Pentru o istorie cosmopolită a suferinţei " <i>interviu cu Dina KHAPAEVA</i>

Publicat în Dilema Veche nr. 276 din 28 Mai 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ceea ce am vrut să spun este că cele două regimuri nu ar trebui comparate doar din perspectivă istorică, ci că ar trebui să se ia în considerare şi coexistenţa lor în timp, asemănările dintre mijloacele lor, dintre atrocităţile comise de ele. Este important ca lumea contemporană să admită că şi comunismul a fost un regim criminal care trebuie condamnat. Nu cer o vînătoare de vrăjitoare sau un proces al comunismului asemănător celui de la Nürnberg. Oricum, mulţi dintre vinovaţi au murit. Dar cred că este important din punct de vedere ideologic să eliberăm atmosfera de acel gen de compromisuri pe care, la toate nivelurile, oamenii continuă să le facă cu ideologia comunistă şi cu moştenirea sovietică. Este esenţial, în special pentru ţările Europei de Est şi pentru Rusia, să solicite comunităţii internaţionale condamnarea regimului comunist în locul încercărilor de a-i diminua crimele ori de a le justifica. Condamnarea comunismului este importantă din două motive: în primul rînd, pentru că el justifică relativismul istoric care domneşte în Rusia contemporană. În al doilea rînd, pentru că dăunează democraţiei ca proiect politic. Admir cartea lui François Furet, Le passé d’une illusion, în care arată că atît comunismul, cît şi fascismul au aceeaşi rădăcină şi au fost răspunsuri la problema participării politice a maselor, apărută în secolele XIX-XX. Este important de înţeles că moştenirea comunistă conservă într-un anumit fel un mesaj foarte periculos, ca orice ideologie care cheamă la o politică radicală. Cred că, în special pentru Rusia, faptul că regimul comunist nu a fost judecat rămîne un element important în înţelegerea transformărilor de acum ale ţării. Oricum, aş vrea să precizez că pentru Rusia de astăzi ar fi mult mai importantă condamnarea moştenirii regimului sovietic decît interzicerea actualului partid comunist. Aşa cum ştiţi, în Vest sînt dispute între modurile de a percepe fascismul şi comunismul: una dintre diferenţele invocate, printre altele, este că, în timp ce fascismul este rău, comunismul are o ideologie bună " solidaritate, dreptate socială... Mă voi întoarce la prezentarea lui Timothy Snyder, care a arătat această mitologie: cum comunismul părea că luptă împotriva fascismului şi părea menit să alunge răul ce fusese adus de acesta în lume. Cel de-Al Doilea Război Mondial " şi rolul URSS în acest război " a fost considerat un asemenea proces de alungare a răului. Cred că este important să înţelegem că ambele regimuri erau la fel de nocive. Faptul că un regim îl distrusese pe celălalt nu însemna că vreunul dintre ele avea scopuri sau idealuri diferite. Ar trebui să ţinem minte despre comunism că, potrivit marxismului (care e, într-un fel, scenariul cel mai pur al acestui regim), vorbea despre dictatură şi despre excluderea unor grupuri sociale în favoarea altora. Ceea ce trebuie să reţinem este că mesajul idealist construit de marxism şi comunism este capabil să revitalizeze, în zilele noastre, aceleaşi iluzii, şi, într-un anume sens, aceleaşi tragedii pe care omenirea le-a încercat deja din cauza regimurilor comuniste. De la victimizare la amnezie Aţi vorbit, într-o conferinţă la The New School for Social Research din New York, despre "amnezia istorică" din Rusia. Nu credeţi că şi Europa suferă de aceeaşi maladie? Tabloul european este puţin mai complicat. "Lucrul asupra trecutului", pentru a utiliza celebra expresie al lui Theodor Adorno, a dus la crearea, în Germania, Franţa, Italia, a unui înalt grad de consens intelectual în legătură cu fascimul: Never again! Europa nu e amnezică în această privinţă. La fel şi în privinţa Holocaustului. În ceea ce priveşte comunismul, situaţia e diferită. Sînt două motive pentru care europenii nu se grăbesc să condamne comunismul: mai întîi, lunga poveste romanţată a intelectualilor vestici, care au călătorit în Rusia sovietică din Franţa, Anglia, Italia, America, şi care au investit speranţe şi iluzii în ideologia comunistă. În al doilea rînd, pentru că statele din vestul Europei au o istorie a colaborării lor, timp de 70 de ani, cu regimul sovietic, şi cred că aceasta este o afacere neterminată. Pe 9 Mai (Ziua Europei, dar şi a victoriei coaliţei aliate în Al Doilea Război Mondial) am văzut la televizor că în Moscova a fost o mare paradă militară. Ce semnificaţie îi acordaţi? Această paradă a devenit un ritual central pentru că celebrează un mit