Pe un picior de plai

Dragos TUDOR
Publicat în Dilema Veche nr. 185 din 27 Aug 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Prima atestare documentară a oraşului datează din timpul lui Petru Cercel. Pe 18 iunie 1584, "întărea Jupînesei Caplea şi nepoţilor ei, Badea şi Calota postelnici, satele Drăgăneşti şi Moarile în urma unei judecăţi". Şi aici se opreşte gloria istorică a localităţii. Ar mai trebui amintit doar că a fost una dintre primele zone de exploatare a petrolului. Americanii au realizat investiţii majore. Petrolul a curs o perioadă pe marginea drumului. Acum s-a cam terminat. Sondele dispar, una cîte una. Au reapărut însă judecăţile. Oamenii se luptă încă să cîştige ce a fost al lor şi le-a fost luat, pe vremea cealaltă. Nu au bani pentru avocaţi pricepuţi, nu prea ştiu legile, dar trăiesc cu speranţa să obţină ceva pe proprietăţile bunicilor. Pentru copii, nu pentru ei. Aici m-am născut şi aici încep şi povestea. Pentru că, pentru mult timp, aici am găsit capitala întregii lumi. Apoi a devenit provincie. Copil fiind, sonde cutreieram Copilul percepe locul naşterii prin formule care ţin de primii prieteni, de spaţiile de joacă bine delimitate şi asumate ca personale - teritorii de apărat în lupta cu găştile celelalte. Aşa îl percep şi eu. Dealurile erau pline de sonde pe care ne căţăram să vedem lumea de sus. Puţini se încumetau să urce pe sonda 6000, doar că răsplata era pe măsură. Era Turnul Eiffel, Blocurile Gemene şi Turnul din Pisa la un loc. De acolo din vîrf eram stăpînii lumii. De jur-împrejur vedeam totul. Blocurile din centrul oraşului, casele de la periferie, şoseaua care şerpuia spre satele din jur şi apoi dealurile. Ce era după dealuri, nu ştiam şi nici nu ne interesa. Vedeam şi casa lui Radinski, un medic dentist celebru, dar care, nimeni nu ştia de ce, cam înnebunise. Casa era protejată de un pîlc de brazi falnici, bătrîni, veniţi parcă din vremea lui Petru Cercel. Ca prin minune, rămăsese nedărîmată. Singură, în mijlocul unui cartier de blocuri. În curtea ei zăceau zeci de seringi şi ace, reviste în limbi străine, jucării frumos colorate pe care nu le găseam niciodată în magazin. Mai era un cîine, cred că primul ciobănesc mioritic din ţară. Este singurul mister al oraşului pe care îl mai port nelămurit. Cine era acest Radinski? La ţară, la bunici, era provincia. Orice doreai să cumperi trebuia să mergi de vale şi, dacă era închis, să aştepţi pînă vine vînzătorul de la treburi sau să mergi să îl cauţi acasă. Pe vremea aceea, pîine nu era la sate. O aduceam de la Bucureşti sau de prin alte oraşe unde se dădea fără cartelă (deşi ne certa vînzătoarea că stăm de mai multe ori la coadă, că am mai luat. Bunicul mă mai trimitea o dată pe mine. "La copii le dă de mai multe ori" - zicea. După ce vînzătoarea număra banii, sărea din spatele meu şi înşfăca cele două franzele să le rostuiască atent, în sac). La ţară se făcea însă grîul şi am început să întreb, naiv, de ce, dacă grîul se face aici, oamenii nu îl pot măcina ca să facă pîine. Să nu mai care de la oraş. Astfel am aflat că nu este grîul lor şi am tras concluzia că era mai bine la oraş. Aici, pesemne, grîul era al oamenilor, pentru că se făcea pîine, iar la Bucureşti, pe undeva, trebuie să fi fost culturi mari, din moment ce pîinea era la liber. Oraşul adolescentului miop Anii de dinaintea