Pe şleau sau dificultatea de a defini

Mirela NEDELCU-PATUREAU
Publicat în Dilema Veche nr. 209 din 18 Feb 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Mărturisesc că am început să mă confrunt cu problemele limbajului vulgar sau ale spuselor pe şleau destul de recent, cînd am început să traduc în franceză scenarii de film şi tinere condeie dramatice contemporane. E vorba deci de un contact din ce în ce mai frecvent şi o dilemă pur tehnică, fără nici o umbră de pudibonderie, căci referinţele anatomice ca punctuaţie virilă a conversaţiei nu mă tulbură în mod deosebit. Şi lăsînd deoparte orice ipocrizie, pot spune că am practicat acest stil, ocazional, în forme mai mult sau mai puţin atenuate de o bună-creştere presupusă, în momentele de maximă exasperare, ca tot românul. Eroare însă, strada bucureşteană m-a readus recent la realitate, limba românească e din ce în ce mai verde, mai viguroasă, chiar oacheşă pe alocuri, incongruităţi şi absurdităţi voioase îţi fac cu ochiul unde te aştepţi mai puţin şi te lasă "mască" cînd ţi-e aleanul mai mare. Am descoperit nu de mult, pe prima pagină a unui roman very trendy, o reprezentantă a sexului frumos, ce se afirma cu pitorească violenţă "o doamnă", jurîndu-se pe organul ce-i lipseşte din plin (absenţa/prezenţa şi cît "of!"), şi aici Freud ar avea multe de spus. Pe scurt, bunele maniere nu mai sînt ce au fost, şi poate e mai bine aşa. Ce mă amuză de altfel este tocmai amestecul de genuri, saltul acrobatic între un limbaj sau jargon elegant, dar fad, de colocvii internaţionale, între confraţi universitari, şi revenirea pe pămîntul ferm şi noroios al problemelor de fiecare zi. Mondializarea pune în felul ei cîteva grăunţe de sare şi piper: zilele trecute, pe o oarecare stradă pariziană am auzit în urma-mi, în dulcea limbă românească, cîteva exclamaţii de acum banale în care citarea membrului viril ritma periodic începuturile de frază şi am continuat drumul fără alte surprize, pînă cînd am realizat că de fapt nu mai eram pe Calea Victoriei sau în Dudeşti. Dar să părăsim anecdotele: fără nici o condamnare estetică sau morală, ceea ce mă interesează la un text, în primul rînd, este ceea ce se ascunde în spatele cuvintelor - sînt ele fără şir, răsună doar "frumos din coadă" sau fac să se audă ceva nou, fie el şi cîntecul străzii, care are şi ea ceva de spus? Apoi, în cazul concret al teatrului, corespund aceste replici "vulgare", provocatoare, personajului, felului său de a vedea, de a percepe lumea? Nu mă jenează deloc faptul că personajele din Sado-maso sau Elevator fac să se zburlească unele urechi prea gingaşe, replicile sînt ale acestor tineri din zilele noastre, cu toate derivele şi naivităţile lor. Mă jenează însă cînd într-o adaptare recentă după Jurnalul lui Mihail Sebastian, dramaturgul Stelei fără nume, surprins în atmosfera anilor ’40, îi explica iubitei că îi e frică de tot, "îmi e frică şi să mă piş". Domnişoara Cucu ar aprecia. În ceea ce priveşte cum şi pînă la ce nivel putem transcrie limbajul contemporan ce alunecă din ce în ce "sub centură" (tendinţa e europeană şi e definită adesea ca un "fenomen de generaţie"), aş merge puţin mai departe sau pe "de lături". O carte recentă a lui Umberto Eco, născută din experienţa sa de traducător, intitulată Dire presque la m

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cum este terorizată de vecini o familie din Timișoara: „Coșmarul durează durează de 20 de ani, defilează cu topoare și cu un pistol prin curte” VIDEO
Imagini șocante surprinse de o cameră de supraveghere, în ele se observă cum mai mulţi cetăţeni de etnie romă terorizează o familie din Timişoara. Primarul Dominic Fritz a publicat imaginile și a făcut apel la instituţiile statului pentru a stopa acest fenomen.
image
Medicamentele care vor fi retrase din farmaciile din România, de săptămâna viitoare
Șapte medicamente de pe piață vor fi retrase pentru că nu respectă standardele de conformitate.
image
Perla Coroanei industriei auto din România. Cum a ajuns Uzina Aro în vizorul negustorilor de automobile din întreaga lume
Automobilul Românesc Original, ARO, supranumită „Florea de colţ” a munţilor, a cunoscut gloria în anii ’70 şi ’80. În Italia, în 1972, presa vremii vorbea elogios despre un câştigător al unui mare raliu automobilistic internaţional, cel de la Prato.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.