Pe Mitică l-a ucis miticismul

Publicat în Dilema Veche nr. 287 din 13 Aug 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Inutil a mai glosa paseist pe marginea domniei urîtului, a dizarmoniei, decerebrării, decreştinării şi antivalorii ca normă, a cruzimii groteşti, a cinismului mercantil, a consumismului nesăţios şi alienant care ne înconjoară şi ne spulberă. Cretinizare deliberată dinspre mediul politic şi mass-media, un sistem "educativ" care parcă face totul împotriva ideii de educaţie, mîrlănie copleşitoare, ură generală, agresivitate, îndrăcire şi îndobitocire oriunde te uiţi. Ştiu că nu distinşilor cititori "caragialoeminescieni" (Radu Cosaşu dixit) ai Dilemei vechi avem a le spune atari banalităţi încercănate. Însă " dacă ne întrebăm de soarta caragialianului Mitică, "simpaticul parizian al Orientului", "spiritualul copil al Capitalei, care inspiră atîta admiraţie şi invidie provincialilor", calamburgiul, omul poantelor şi farselor ghiduş picante, cel "foarte căutat şi plăcut în societate" ş.a.m.d. " apoi trebuie să cădem de acord că el tot moare din 1900 încoace, bolnav de noi înşine. În epoca "bunului simţ ca paradox", pînă şi ironia nevinovată, spiritul mocqueur, instinctul ludic se deformează, se usucă şi cad. Cad fatal şi hidos în caricatură grobiană, mitocănie otrăvitoare, damf de tractir, mahalagism sufletesc. Vechiul nostru haz de necaz, versatilismul inocent, hedonismul mucalit, tranzacţional, acomodant şi fals resemnat (din raţiuni tactico-diplomatice), chiar şi mult incriminata băşcălie, arma noastră cu două tăişuri, luatul în răspăr a tot ce există prea apăsat " toate aceste condimente cînd plăcut picante, cînd sufocante au coborît în pivniţă, involuînd fetid către mirosul saprofit şi mocirla sulfuroasă. Ubi sunt ghiduşia parşivă, pehlivănia levantină, duhul suprarealist al lui Păcală, temeiurile etice ale snoavei, acea rînduială străveche ce ştia să conserve ierarhia şi nuanţele, separînd zîmbetul de hohot, surîsul şugubăţ de şarja acidă, rictusul amar aluziv de tachinarea îngăduitoare, adică însăşi tradiţia caragialianului Mitică? Toate s-au tocit, au ruginit, s-au spulberat în ţiganizarea generală. Aşa stînd lucrurile, cum să nu faci o reverenţă în faţa duhului cu care Nicolae Steinhardt, părintele de la Rohia, a citit lumea Scrisorii pierdute? Cum să nu-l (re)citeşti pe Mitică prin acest sublim-utopic filtru cu ochiuri de Pateric şi cernere de Filocalie? N-o fi el adevărat, dar e recomandabil. Terapeutic. Caragialianul Mitică a murit demult, aşa cum eminescianul Hyperion a fost sufocat de eminescianism. Pe unul l-au ucis mitocănia, prostia carnivoră şi moartea vechii mahalale, cea înlocuită fie de şatra pustiitoare, fie de blocurile dezumanizante ale comunismului. Pe celălalt (pentru care Caragiale făcea figură de "arhicanalie") l-au alterat o dată non-aşteptările societăţii româneşti din vremea lui, dar a fost ireversibil strivit de soclul uriaş al statuii sub care l-a împins fanatismul posterităţii. Între bucolism şi cruzime O privire iute îndărăt, înspre receptarea critică a operei caragialiene ne dezvăluie o tensiune permanentă între perspectiva crudă şi cea bucolică. Între impulsul coleric, agresivitatea, violenţa mai mult sau mai puţin reţinută (mascată), de tip naturalist, de o parte, iar de cealaltă: seninătatea clasică, bonomia rîsului sănătos pentru care plăcerea nu corodează, nu dizolvă, ci ocroteşte îngăduitor, întăreşte edificiul moral (ridendo castigat mores: nu aşa am învăţat la şcoală?). Unii au exaltat ironia casantă, rînjetul caustic, nesaţiul punitiv şi răzbunător, sarcasmul crîncen şi atavica pornire distructivă a celui "fără nici un dumnezeu". Alţii, dimpotrivă, au etalat umorul hîtru, persiflarea comprehensivă, epicureismul coagulant tocmai prin dizolvarea contrariilor şi detensionarea polarităţilor. De bună seamă că ambele demersuri îşi află în egală măsură exemplificări în operă, ca şi justificări în psihologia şi biografia scriitorului. Cu timpul, viziunea crudă a cîştigat. Hidoşenia alienantă a prezentului a funcţionat letal pentru Mitică, suavul farseur a