Pensionarii, în nuanţe de bunici

Stela GIURGEANU, Iaromira POPOVICI
Publicat în Dilema Veche nr. 99 din 8 Dec 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Căutaţi să aflaţi cum arată de fapt un bunic sau o bunică? Să-i delimitaţi de statutul de "pensionar"? Să-i descoperiţi dincolo de etichete? Veniţi, atunci, avem aici din toate categoriile şi pentru toate gusturile... e imposibil să nu găsiţi nuanţa potrivită... avem intelectuali cu păreri categorice despre viaţă şi politică, non-intelectuali, dar cu bunul-simţ al vieţii înţelese pînă la capăt; avem şi visători care zîmbesc şi se bucură, aşa, ca nişte copii; avem şi din cei pe care realitatea i-a desenat în linii prea ferme, ca să le mai permită să nu stea ca oamenii mari şi resemnaţi la masă; unii se uită încă la spectacol cu luminiţe în ochi, alţii - încruntaţi şi trişti, uneori chiar mînioşi, de nu ştii cînd vor exploda... alţii au o bucurie de Crăciun; după cum v-am zis, avem din toţi... Graşi?... eh, din aceştia, într-adevăr, nu prea avem... majoritatea sînt, aşa, mai... supli... nu, nu... ei nu fac sport... dar ştiţi, pensia e de aşa manieră... de-abia dacă le ajunge pentru... Dar, vă rog, poftiţi, nu mai staţi afară, este destul de frig... intraţi, să-i vedeţi mai îndeaproape, cu ochii dumneavoastră... Săptămîna bunicilor ...Dacă apăsaţi clanţa îndeajuns de ferm, uşa arămită de timp, cu sigla Pro Familia într-o parte, se deschide pe jumătate şi vă puteţi strecura fără nici o problemă într-un hol de un auriu închis şi rece; hărmălaia Săptămînii bunicilor din sală umbreşte însă întunericul de pe hol; a început de pe la jumătatea bulevardului Lipscani şi a ţinut-o tot aşa, într-un chiot şi o bucurie, pînă pe 29 noiembrie, cînd s-a mutat cu tot fastul şi eleganţa într-un club bucureştean, pentru a culmina cu un bal în toată regula. Săptămîna bunicilor se află la a patra ediţie. Primul bunic întîlnit aici s-a întîmplat să fie chiar domnul Ştefan Dumitrescu , preşedintele Asociaţiei Pensionarilor din România. La costum şi cu cravată, domnul Dumitrescu îmi spune, într-un colţ al holului, încercînd să-şi adăpostească pe cît posibil înţelesul cuvintelor de decibelii muzicii şi a voiei bune dinăuntru, despre pensiile mizere. Nu vrea însă să insiste pe lucrul ăsta, nu era nici locul, nici timpul pentru a fi revoltat sau trist; era doar o cauză a întîmplării acestei săptămîni... pensionarii de-abia ajung să-şi asigure supravieţuirea - îmi spune - iar viaţa lor socială rămîne doar la nivel de televizor. Poate, cînd şi cînd, o tablă în parc (dar de cînd cu frigul ăsta, mai rar) sau un mers pe la un coafor de cartier, pentru doamne (dar asta şi mai rar decît din an în Paşti); aşa că, în colaborare cu mai mulţi, s-a stabilit ca în fiecare an să se desfăşoare această Săptămînă a bunicilor. Însă, taman cînd să-l întreb despre ce evenimente... domnul Dumitrescu a fost chemat pe scenă, să ţină discursul inaugural... Am păşit, aşadar, laolaltă cu domnia sa, în sala de festivităţi; o scenă, scaune şi mese de plastic şi multe, foarte multe destine aproape trăite; unele, care încinseseră pînă atunci o horă în mijlocul sălii, se refugiaseră acum îmbujorate şi gîfîind pe scaune; altele, mai rezervate, părăsiseră scaunele doar cu privirea. La intrare, chiar în timpul discursului inaugural, o doamnă mărunţică şi uscată se ceartă cu o domnişoară înaltă şi suplă, cu o pălărie şi o uniformă de soldat roşior, cu fustă mini. Domnişoara era pe post de hostess şi "rupea" invitaţiile; doamna era pe post de pensionară şi nu avea ce da la "rupt". Domnişoara n-avea ce să-i facă doamnei, doamna vroia măcar să stea şi ea la spectacol, nu neapărat să şi mănînce din trataţie, domnişoara a ridicat din umeri, doamna a plecat la plimbare. "Invitaţiile au fost distribuite prin Asociaţia