„Pe plan infraexistenţial... ştie ’mneaei“

Publicat în Dilema Veche nr. 620 din 7-13 ianuarie 2016
„Pe plan infraexistenţial    ştie ’mneaei“ jpeg

Ancheta de față a plecat de la întrebarea: care e cea mai importantă întîlnire din viața dumneavoastră? Numai că, așa cum se întîmplă mai întotdeauna, lucrurile simple se dovedesc, de fapt, ceva mai complicate. Ca să înțelegeți de ce, citiți răspunsurile invitaților mei. 

 Iulian TĂNASE, scriitor

Aș putea spune că cea mai importantă întîlnire din viața mea a fost fie cu Lygia și Gellu Naum, care m-au impre­sionat profund și și-au pus amprenta asupra mea, fie întîlnirea cu Dan Stanciu, cu care am scris și am și publicat niște cărți împreună, fie întîlnirea cu Ernest Wichner, căruia îi datorez atît de mult, fie în­tîl­ni­rea cu Oana M., care, cînd aveam douăzeci și cinci de ani, m-a schimbat din temelii, fie întîlnirea cu radioul, care mi-a oferit unele dintre cele mai intense experiențe, însă am să spun că cea mai importantă întîlnire din viața mea rămîne, totuși, întîlnirea cu propriii mei copii. Apariția pe lume a Adorei și a lui Sacha a produs în mine transformări profunde, pe plan emoțional, sentimental, mental. Nimic nu se compară, ca intensitate și adîncime, cu această experiență. Am multe de învățat de la copiii mei, și ce noroc pe capul meu că sînt un tată ascultător!

 Nicoleta LEFTER, actriță

Cea mai importantă întîlnire din viața mea este întîlnirea cu Alexandru Dabija. Un om și un regizor fascinant, de care este aproape imposibil să nu te îndrăgostești. Are toate datele unui om bun, sticluța aceea de esență a ceea ce înseamnă om bun. Un umor desăvîrșit la scenă, care te face să te prăbușești pe jos de rîs, și cu mari accente de cinism, exact așa cum e viața. Are capacitatea fantastică de a înțelege slăbiciunile oamenilor și de a îi face pe actori să adore să lucreze cu el.

Gianina CĂRBUNARIU, regizor

Teatrul Foarte Mic s-a închis de curînd pentru renovare, iar proiectele acestui spațiu sunt acum în aer. Acum zece ani, cînd am terminat școala, sala de la Foarte Mic nu oferea cele mai bune condiții tehnice din lume, însă s-au produs spectacole făcute de tineri creatori și s-a reușit fidelizarea unui public destul de numeros. Minunea a durat cinci ani, după care lucrurile s-au dus într-o altă direcție. De un an de zile, Foarte Micul a revenit la strategia de promovare a tinerilor creatori. Într-un sistem teatral în care nu există strategii culturale pe termen lung, anumiți oameni reușesc uneori să facă o diferență. Unul dintre acești oameni este Mihai Dinvale, pentru că a înțeles că a pune la dispoziție un spațiu care să funcționeze ca un laborator de creație este un gest normal al unei instituții de stat. Însă în lipsa unor politici culturale coerente, aceste „întîlniri“ riscă să rămînă doar niște excepții într-un climat cultural absolut descurajant.

 T. O. BOBE, scriitor

Nu-i deloc simplu să stabilești care dintre întîlnirile pe care ți le oferă viața e cea mai importantă, pentru că fiecare clipă e o alegere, o bifurcație, și fiecare întîlnire îți hotărăște într-un fel sau altul forma destinului. Cred, totuși, că pentru mine cea mai importantă a fost întîlnirea cu Eugen Lumezianu, care mi-a fost profesor în primii doi ani de liceu. Pentru că a fost primul scriitor pe care l-am cunoscut, pentru că datorită lui am învățat să citesc altfel și să citesc altfel de cărți, pentru că datorită lui m-am îndrăgostit de sala de lectură numărul 9 a bibliotecii județene din Constanța, pentru că datorită schimbării sugerate de el la un moment dat am ajuns să fac Literele, să-i întîlnesc pe Cristian Popescu, pe Mircea Cărtărescu, să-mi întîlnesc prietenii de la cenaclurile Central și Litere, pentru că astfel am ajuns să-mi cunosc iubitele de mai tîrziu, să am joburile mai tîrziu, bursele de mai tîrziu, să scriu cărțile pe care le-am scris și, poate în primul rînd, pentru că a avut încredere în mine chiar și atunci cînd eu nu mai aveam.

 Mircea STRUȚEANU, fotograf 

Cam pe la 14 ani am avut prima în­tîlnire cu stînca. Era o stîncă mare, albă și dreaptă, la munte, într-o zonă pe unde mă plimbasem de multe ori. N-am să uit niciodata golul pe care l-am simțit în stomac cînd am făcut rapel din vîrful ei. A fost ușor să o cobor, dar, ca să o urc, mi‑au mai trebuit alți 14 ani din viață. În tot timpul ăsta m-am antrenat să devin un adevărat cățărător. Nu cred că am să mă las niciodată.