cărui supremă vulgaritate se rezuma în hazos codificatul "Cade o doamnă. S-a rupt gazometrul"! (Încercaţi să vă imaginaţi echivalenţele de azi ale expresiei cu pricina...). E de ajuns că revedem viziunea de bolgie dantescă şi ospiciu asasin din filmul lui Lucian Pintilie De ce trag clopotele, Mitică? pentru a o contrapune viziunii serafice a lui Nicu Steinhardt. Ar fi o frumoasă provocare editorială o antologie care să adune componentele figurii lui Mitică de-a lungul principalelor perioade de receptare critică, de la Maiorescu-Gherea-Ibrăileanu pînă la Liviu Papadima-Ioana Pârvulescu-Gelu Negrea, trecînd prin Iorga-Lovinescu-Zarifopol-Cioculescu, apoi Iosifescu-Elvin-Mîndra-Cazimir-Tomuş-Valentin Silvestru, venind către Ion Constantinescu, Valeriu Cristea, Al. Călinescu, Florin Manolescu, Ion Vartic, Mircea Iorgulescu, Alexandru George, Marin Bucur. Aşa cum există un Eminescu "al" conservatorilor şi socialiştilor, al legionarilor şi liberalilor, al dejiştilor şi ceauşiştilor, există un Caragiale aplaudat de junimişti şi radicalii lui Panu, refuzat de liberalul Mitiţă Sturdza, prizat preponderent prin Năpasta în Ardeal, Basarabia şi Bucovina, veştejit de dreapta interbelică din raţiuni de antifanariotism tradus ca antiromânism, un Caragiale filtrat apoi prin Vitner şi Moraru ca "biciuitor al racilelor burghezo-moşierimii", pentru a campa după aceea din naturalism în vecinătatea teatrului ionesciano-beckettian ş.a.m.d. În funcţie de subtextul moral-politic al analizei estetice, stilistica lui Mitică oscilează între gluma nevinovată, şarja flegmatică, poanta spumoasă ori aluzia uşor sadică " şi caricatura fiinţei naţionale (nu glumesc, dar n-am loc de exemple!). Treptat, bietul personaj cu farmec bulevardier, de fante plezirist, stîlp al cafenelei bucureştene, al jemanfişismului şi risipitorismului sudist a devenit emblema "netrebniciei româneşti" şi a "neantului valah". Deopotrivă Noica şi Cioran " constructivul şi distructivul prin excelenţă! " circulau prin şleauri năiste şi blamau miticismul, lăutărismul, inconştienţa prin care băşcălia, datul cu sîk din Isarlîk sau, cum am zice astăzi, miştoul, ajung, din armă de apărare, un drog ucigător. El postulează supremaţia relativismului, a improvizaţiei, amatorismului, netemeiniciei, flecărelii cancaniere, în defavoarea ethosului absolut, a seriozităţii arhitecturante ş.a.m.d. Încet, dar sigur, odată deveniţi categorii etnopsihologice, Caragiale şi Eminescu " mai precis: caragialismul şi eminescianismul (Mitică şi Hyperion în polaritatea etalată de Laurenţiu Ulici) " au încetat să-şi mai aparţină ca fiinţe (şi personaje) cu biografie aparte şi au devenit feţele emblemei naţionale. Care-i capul şi care-i pajura? " din această dilemă nu putem ieşi. "Lasă-i să moară proşti..." Cert e faptul că Mitică a murit. ("Auzi putere la Poltronu! De frică...!") Cît de străin sună caracterizarea de la 1902! "Mitică este bucureşteanul par excellence. Şi fiindcă Bucureştii sînt un mic Paris, şi Mitică, se-nţelege, este un mic parizian." În amestecul indo-libanezo-etiopian al Bucureştilor de azi, un oraş ca un hoit putrezind la soare cu maţele-n afară, numai de acel savoir vivre tipic epocii lui Mitică n-ai cum să mai dai. Sigur acuma că, dacă e să facem inventarul ororilor postmoderne din Parisul descris prin însumare de statistici apocaliptice de Jean Sévillia în deprimanta lui carte din 2007, Corectitudinea morală. Căutăm cu disperare valori, tradusă recent la Humanitas, ne dăm seama că sîntem perfect sincroni în mizeria morală cu împrejurimile Barb

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

NICUSOR DAN CONFERINTA 002 POOL INQUAM Photos Octav Ganea jpg
Nicușor Dan, despre ipoteza în care PSD îi va cere conducerea guvernului: „Voi presa pentru ca România să se schimbe în toate direcțiile”
Candidatul independent la scrutinul de pe 18 mai pentru alegerea președintelui, primarul Capitalei Nicușor Dan, a afirmat, confruntat cu ipoteza în care PSD îi va cere conducerea Guvernului, că a candidat în numele schimbării și va presa pentru ca România să se schimbe în toate direcțiile.
