Pensiile electorale: un joc politic cu sumă nulă

Cristian PĂTRĂŞCONIU
Publicat în Dilema Veche nr. 195 din 3 Noi 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Nu am nici o iluzie: tema măririi pensiilor nu a fost adusă în dezbaterea publică (pe uşa din dos) din raţiuni umanitare, aşa cum ar fi fost normal. Înainte de orice - deci, înainte de a încerca descîlcirea ghemului politic creat în legătură cu acest subiect - e esenţial de spus că pensiile sînt, cu puţine excepţii, jignitor de mici şi că, principial, mărirea lor nu trebuie privită ca un atentat terorist la bugetul de stat, ci ca o măsură reparatorie firească. Discuţiile, afirmaţiile, deciziile, polemicile, reproşurile consemnate în zona politică a spaţiului public, vizavi de "dosarul pensiilor", au fost însă departe de o asemenea perspectivă. Mărirea semnificativă a pensiilor a debutat la jumătatea acestui an ca din senin şi - reţineţi, vă rog, acest amănunt - după un avertisment care s-a dorit ferm, venit chiar de la premierul Călin Popescu Tăriceanu. Avertismentul era lipsit de echivoc: Guvernul României nu poate opera o creştere a pensiilor masivă, fiindcă asta ar însemna o povară prea mare pentru buget şi, prin urmare, un risc major pentru economie. Presat de o cotă electorală în scădere pentru partidul pe care îl conduce, dar şi şantajat (cum nu le place liberalilor să recunoască, dar cum se va vedea în lunile ce vor urma) de social-democraţii pe umerii cărora stă, cel puţin la votul de învestire din Parlament, executivul pe care îl conduce, Călin Popescu Tăriceanu abandonează poziţia raţionalist-prudentă în chestiunea pensiilor şi plusează evident la capitolul "populism". Deşi lider de partid liberal, Tăriceanu pariază pe un electorat care nu e îndeobşte "prieten" cu liberalii: pensionarii. Reactiv multă vreme ca premier, Călin Popescu Tăriceanu ia faţa, în primă instanţă, competitorilor politici, prin această mutare. Deruta declanşată de "lovitura" premierului e distribuită în două zone: la democraţi (plus Traian Băsescu) şi la social-democraţi. Nu punem la socoteală cîteva mîrîieli cărora li se pune rapid surdină, venite chiar din interiorul PNL (remember: exasperarea de cîteva zile a lui Sebastian Vlădescu). Aşadar, PD atacă la început - într-un sincron previzibil cu preşedintele Traian Băsescu - "populismul" PNL, în spatele căruia s-ar ascunde "disperarea electorală". Poziţia radicală, dur-contestatară, a democraţilor şi a mentorului lor a fost repede abandonată în favoarea uneia "raţionaliste" (foarte asemănătoare cu cea abordată, în urmă cu jumătate de an, de Tăriceanu însuşi). PD & T.B. spun că nu se opun măririi pensiilor, dar pretind Guvernului să dezvăluie "sursele de finanţare" ale acestui proiect amplu. În tabăra cealaltă, motivele de nemulţumire sînt diferite; ele nu ţin de "sursele de finanţare", ci de întîietate. Cîteva săptămîni bune, contrele pe care pesediştii le pun liberalilor se referă exclusiv la faptul că PNL le-a furat "mărirea pensiilor". Acuzele celor din PSD au fost, pe această temă, variate: putem număra multe, începînd cu micile împunsături în talk-show-uri şi terminînd cu izbucnirile, rostite în de-acum binecunoscutul limbaj comico-apocaliptic, ale lui Mircea Geoană. Mai intervine ceva în ecuaţia politică a pensiilor, ediţia 2007. Uşor, dar vizibil şifonat într-o bătălie în care se utilizează arsenal "populist" şi reactiv în această situaţie, Traian Băsescu redevine pro-activ: la început de toamnă, şeful statului este avocatul politic numărul 1 al pensiilor private. E un calcul interesant: opţiunea de a pleda cauza pensiilor private nu îl face pe Băsescu să puncteze la "pensionari", ci exact în teritoriul tradiţional liberal. Apoi, acest subiect se topeşte pentru un timp şi, brusc, se precipită, imediat după moţiunea de cenzură care ar mai fi avut nevoie de 12 voturi pentru a doborî Guvernul Tăriceanu. Încă transpirat după ce a simţit "glonţul" moţiunii trecîndu-i pe la ureche, premierul face un anunţ important pentru ţară: pentru că există un excedent la buget, pensiile vor suferi o primă mărire de la 1 noiembrie, iar la anul, încă una, aşa încît, în 2008, promisiunea că veniturile pensionarilor vor creşte cu 43% va fi deja bifată. Există cîteva idei care se văd clar din povestea politică a măririi pensiilor. Ca regulă generală: nici un opozant de marcă al acestei măsuri nu alege să se pună de-a curmezişul. Cînd discută polemic, actorii politici o fac interesaţi de culegerea de dividende. Problema lor fundamentală e aceasta: "Cum ieşim în această poză?". Se discută - cum e nefiresc într-un caz de maximă importanţă naţională ca acesta - doar marginal despre politici publice. Şi atunci, vorba majorităţii moderatorilor rămaşi des în criză de idei, "Cine pierde şi cine cîştigă?". Politic, aş spune că mai degrabă nimeni. Mărirea pensiilor a fost o temă pe care principalii actori politici s-au repezit să o sfîşie ca nişte hiene. Şi asta s-a văzut! Testele de paternitate la care a fost supusă această idee au micşorat şi ele eventualele beneficii. S-a văzut clar la lucru, de asemenea, şi atitudinea care stîrneşte încă dezgust în România şi care se rezumă la această frază, rostită de Elena Ceauşescu în decembrie 1989: "Nicule, mai dă-le în plus 100 de lei!". Şi apoi, efectele acestor măriri vor fi semnificativ contrabalansate de creşterile de preţuri, unele deja puse în practică.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Rezultatul protestelor împotriva turiștilor: stațiunile spaniole se golesc
Spaniolii furioși din cauza turismului în masă au primit exact ceea ce au cerut, deoarece Magaluf , unul dintre cele mai importante locuri de vacanță din Mallorca, este pe jumătate gol. De fapt, arată ca un oraş fantomă.
image
Alimentele pe care experții în siguranță alimentară nu le-ar mânca niciodată de la bufetul de mic dejun al unui hotel
Cu toţii suntem de acord că, în vacanţă, unul dintre avantajele de a sta la un hotel este bufetul de mic dejun inclus în pachetul achiziţionat. În acelaşi timp, ultimul lucru pe care ni-l dorim este să rămânem în cameră din cauza vreunei boli digestive.
image
Caravană electorală, atacată cu bâtele într-o comună din județul Buzău VIDEO
Lupta politică se duce și cu ciomagul, pe alocuri. O demonstrează filmarea realizată de membrii unei caravane electorale din comuna buzoiană Calvini, în care se vede cum sunt alergați și amenințați cu bâtele de un grup de săteni.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.