liceului au reprezentat momentul în care, pentru prima dată, m-am îndoit de oraş. Tîrgoviştea era mai mare, la Bucureşti îţi trebuia o zi doar ca să mergi prin cîteva magazine şi la o cofetărie. Prin clasa a X-a, după ce cam dădusem iama în toate cărţile bibliotecii, inclusiv în fondul secret (cămăruţa din spate), am simţit că oraşul are limite. Că e posibil să caut mult şi bine fără să pot găsi aici. Orice. Bibliotecara mai tînără (cea în vîrstă era mai rea) se obişnuise cu mine. Punea cărţile noi în rafturi abia după ce treceam prin ele. Dar şi acest favor devenea inutil. 1000 de metri pînă la liceu, 300 pînă la bibliotecă, 1000 pînă la sala de handbal, sîmbăta etapă în campionatul de juniori, aproape zilnic cefalee. Mai erau şi grămezile de oameni care forţau geamurile la cinematograful din oraş cînd veneau filme precum Lanţul amintirilor, O floare şi doi grădinari sau Superman şi Războiul stelelor. La 10-12 ani, aceste filme par compatibile, făcute din acelaşi aluat, chiar dacă noi rîdeam cînd sala hohotea în lacrimi. Şi ele au părut, o vreme, centrul lumii. Apoi am auzit de video, de filme pe casetă, cozile s-au mutat acasă la şoferii de tir, transformaţi, brusc, în cinefili. Costa 5 lei să vezi un film, dar te puteai piti pe sub un colţ de masă sau mileu mai mare, să vezi mai multe, pînă adormeai. Oraşul meu, oraş al nimănui Din ziua în care am plecat la facultate, oraşul mi-a devenit străin. L-am conştientizat provincial. Ascuns printre dealuri, aproape capăt de şosea, nu are nici o şansă. Ca peste tot în ţară, bărbaţii pleacă în străinătate, la un ban mai bun, pe care să-l trimită acasă, la copii. Văzut rece, obiectiv, este un loc pe care nu-l regreţi pentru că nu-l reţii. Nimic din forma şi aspectului lui nu te încîntă, nu îţi place, nu te incită la visare sau proiecte. În singura intersecţie de străzi, maşinile aşteaptă, se invită, îşi fac semne de generozitate sau îşi oferă zîmbete liniştitoare. Şi asta dincolo de semnele de circulaţie, prea ferme pentru un asemenea context. Drum cu prioritate şi cedează trecerea nu pot avea întîietate asupra relaţiilor umane: "Vă rog, domn’ profesor, treceţi dvs.!"; "Dle inginer, vă rog, poate vă grăbiţi!"; "Dna dirigintă, ce frumos aţi renovat poşta, mergeţi, mergeţi, eu mă duc la piaţă!". Oraşul nu-mi mai aparţine. S-a schimbat şi el, m-am schimbat şi eu. Văd grădiniţa în curtea căreia mîncam flori de trifoi, şcoala generală la care am continuat să merg chiar şi după ce mă mutasem, la casă, departe de ea. Trec pe lîngă liceul învelit acum în termopane de oglindă, prin care nu mai poţi vedea sau intui forfota profesorilor, în drum spre cancelarie, sau elevul de serviciu, alergînd să cumpere vreun ziar sau cornuri pentru profesoare. Aşa cum e, neatractiv, provincial, fără trecut şi fără viitor, e totuşi viu. Plin de copii care vor vrea, şi ei, să-l părăsească. S-a construit, recent, o nouă grădiniţă pentru ei. Din cînd în cînd, prea plin de-atîta capitale, simt că-mi lipseşte tocmai simplitatea lui. 1000 de metri pînă la liceu, 300 pînă la bibliotecă - acum un bar cochet, mereu fără clienţi -, 1000 pînă la sala de handbal, fără etapă în campionatul de juniori, aproape zilnic cefalee - din acelea cu care te obişnuieşti şi le simţi abia cînd nu există. Da, e provincie. Da, este un capăt de lume în mijlocul ţării. Dar raportat la ce?