Carmen Trandafir, Emil Gradinescu, foto Instagram jpg
Secretul relației dintre Carmen Trandafir și Emil Grădinescu: „Ne certăm, ne împăcăm”. Ce i-a ținut uniți mai bine de 20 de ani
Cântăreața Carmen Trandafir trăiește o frumoasă poveste de dragoste cu soțul ei, jurnalistul sportiv Emil Grădinescu, alături de care are o fiică. Cei doi sunt împreună de mai bine de 20 de ani, iar recent au dezvăluit și care este secretul relației lor longevive.
Abbas Arghchi captura Sky News png
Iranul avertizează că reintroducerea sancțiunilor ar putea avea consecințe „ireversibile”
Marea Britanie, Franța și Germania au fost avertizate luni, 12 mai, de ministrul iranian de externe că o decizie de a declanșa mecanismul ONU care ar reinstitui sancțiunile împotriva Teheranului ar putea duce la o escaladare ireversibilă a tensiunilor, relatează Reuters.
hidden apple picture puzzle jpg
Cel mai greu test de inteligență. Poți găsi mărul ascuns printre cei peste 100 de cactuși în mai puțin de 5 secunde?
Într-o ilustrație plină de cactuși, un singur măr „rebel” s-a strecurat cu dibăcie, ascunzându-se atât de bine încât devine o adevărată provocare vizuală. Ascuns cu o ingeniozitate care îți pune mintea la încercare, mărul poate fi identificat doar de cei cu o atenție sporită.
vaccin shutterstock 1781191736 jpeg
Două angajate ale unei clinici private, condamnate cu suspendare şi trimise să muncească la biserică
Două angajate la o clinică privată din București, judecate pentru efectuarea de vaccinări „la chiuvetă” în timpul pandemiei de COVID, au primit pedepse cu suspendare şi au fost obligate să presteze muncă neremunerată la biserică.
cel mai batran copac shutterstock jpg
Cel mai bătrân copac din lume, amenințat de o autostradă! „Străbunicul” are 5.400 de ani
Imperii și civilizații au apărut și s-au stins, dar un singur martor tăcut a rezistat peste milenii: Gran Abuelo, în traducere din spaniolă - „Străbunicul”, un copac de 5.400 de ani din pădurile din sudul Chile.
Donald Trump FOTO AFP
Trump consideră că UE este „mai îngrozitoare decât China”. „Ne tratează foarte necinstit”
Preşedintele american Donald Trump a declarat luni că Uniunea Europeană este mai rea decât China, la câteva ore după ce Washingtonul şi Beijingul au convenit să reducă reciproc tarifele punitive respective şi să detensioneze războiul lor comercial.
hot jpg
Doi români, arestați în Elveția după ce au jefuit mai multe case evacuate din cauza pericolului de alunecare de teren
Doi români au fost arestați de autoritățile elvețiene după ce au intrat prin efracție într-un sat evacuat din cauza pericolului de alunecare de teren și au jefuit mai multe case.
Elevi liceu Romania FOTO Mircea Moira   Shutterstock jpg
40% din adolescenți nu vor să urmeze studii liceale. Motivele din spatele trendului îngrijorător
Patru din zece elevi de gimnaziu consideră liceul inutil, neatractiv sau prea costisitor și se declară dezinteresați să urmeze astfel de studii, potrivit Antena 3 CNN