fondator foarte important, probabil singurul care a rămas pentru a menţine unitatea "naţiunii ruse": un mit despre Al Doilea Război Mondial. Nu spun că războiul este un mit şi nu neg că a fost o mare tragedie care a adus suferinţe teribile poporului. Spun doar că atît în vremea sovietelor, cît şi acum este utilizat în scopuri politice. Mitul serveşte ca baricadă sau oblon care să îi împiedice pe compatrioţii mei să înţeleagă că Uniunea Sovietică şi Al Doilea Război Mondial nu înseamnă numai sacrificiul eroic al poporului sovietic. Ei nu vor să realizeze că Al Doilea Război Mondial, şi în special ceea ce se numeşte Marele Război Patriotic, a fost şi o mare crimă pe care guvernul sovietic, partidul comunist şi generalii sovietici au comis-o împotriva propriilor soldaţi şi a propriului popor. Acest mit îl transformă pe Stalin în erou de război care a învins răul numit fascism şi justifică atrocităţile şi crimele comise de regimul sovietic pentru că armata sovietică "a eliberat lumea de cel mai mare rău". Pe cale de consecinţă, apărătorii acestui mit consideră că cine denunţă regimul sovietic denunţă şi Marea Victorie, umileşte poporul sovietic care s-a sacrificat şi a suferit şi, deci, comite un sacrilegiu. Acest mit împiedică reflecţia asupra naturii criminale a stalinismului şi, astăzi, este folosit ca principalul vehicol pentru revizionismul istoric în Rusia. Dar în timpul regimului sovietic acest mit avea şi o altă funcţie importantă: permitea canalizarea tuturor suferinţelor îndurate de oameni în timpul puterii sovietice, în timpul Teroarei Roşii, în timpul marii epurări şi după război în această unică naraţiune despre suferinţă. Folosind o frază a lui Şostakovici, datorită Marelui Război Patriotic, poporului sovietic îi era în sfîrşit permis "să plîngă şi să jelească aşa cum simte": să vorbeşti despre război era singurul mod legitim de a-ţi exprima tristeţea şi amărăciunea în legătură cu rudele care au murit ori au fost persecutate de puterea sovietică. Aceasta creează ceea ce aţi numit "false amintiri"? "Falsele amintiri" sînt amintiri inventate despre trecut, a căror existenţă istorică e îndoielnică, dar oamenii au diverse motive de a crede în ele. În acest sens, actuala amnezie din Rusia, lipsa de dorinţă de a rememora crimele regimului sovietic şi de a asuma o responsabilitate pentru ele reprezintă o "falsă amintire". La începutul anilor ’90, din diverse motive pe care nu le voi aminti acum, populaţia postsovietică şi-a negat complet orice responsabilitate istorică pentru crimele comise în regimul sovietic. Totodată, Federaţia Rusă este moştenitoarea fostei Uniuni Sovietice. Dar responsabilitatea pentru crimele comise pe teritoriul ei de către predecesorii direcţi nu a fost niciodată un subiect de discuţie. Dezbaterea istorică şi controversa care au avut loc în Germania după război nu s-au întîmplat niciodată în Rusia. A existat doar o scurtă perioadă de acuzaţii la adresa stalinismului. Oamenii s-au considerat "victime ale totalitarismului". Victimizarea s-a transformat apoi foarte uşor în amnezie şi în lipsa dorinţei de a vorbi despre trecut. "Falsificarea istoriei" şi gustul libertăţii Principalul subiect al acestei conferinţe au fost istoriile europene: concluzia a fost că a avem încă două viziuni diferite, una vestică şi una estică, în privinţa trecutului recent. Care este poziţia Rusiei în această schemă? Are o "a treia istorie"? Sînt foarte sceptică în privinţa creării istoriei naţionale ca naraţiune istorică. Pentru că noţiuni precum "naţiune" trec printr-o criză. Coceptul de "naţiune" nu mai funcţionează. Momentul şi condiţiile intelectuale în care au fost scrise istoriile naţionale au trecut. Istoria naţională pe care Pierre Nora o numeşte roman national a fost întotdeauna considerată un soi de evoluţie progresivă a unei aşa-numite fiinţe naţionale care permitea supuşilor unui anume stat naţional să-şi proiecteze propriile aşteptări şi propria maturitate în această naraţiune. Această glorioasă istorie patriotică a naţiunii a creat identităţi naţionale pozitive. Nu cred că există, cel puţin în Europa, vreo ţară capabilă să mai producă o asemenea naraţiune din propria-i istorie consumată. Şi cred că în lumea contemporană nu mai e nevoie de o asemenea istorie. În orice caz, pentru un istoric atent la problemele metodologice ale disciplinei sale, este imposibil să scrie o astfel de istorie. Cred că putem scrie împreună o istorie a suferinţei, dar aceasta nu poate fi naţională, ci cosmopolită. Poate exista însă o "mare naraţiune europeană"? Sînt discuţii privind