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Stanija, sursa foto Instagram jpg
O influenceriță a dezvăluit câți bani i s-au oferit pentru o noapte de amor: „Primesc oferte pe Instagram”
O influenceriță, care are peste 2 milioane de urmăritori pe Instagram, a dezvăluit câți bani i s-au propus pentru o noapte de amor. Ea a povestit că primește frecvent astfel de oferte în mediul online, iar sumele ajung la mii de euro.
imbatranire Alzheimer jpg
Au fost descoperite cauzele pentru care femeile sunt mai predispuse la Alzheimer decât bărbații. Ce spun specialiștii despre riscuri și prevenție
Boala Alzheimer afectează, în mod vizibil, mai multe femei decât bărbați. Statisticile arată că două treimi dintre pacienții diagnosticați sunt femei. Cercetători americani susțin că au descoperit explicațiile biologice pentru această diferență: menopauza și structura genetică diferită a femeilor.
Denis Savescu, foto Facebook jpg
Povestea emoționantă a românului care a pornit într-o aventură de peste 14.000 de kilometri pe bicicletă. Ce l-a motivat să renunțe la rutină
După ce mama sa a murit de cancer, iar iubita l-a părăsit după opt ani de relație, un tânăr român a decis să plece într-o călătorie pe bicicletă prin lume, fără să-și plănuiască itinerariul. El a pedalat peste 14.000 de kilometri și a ajuns în locuri la care nici nu visa!
BeFunky collage   2025 07 15T194247 108 jpg
Spaghete cu dovlecel și pesto, rețeta italienească cu gust unic. Se prepară ușor și arată spectaculos. VIDEO
O rețetă simplă, de vară, perfectă pentru o cină în familie sau alături de prieteni: spaghetti cu dovlecel și pesto. Preparatul, inspirat din bucătăria italiană, este gata în mai puțin de 30 de minute și aduce în farfurie o combinație echilibrată de prospețime și savoare.
banner dragos bucur png
Actorul Dragoș Bucur dă lovitura în SUA. Va juca într-un film american: „Am un rol destul de frumos”
Actor, prezentator TV și jurat în emisiuni de top, Dragoș Bucur rămâne una dintre cele mai vizibile figuri ale postului PRO TV. La 48 de ani, vârstă pe care a împlinit-o în luna iunie, artistul continuă să alterneze cu succes aparițiile în divertismentul televizat cu proiectele cinematografice.
Avion de mici dimensiuni prăbușit  Foto ISU Hunedoara (3) jpg
Cum s-a prăbușit avionul de la Orăștie. Pilotul decedat a mai fost implicat într-un accident aviatic
Un avion de mici dimensiuni s-a prăbușit marți după-amiază în apropierea unei zone de agrement din localitatea Orăștie, județul Hunedoara. În urma impactului, pilotul a murit pe loc, iar pasagerul aflat alături de el a fost grav rănit și transportat de urgență la spital.
mașină  foto   Shutterstock jpg
Un escroc a închiriat mai multe mașini de la companii de ridesharing şi le-a vândut la centre de dezmembrări auto
Poliția caută un bărbat din Bucureşti care a închiriat cel puţin zece maşini de la companii de ridesharing şi le-a vândut unor centre de dezmembrări auto. Individul se recomanda drept şofer cu experienţă, dar nu se mai întorcea niciodată cu autoturismele.
Motiune de cenzura guvernul Bolojan  Foto Inquam Photos  George Calin (9) jpg
Bolojan începe tăierile la Guvern și vrea mai multe concursuri pentru angajați: personalul ar putea fi redus cu 30-40%
Premierul Ilie Bolojan pregătește tăieri la Guvern, pentru a reduce din costuri. Printre altele, acesta intenționează să organizeze mai multe concursuri pentru angajații cancelariei și ai Secretariatului General, în condițiile în care personalul ar putea fi redus cu 30-40%.
Donald Trump eveniment  casa albă FOTO EPA EFE jpg
Trump, în mijlocul furtunii MAGA. Alegerea imposibilă în fața căreia se află președintele american
Donald Trump este în premieră în postura de a pune capăt unei teorii a conspirației – cea privind presupuse mușamalizări în dosarul prădătorului sexual Jeffrey Epstein, care agită în ultima vreme apele în mișcarea MAGA, relatează CNN.