Pensionarilor sau date pe stradă, prin pieţe, parcuri, prin locuri de-astea unde se fîţîie pensionarii" - mă ia deoparte unul dintre organizatori, domnul Mihai Apolozan . "Unii sînt înţelegători, alţii devin recalcitranţi pentru că nu înţeleg că nu mai avem invitaţii." Trataţia e preţ de o bere, o cafea, un pateu şi un iaurt. Unii bunici le iau pe toate deodată, de frică să nu rămînă fără; şi traversează aşa, toată sala, cu braţele pline de trataţie gratuită, paharul de bere şi cafeaua într-o mînă, pateul şi iaurtul în cealaltă. Domnul Apolozan îmi spune cîtă cafea s-a dat pe jos din cauza acestei disperări. Mulţi au aşteptat de la 9 dimineaţa; au stat în frig, în faţa sediului, ca odinioară la carne. Spectacolul a început la 12. Unii au prins loc mai în faţă, că, deh, dacă stai, prinzi un loc mai bun. Alţii n-au prins nici de leac, dar s-au aliniat ciorchine pe la tocul uşii. La fel ca jindul unei doamne care tot spera într-o minune de "măcar cinci minuţele", pe unul dintre scaunele de plastic; nu de trataţie îi era ei, ci să stea şi ea să se uite la spectacol (pe scenă cînta, de mama focului, ansamblul "Armonia"). Spre ieşire, dau peste un cuplu; el şi ea, foşti ingineri; s-au tot uitat pe afişe, au tot încercat să vorbească... adică ar fi vrut şi ei o invitaţie, măcar pentru bal... de trei ani vin la sărbătoarea asta, iar anul ăsta, nu ştiu cum, dar au rămas pe dinafară... şi ar fi tare păcat, pentru că anul trecut au fost campioni la tango şi doamna se îmbujorează, ca un etern feminin cînd îi spun că e tare drăguţă şi cochetă... şi-şi aprinde luminiţe tinere în ochi şi-şi aranjează încă puţin marginile pălăriuţei verzi... eh, vechitura asta! Parcul bunicilor ...Dacă totuşi, în aglomeraţia dinăuntru, cu muzica tare şi nervii roşioarelor mini, n-aţi reuşit să prindeţi nuanţa de bunic (vi se pare chiar că aţi dat iar peste nişte pensionari furioşi), părăsiţi Săptămîna organizată la sediul Pro Familia şi, prescurtînd Lipscaniul prin străduţele sale lăturalnice, ieşiţi taman bine în apropierea Cercului Militar. De acolo o ţineţi drept, preţ de cinci minute, pînă ajungeţi în Cişmigiu. Aici vă garantez; departe de înghesuiala din autobuze (unde sînt bombăniţi că mai bine ar sta pe-acasă), departe şi de îmbrînceala pentru supravieţuire din farmacii sau produse ieftine - în parc, pe băncuţe, profitînd de ultimul soare de noiembrie sau şerpuind laolaltă cu aleile centrale ale parcului, îi puteţi admira în stare pură, în toate nuanţele lor de bunici. De la romantici la realişti, toţi cochetează încă la amintirile de o viaţă; realişti sau romantici, toţi îţi vor spune la unison şi oftînd, totodată, că, la fel cum ei nu mai sînt ce-au fost pe vremuri, nici Cişmigiul nu mai e ce-a fost odată; la "buturugă", de exemplu, păi acolo era o terasă din aia "trendy", de o ştiau toţi... luau acolo un suc şi un pateu din banii de buzunar adolescentin... ei, acum peste amintirile lor fantomatice s-au construit toalete ecologice...; dar ei ştiu că, pe vremuri, pe lac erau lebede... şi se auzea şi flaşneta şi mîncai şi castane coapte. În Cişmigiu, bunicii preferă - dacă stai de vorbă cu ei - preferă să-ţi povestească; şi să-ţi dea sfaturi; deja au obosit să se plîngă de pensii; asta o fac în afară, dar nu şi aici. Pe lîngă rotunda scriitorilor, un domn cu o căciulă înaltă de blană şi toiag vechi de lemn prins de încheietura mîinii drepte cu o sfoară, declară, hîtru şi spre amuzamentul publicului său bancar, că pe vremuri era aşa un holtei, nimeni nu-i scăpa... pînă s-a luat cu unguroaica, Dumnezeu s-o ierte... Mai departe, pe lîngă izvorul lui Eminescu, o doamnă mărunţică, în drum spre farmacie, face o pauză, şi-mi dă un sfat : "să nu care cumva să te măriţi cu el!" (asta după ce mă întreabă dacă am şi eu un băiat); cel mai prost lucru pe care poate să-l facă o fată în zilele noastre e să se mărite. Acum, de vreme ce nu mai e chiar aşa o ruşine, dacă vrei să te iubeşti cu băiatul tău, poţi s-o faci şi fără acte la primărie; că actele alea îţi mănîncă sufletul! Că aşa sînt bărbaţii... odată te prind cu verigheta pe deget şi te bagă în bucătărie şi nu mai ştiu de tine; pleacă după alta şi zîmbiţi, dumneavostră, zîmbiţi pentru că sînteţi încă tînără şi nu ştiţi ce vă aşteaptă, dar vă spun eu că aşa e... ...