu ar fi extrem de dificil de închegat, îți propun ție, cititorule, cîteva gînduri sau începuturi de raționamente. Nu mă aștept să fii de acord cu majoritatea lucrurilor pe care le vei citi, dar sper ca măcar două sau trei dintre ele să te stimuleze intelectual.

A. De unde am pornit:

A1. În anul 1989, de-a lungul și de-a latul Europei de Est a avut loc finalul unui război mondial, mai lung și mai puțin sîngeros decît primele două, dar similar ca amploare și ca număr de victime secundare.

România a fost în tabăra pierzătoare. În ciuda gesturilor de independență făcute de Ceaușescu ici și colo, în unele domenii sau în altele, realitatea rămîne: sistemul socio-economic și politic din țara noastră a fost cel nulificat de istorie. Anii de suferință, bîjbîire și în unele cazuri nostalgie reflectă în bună măsură situația țărilor care au pierdut războaiele mondiale precedente, oficiale.

A2. Nu am intrat în comunism egali și nu am ieșit egali. Ceea ce comunismul a reușit a fost să nulifice sentimentul de comunitate și, prin dominarea mass-media, să ascundă existența diferențelor. O imensă Românie rurală era ascunsă păturii intelectuale din urban. Cartierele segregau clase sociale. Mobilitatea geografică era în genere redusă. Culturi și subculturi întregi conviețuiau în întuneric, fără să fie conștiente unele de altele. După 1989 ne-am descoperit unii pe ceilalți. Primul deceniu și în special primul an de după Revoluție au fost dedicate managementului acestei descoperiri, în multe privințe neplăcute.

B. Ce am făcut după aceea:

B1. Revoluția a fost făcută pentru tineri. Nu pentru tinerii din acel moment, care au petrecut decenii încercînd să-și găsească un drum, ci pentru cei de azi, adică cei născuți în 1990 sau mai tîrziu.

Cine avea 30 de ani sau mai mult la momentul Revoluției a trecut prin timpuri înfiorător de dificile. Obiceiuri, deprinderi, valori abia însușite s-au făcut scrum. Nu putem încă să procesăm durerea cauzată de această suprapunere nefericită a istoriei, un surghiun psihologic care a făcut multe răni. Dacă ce am scris nu e foarte clar, imaginează-ți un farmacist destoinic dintr-un orășel aflat în sud-vestul Germaniei care la vîrsta de, să zicem, 41 de ani se pomenește luat pe sus și pus la muncă în Gulagul siberian.

Rănile există și acum. Mi-e din ce în ce mai greu să găsesc oameni optimiști sau măcar obiectivi care să aibă 45 de ani sau mai mult. Cred că lumea și România s-au schimbat prea repede pentru ei. Există desigur excepții, și nu puține, dar o generație întreagă a înotat în ape tulburi. Claritățile, regulile, eficiența, transparența și legalitatea îi orbesc.

B2. Asociem tranziția cu o prăbușire economică. De fapt, conform statisticilor, am fost unici în sensul acesta în Europa de Est. Cehii, ungurii, polonezii nu înțeleg trauma românească a anilor ’90 și nu au cum s-o înțeleagă.

B3. Costurile adaptării la un sistem nou de valori au fost colosale. Bărcuța națională a vîslit inspirată peste momentul 2000, evitînd blocarea într-un năvod tip Meciar-Miloșevici-Lukașenko. Ne-a salvat rotirea constantă și obsesivă spre Vest, o trăsătură mai puțin prezentă în restul Europei Centrale și de Est decît credeam cu toții – după cum descoperim în acești ani.

Anul 2000 a fost un test sever al Revoluției și momentul cînd puteam să o pierdeam. În ciuda oprobriului actual la adresa cuplului Iliescu-Năstase, cei doi au fost activi în primii ani ai mileniului în sensul coordonatelor confirmate de public în 2000, adică integrarea în UE și NATO.

B4. Dacă am continua corelațiile, putem observa că integrarea în Uniunea Europeană este împlinirea idealurilor și dorințelor concrete de la Revoluție. Cei 17 ani dintre Revoluție și integrare sînt gri, o cenzură nefericită a istoriei. Privește-i cu simpatie pe ucraineni: ei sînt ca noi pre-2007, cu tot cu capitala extrem de prosperă și vestul complex din punct de vedere religios și cultural.

B5. Istoria PSD și a predecesorilor săi în acești treizeci de ani constă dintr-o mutare neîntreruptă spre dreapta din orice manual de știință politică, atît în plan economic, cît și al valorilor culturale. După șapte ani de guvernare „social-democrată“ practic neîntreruptă, România este penultima în Uniunea Europeană în ceea ce privește procentul din PIB cheltuit pe protecția socială (doar Ungaria e mai la urmă), iar de eliminarea cotei unice nu vorbește nimeni. Niciodată o lumină a progresismului, PSD pasează prin primarii săi și în clipele astea bani către Catedrala Mîntuirii Neamului, lipindu-se de cruce în fiecare campanie electorală.

De aceea zîmbesc cînd se vorbește despre PSD în termeni de „stînga“ sau, ironie supremă, cînd lideri ai partidului vorbesc despre „social-democrație“. Elemente-cheie din spatele acestor termeni – precum apărarea drepturilor minorităților de orice fel, atitudinea critică față de instituțiile cu autoritate, protejarea muncitorimii sau suprataxarea ariilor avute ale societății – lipsesc cu desăvîrșire.

Nu mai zîmbesc cînd conștientizez că deformarea termenilor deformează, la rîndul său, și gîndirea. Peste cîțiva ani vom fi probabil mai sănătoși.

C. Unde am ajuns?

C1. Marii cîștigători ai ultimilor treizeci de ani sînt orașele mari și județele cu orașe mari. Constanța și Craiova sînt excepțiile nefericite, atracția magnetică a Capitalei sugrumîndu-le. Integrarea în UE a dinamizat Transilvania. Teritoriul oficial al Bucureștiului nemaifiind de ajuns, populația se suburbanizează: unul dintre cele mai puțin populate județe ale anilor ’90 (Ilfov) e acum în prima treime a clasamentului. Relevant pentru multe narațiuni naționale este ce s-a întîmplat cu Iași: lipsit de fabrici din cauza izolării rutiere, orașul renaște acum pe baza tehnologiilor moderne, care nu necesită autostrăzi. Ardem etape într-un mod extrem de vivace.

C2. Ai observat că nu mai există pe buletinul de vot Partidul România Mare? Nu e un accident, a fost mîncat de PSD cu tot cu lideri, electorat și valori.

C3. Ai observat că nimănui nu i-a păsat de faptul că Antena 3 a pierdut încă un scrutin? Nici aici nu e vorba de o întîmplare, televiziunea ca mod de comunicare e acceptabilă pentru din ce în ce mai puțini.

C4. O rămășiță mică, dar vivace, a comunismului: teoriile conspirației. „Serviciile au planificat Colectiv“, „Cazul de la Caracal nu a fost un accident“, „Protestul acela nu e adevărat, totul e o manipulare“.

De ce corelez aceste scenarii minuțioase cu epoca ceaușistă? În spatele lor zace o premisă nespusă: „cineva are grijă“. Haosul nu există. Știe statul ce face. Lucrurile nu pot fi chiar atît de grave precum par, totul este o mise-en-scène. Realizată, invariabil, de stat și de instituțiile sale.

Teoriile conspirației sînt un refugiu sănătos psihologic pentru oamenii care nu pot înfrunta adevărul. Da, serviciile publice sînt chiar așa de proaste. Da, accidente stupide și criminale retează vieți în România, în fiecare zi. Da, nu controlează nimeni nimic sau, mai bine spus, toată lumea încearcă să controleze cîteva ceva și, în genere, eșuează.

Adevărurile acestea sînt extrem de dure. Conțin în ele sîmburele libertății: împing la sinteză, contrareacție, asumarea unei atitudini. Mult mai ușor este să crezi că totul e planificat. O fi o pernă toxică, dar poți dormi.

C5. La cei născuți după 1989 sau măcar după 1985 mă șochează în mod plăcut încrederea reciprocă, capacitatea de a construi împreună, raționalitatea. Ies la un protest cu cineva, dar asta nu înseamnă devoțiune eternă, nu înseamnă că îmi asum, ca întreg, tot grupul de protestatari. Prezum însă libertatea celuilalt.

Piața Universității din 1990 era un abandon total, o poveste arzătoare de dragoste cu istoria. Tinerii de azi sînt înțelepții care gustă politica precum o partidă de amor convenabilă, distractivă, întreprinsă cu plăcere, dar fără excese de către participanți, extrem de bine definită ca limite și repercusiuni. 

Barbu Mateescu este sociolog.

Foto: Lucian Muntean

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.