 Sorin GHERGUȚ, scriitor

Literar-artistic, ca să spun așa, întîlnirile cele mai importante au fost, cred, cele de la Cenaclul Litere, pe Edgar Quinet, prin 1993-’95, cu Mircea Cărtărescu, T.O. Bobe, Răzvan Rădulescu (pe care îl știam deja din liceu), Svetlana Cârstean, Simona Sora, Cezar Paul-Bădescu, Mihai Ignat, Mihai Grecea, Ioana Nicolaie, Mihai Pavelescu… De cîte ori enumăr nume așa, am senzația că omit cel puțin unul important. Dacă m-aș fi învrednicit să fac o carieră academică, aș fi povestit aici despre întîlnirile cu profesorii Emil Ionescu, Alexandra Cornilescu și Rodica Zafiu. Existențial, cea mai importantă întîlnire pentru mine a fost, probabil, cea dintre părinții mei. Pe plan, so to say, infraexistențial… știe ’mneai.

 Dia RADU, jurnalistă

Întîlnirile care au contat au fost cu oameni în care am presimțit căutări similare. Îmi plac căutătorii, pentru că și mie îmi place să caut. Îmi place să scormonesc oamenii. Îmi place să-i simt, să-i înțeleg, să găsesc fisura luminoasă prin care să mă strecor cu răbdare pînă la firea lor, cea adevărată. Îmi place să-i cunosc pe ceilalți, ca să cunosc lumea. 

Venite din senin, cînd mă așteptam mai puțin, întîlnirile acestea au adus cu ele răspunsuri și foarte multă lumină. De la o vreme însă, am început să le mai și provoc. Deghizată sub mantia de jurnalist, am intervievat oameni, le-am pus întrebări pe care altfel niciodată n-aș fi îndrăznit să le rostesc. 

Am intuit devreme că în spatele întrebărilor pe care le pui pentru o revistă se pot ascunde propriile tale întrebări. Dar nu despre întrebări e vorba într-o întîlnire, cum nu despre răspunsuri e vorba într-un interviu. O întîlnire fericită e acea întîlnire în care ceva nou și neasemuit se naște chiar atunci între două minți și două simțiri. Întîlnirile adevărate sînt creatoare, sînt dătătoare de energie, te fac să fii mai mult decât ești. Undeva, pe „fața cealaltă a lunii“, lasă o urmă pentru totdeauna. 

Întîlnindu-i pe ceilalți n-am făcut decît să mă încerc și să mă verific pe mine, să mă pun în fața oglinzii, cu toate obsesiile mele, să mă întorc mai bogată, mai sinceră, mai adevărată. Uneori, întrebăm despre ceilalți ca să aflăm despre noi. Mi-e greu să dau nume și pentru că adevărul e tocmai ăsta. Dintre toate întîlnirile care m-au făcut cine sînt, cea mai importantă întîlnire a fost întîlnirea cu mine.

anchetă realizată de Ana Maria SANDU

Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.
Cavalerismul desuet al războiului jpeg
Cavalerismul desuet al războiului
Așa cum, în plină fervoare creștină, occidentalii au fost capabili de masacre, în plin ev evoluționist au demonstrat că sînt în stare de regresiuni la fel de ample.
În urma tehnologiei jpeg
În urma tehnologiei
Regresul din educație se reflectă în succesul unor agresivi analfabeți funcțional, deveniți influencer-i pentru generațiile de mîine.
Evoluție, involuție, organodinamism jpeg
Evoluție, involuție, organodinamism
Conspiraționismul nu e altceva decît întoarcerea la gîndirea magică paranoidă, în care forțe dincolo de controlul nostru ne controlează și ne manipulează.
Vicisitudinile istoriei, fertilitatea crizelor și alte forme de psihoterapie culturală jpeg
Vicisitudinile istoriei, fertilitatea crizelor și alte forme de psihoterapie culturală
Potopul, cutremure, războaie și alte evenimente majore duc la dispariția dramatică a unor civilizații și culturi, după care lumea reîncepe din nou.
Histria jpeg
Histria
Încălzirea prin pardoseală, atît de utilizată în perioada romană, părea un mare pas înainte în ale instalațiilor anilor 1990.
Arhitectura: aveți puțintică răbdare! jpeg
Arhitectura: aveți puțintică răbdare!
Arhitectural vorbind, ai fi în stare să trimiţi mesaje în viitor.
Economia de război jpeg
Economia de război
Este destulă frică în lume, pentru că nimeni nu se aștepta să trăiască în același timp o pandemie și un război pe care un nebun se chinuie să-l transforme într-unul planetar.
Viețile netrăite jpeg
O după-amiază de vară
Neputința, anxietatea, moartea celor dragi, boala, deznădejdea, felul în care îi protejăm pe copii, despre toate au scris invitații mei.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.