crearea unei identităţi europene şi, pentru aceasta, avem nevoie de o istorie comună. Există posibilitatea de a aduce laolaltă atîtea ţări într-un soi de "roman european"? Se poate întîmpla ca o asemenea naraţiune să fie creată, dar sînt sceptică în ceea ce priveşte o atare posibilitate. Nu cred că este un proiect realist. Lumea tinde să devină cosmopolită. După 20 de ani, credeţi că încă mai există Cortina de Fier? Pentru că vorbim în continuare despre tot felul de deosebiri între Est şi Vest. Credeţi că după 20 de ani aceste diferenţe continuă să fie importante? Cred că da, şi am realizat după această conferinţă că nu îmi dădeam seama cît de diferită este situaţia din ţările Europei de Est faţă de cea din Rusia: în cele dintîi, se discută cum să se deschidă dosarele fostelor servicii secrete, cum să se publice, în timp ce în Rusia documentele acelea sînt închise din nou, şi Dumnezeu ştie pentru cît timp. Aici se discută despre cum să livrezi mesajul, cum să spui adevărul dureros despre trecut, în timp ce în Rusia situaţia este opusă. Recent, a fost creată o comisie prezidenţială pentru a preveni "încercările de falsificare a istoriei în detrimentul Rusiei". Această simplă formulă pune în pericol libertatea de expresie şi libertatea academică. Şi mai important, va promova un fel de memorie pe seama celorlalţi, ceea ce cu siguranţă este periculos pentru democraţie. Europa de Vest reprezintă o altă dimensiune în această istorie foarte complicată. Diferenţele sînt reale şi există şi nimeni nu ar trebui să le subestimeze. Singura mea speranţă este că, după aceşti 20 de ani şi în ciuda tuturor problemelor cu care se confruntă Rusia, oamenii s-au obişnuit să trăiască într-o lume deschisă. Şi sper că gustul libertăţii va rămîne întotdeauna important pentru ei. Vilnius, 10 mai 2009 interviu realizat de Mircea VASILESCU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

parjoale moldovenesti shutterstock jpg
Rețeta simplă de care nu ne vom mai sătura. Cum pregătim pârjoale tradiționale moldovenești
Este o rețetă de care am auzit deja cu toții, însă nu mulți oameni știu cât de simplă este, de fapt, de pregătit! Pârjoalele moldovenești au un gust delicios și nici nu au nevoie de prea multe ingrediente!
analiza economica grafic laptop productivitate foto XTB Romania png
Comisia Europeană a redus la 1,4%, estimările privind avansul economiei româneşti în 2025
Comisia Europeană a redus la 1,4%, de la 2,5% anterior, estimările privind creşterea economiei româneşti în acest an, şi a avertizat că deficitul guvernamental va rămâne la un nivel ridicat, de 8,6% din PIB în 2025 şi 8,4% din PIB în 2026.
banner nicusor dan jpg
foto1 viol jpg
Bărbat din Alba, arestat pentru viol asupra unei minore de 15 ani. Prima dată a plătit-o pentru un act sexual
Un bărbat de 46 de ani din județul Alba a fost arestat preventiv după ce a violat o adolescentă de 15 ani. Prima dată, agresorul a plătit victima pentru un act sexual, iar ulterior a încercat să o violeze din nou.
Odiseea grecilor care îşi caută un loc de muncă FOTO Greek Reporter
„Adevărul” își consolidează echipa. Căutăm reporteri de teren
Căutăm reporteri de teren (exclus remote) care să acopere domeniile Politic, Economic, Social, Eveniment și Sport.
image png
Primarul Buzăului cere socoteală conducerii PSD. „Partidul meu a invitat, practic, să se voteze cu George Simion”
Primarul PSD din Buzău, Constantin Toma, a declarat luni că toată conducerea PSD trebuie să-şi depună demisiile sau să fie demişi, după alegerile prezidenţiale.
anamaria gavrila foto 2 FB jpg
Anamaria Gavrilă citează din Einstein după eșecul lui George Simion. Planurile de viitor: „Aș putea vinde tot și să cumpăr acolo o casă”
Lidera POT, Anamaria Gavrilă, al cărei partid l-a susținut pe George Simion la alegerile prezidențiale, a postat luni, 19 mai, pe Facebook, un mesaj în care a explicat ce are de gând să facă după eșecul președintelui AUR în turul doi.
Preluare preşedinţie UE - Atheneul Român / FOTO Mediafax Foto / Andreea Alexandru / 10 ian 2019
Un eveniment aparte!
În adevăr, într-un moment aparte se constituie concertul simfonic al Filarmonicii bucureștene, concert de muzică ce provine din spațiul slav, lucrări de sorginte rusă și ucraineană.
Premierul olandez Mark Rutte FOTO Profimedia
Mark Rutte a vorbit la telefon cu Nicușor Dan: „L-am felicitat pentru victoria în alegeri și de abia aștept să colaborăm”
Secretarul general al NATO, Mark Rutte, l-a sunat pe Nicușor Dan pentru a-l felicita după victoria din alegerile prezidențiale. De abia aștept să colaborăm, a spus Rutte.