În Cişmigiu, bunicul nu mai are ce face. La orice oră, în orice colţişor, dacă îi dai bineţe sau dacă-i zîmbeşti, îşi recapătă nuanţa originală. Şi redevine bunic.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

accident sju slatina3   foto euro24 jpg
Unșofer, cu o alcoolemie de 1,1 mg/l, a pierdut controlul asupra direcției de mers și a intrat cu mașina în curtea Spitalului Slatina
Un incident grav s-a petrecut în noaptea de marți spre miercuri, 10/11 decembrie 2024. Un șofer de 27 ani, care a urcat la volan sub influența alcoolului, a pierdut controlul asupra direcției de mers și, în fața SJU Slatina, a trecut peste bordură și a ajuns în curtea unității sanitare.
citit carte barbat istock jpg
Ce este „lerul”? Cuvântul neobișnuit care apare în multe colinde, dar pe care puțini români îl pot explica
O scurtă privire în calendar ne va arăta că deja ne îndreptăm către jumătatea lunii decembrie. Poate că mulți dintre noi deja am început să ascultăm colinde, sau, dacă nu, o vom face destul de curând.
slobozia razie la urziceni si barbulesti foto ipj ialomita
Razie şi percheziţii cu mascaţii în Ploieşti, în mai multe dosare de tâlhărie şi furt
Peste 50 de poliţişti şi jandarmi au demarat, miercuri dimineaţă, o razie de amploare în Prahova, dar şi percheziţii la mai multe persoane suspecte în câteva dosare de tâlhărie şi furt.
Criza economica criza financiara FOTO Shutterstock
Piețele financiare românești, survolate de un stol de „lebede negre”: „Au mai fost văzute în pandemie, la Brexit și în 2008”
Piețele financiare românești au fost lovite de volatilitate în timpul alegerilor prezidențiale, rezultatele surprinzătoare ducând și la o dificultate neașteptată pentru Guvern în a împrumuta bani.
Kim Yong hyun   fostul ministru al Apărării din Coreea de Sud Foto Getty Images jpg
Fostul ministru al Apărării a încercat să-și ia viața în arest, după ce a recomandat impunerea legii marțiale în Coreea de Sud
Kim Yong-hyun, fostul ministru sud-coreean al apărării, a încercat să îşi pună capăt zilelor în timp ce se afla în detenţie, a declarat, miercuri, comisarul general al Serviciului Coreean de Corecţie.
andreea balan  crop 1665063599 jpg
Motivul neașteptat pentru care Andreea Bălan nu poartă inelul de logodnă de la Victor Cornea: „Foarte greu, de-a lungul anilor, am…”
Pe 3 decembrie, Andreea Bălan a trăit o zi memorabilă. În timpul unui zbor către Laponia, Victor Cornea, partenerul ei de mai bine de un an, i-a adresat marea întrebare. Răspunsul vedetei a fost un entuziast „DA”.
zile libere de paste jpg
Câte zile libere au românii în 2025. Cum arată calendarul pentru minivacanțe de la anul
Anul 2025 aduce vești bune pentru angajații din România, oferind un total de 17 zile libere legale, dintre care 13 vor fi în timpul săptămânii, iar restul de 4 în weekend.
sumudica platformax jpg
Șumudică își retrogradează o fostă echipă. UEFA i-a dat dreptate românului
Marius Șumudică (53 de ani), antrenorul echipei Rapid, a primit o veste bună de la Comisia de Disciplină a UEFA.
castig loto pitesti jpg
Un noroc fatal. A murit la stomatolog după ce a câștigat 32 de milioane de euro la loto
Un bărbat de 73 de ani din Brazilia, care a câștigat marele premiu la loto în luna noiembrie, a murit subit la stomatolog. A fost prima lui decizie de milionar în euro,