Pe şleau, despre tradiţii

Cătălina TESAR
Publicat în Dilema Veche nr. 152 din 22 Dec 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Am absolvit Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti, secţia de Etnografie şi Folclor. Primele "terenuri" le-am făcut în nordul ţării, mai exact într-un sat din Bistriţa Năsăud, aproape de graniţa cu Maramureşul. Învăţasem la şcoală că în astfel de ţinuturi îndepărtate "se păstrează cel mai bine tradiţiile". Contactul cu terenul avea să-mi producă într-adevăr un "şoc cultural", dar nu în sensul pe care l-ar fi indus lecturile mele de specialitate. Mă aşteptam să găsesc acolo o lume construită pe coordonate diferite de cea urbană, după norme şi prescripţii aşa-zis "tradiţionale". Am rămas cu gura căscată cînd am aflat şi am văzut cu ochii mei că locul cel mai căutat pentru socializare nocturnă, de către bărbaţi, era barul cu strip-tease din sat. Tradiţii reinventate. Tot acolo am văzut pentru prima dată o nuntă "tradiţională", cu călăreţi şi steag. Din vorbă în vorbă, am aflat că în sat se fac atît "nunţi domneşti", cît şi "nunţi ţărăneşti". Nunta domnească se aseamănă cu ceea ce vedem noi la oraş, în timp ce "nunta ţărănească" presupune un întreg arsenal de costume cusute în casă şi un scenariu spectacular, cu paradă de flăcăi călare pe cai înzorzonaţi, adică opulenţă. "Nunta ţărănească" nu şi-o permite oricine, decît cei mai înstăriţi şi uneori e un moft al intelectualului de ţară, adevărat "păstrător de tradiţii". În satul cu pricina însă, aceste tradiţii muriseră în timp. Ele fuseseră resuscitate cu numai cîţiva ani înaintea descinderii noastre acolo. Pe scurt, după o anchetă de teren a unor cercetători de la Bucureşti, unul din intelectualii satului s-a gîndit să-şi organizeze nunta în stil "tradiţional" pentru a oferi echipei de la Bucureşti un spectacol ce urma să fie filmat. De atunci au reînceput, cu restricţiile de care am vorbit deja, să se facă în sat "nunţile ţărăneşti". Avem de-a face, în acest caz, cu o tradiţie reinventată. Tradiţii care se vînd. De loc, sînt din sudul ţării. Dintr-o zonă în care se joacă Căluşul. Îmi amintesc bine din copilărie că în săptămîna Rusaliilor se aduna la noi în baie un morman mare de rufe. Mama nu spăla, ca să nu fie "luată din Căluş". Nu înţelegeam foarte bine ce înseamnă asta, dar parcă atunci mă făceam şi eu mai cuminte ca "să nu fiu luată din Căluş". Ştiu că în fiecare an pîndeam de la geam Căluşul. De se-ntîmpla să treacă pe lîngă blocul nostru vreun grup de căluşari care mai şi făceau un joc în stradă, mă uitam la ei de după perdea, cu un soi de bucurie şi teamă în acelaşi timp. La sat n-am prea avut ocazia să-i văd, căci în perioada aceea Căluşul era adus pe scenă în oraşul nostru, la festival. Anul acesta am fost pe teren în sate în care se mai joacă Căluşul. Eram curioasă să văd ce mai ţine acest obicei în viaţă, dacă el se perpetuează datorită unei tradiţii instituite de fenomenul Cîntarea României, sau datorită unor credinţe cu resorturi într-o gîndire aşa-zisă de tip "arhaic" sau "mitic". Aş putea spune că obiceiul s-a păstrat în pofida unei credinţe ale cărei explicaţii, ca în majoritatea ritualurilor "tradiţionale", s-au diluat. Oamenii de la sat se tem şi ei, aşa cum o făceam eu în copilărie, "să nu fie luaţi din Căluş", fără să conştientizeze foarte bine ce înseamnă asta. Concluziile pe care încercam să le trag în urma acestei cercetări, într-o tentativă de generalizare, mi-au fost răsturnate de poveştile de pe teren ale unui coleg de breaslă. El susţinea sus şi tare că a văzut "cum se vinde Căluşul". Cînd vin la oraş, căluşarii aduc cu ei genţi de voiaj ticsite cu pelin. După ce geanta a fost jucată în Căluş, oamenii adunaţi în jur vin şi "se servesc" cu pelin, în schimbul unei sume de bani, fără a schimba vreo replică. Preţul ar fi variat între 1 leu şi 1,5 lei anul acesta. Femeile spun că pun pelinul lîngă maşina de spălat, pentru a primi dezlegare la spălat rufe în săptămîna Rusaliilor. Funcţia apotropaică a pelinului vine din credinţe vechi, la sat însă este obligaţia gazdei în curtea căreia se joacă Căluşul să aducă pelinul. Se pare însă că în jurul acestei plante din recuzita Căluşului s-a închegat o adevărată afacere. Este un caz tipic de marketizare a tradiţiilor, fenomen care a prins amploare în special în zonele în care s-a dezvoltat agroturismul. Tradiţii adaptate. Cele mai cunoscute dintre obiceiurile de Anul Nou sînt jocurile cu măşti din Moldova. Am văzut în satele de acolo un carnaval în adevăratul sens al cuvîntului, poate nu de amploarea celor de la TV, filmate pe străzile marilor oraşe. Interesant este că aceste carnavaluri sînt vii şi niciodată nu vei regăsi acolo măştile pe care ne-am obişnuit să le vedem expuse în magazinele de artizanat sau la tîrgurile din muzee. Adică nu măşti din blană de animal sau mai ştiu eu ce alte materiale naturale. Măştile care se poartă azi sînt inspirate din filme, din viaţa politică actuală, în general din ceea ce vedem la televizor. În perioada în care mi-am petrecut eu Revelionul în Moldova, erau foarte la modă costumele de Highlander din haină neagră lungă, cu sabie în dotare, costumele de cosmonaut, dinţii de vampir din plastic, care între timp nu se mai comercializează, costumul de travesti, de Dracula lui Stoker, altele pe care erau inscripţionate numele lui Iliescu sau Mutu etc. Sîntem în faţa unor "tradiţii" adaptate la realitatea contemporană. Sînt aşadar pentru vorbirea despre "tradiţii", dacă o facem pe şleau.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Hipertermia, urgența medicală care ne amenință viața pe caniculă. Care este măsura imediată care ne ajută
După o săptămână de Cod Roșu, serviciile de ambulanță aproape că nu mai fac față solicitărilor. Dintre acestea, hipertermiile cauzate de caniculă sunt urgențe majore, supraîncălzirea organismului punând viața pacienților în pericol.
image
Șase dintre cele mai supraestimate atracții turistice din lume. „Nu a fost deloc ceea ce mă așteptam” VIDEO
Fiecare țară are obiectivele sale turistice despre care se spune că nu trebuie să le ratezi când vizitezi acele locuri. Adesea, realitatea se ridică sau depășește nivelul așteptărilor, dar sunt și situații în care atracțiile turistice sunt supraestimate.
image
„Nostradamus cel viu” a prezis căderea sistemelor informatice încă de acum trei luni și prevestește un nou război mondial
Clarvăzătorul brazilian Athos Salomé, supranumit „Nostradamus cel viu”, a prezis o „pană tehnologică de trei zile” în 2024, potrivit Daily Mail Online, iar acum susține că ar urma un conflict la scară largă, asemănător unui al treilea război mondial.

HIstoria.ro

image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.
image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne