Pe locuri, fiţi gata... sport!

V-aţi întrebat vreodată, la modul serios, ce înseamnă sportul pentru dvs.? Îl facem cu toţii în copilărie şi, poate, în tinereţe. Cu timpul, luăm loc în tribune sau ne retragem în faţa televizorului. Sportul nu ne mai priveşte, îl privim noi. Ne interesează competiţia chiar şi cînd nu sîntem implicaţi. Rămînem conectaţi la febra sportului - a sporturilor, cum îmi place să spun pentru a face mai vizibilă "comunitatea" acestor discipline - ca într-un necesar contrabalans la dinamica noastră existenţială tot mai solicitantă, dar tot mai puţin "sportivă". Pentru că e vandabil - "cumpărăm" sport din momentul în care alegem să-l urmărim făcut de alţii - sportul a devenit divertisment. (Formatul celor mai multe emisiuni de divertisment mizează astăzi pe confruntare şi competiţie pînă acolo unde, dacă e nevoie, le provoacă.) Motiv pentru mulţi să vadă în asta pervertirea lui. Ce înseamnă sportul azi? A devenit şi el un simulacru? Uneori, sportul ne interesează şi în dimensiunea lui exponenţială. Orice întrecere e o încercare. Sportul poate fi privit şi ca o scenă unde desluşim parabole ale vieţii: în ring, pe teren, în bazin, pe pîrtie, metafore existenţiale capătă viaţă în umbra sportivilor. Cine cîştigă devine un erou, un model. Dar poate sportul să facă lumea mai bună? Ce s-a întîmplat cu sportul în zilele noastre nu e însă tocmai măgulitor pentru imaginea nobilă, pentru morala fair-play-ului şi valenţele terapeutice pe care nu a uitat să le afişeze. Potenţialul comercial uriaş al fotbalului a împins celelalte sporturi într-un (nedrept) con de umbră. Hegemonia fotbalului este evidentă şi creează frustrări multor amatori de sporturi la TV. Fiind adjudecat de divertisment, "eroii" sportului au devenit vedete şi, nu-i aşa?!, intimitatea unei vedete este bun public. Prin urmare, gossip-ul sportiv a ajuns să concureze competiţia în sine. Alt motiv de frustrare pentru cei legaţi de sport prin televizor. Tentaţia performanţei şi, implicit, a faimei şi a cîştigului financiar substanţial, pe fondul unor competiţii tot mai dure, a dus la dopaj. OK, nu-ţi place fotbalul, prea multe competiţii şi toate televizate, prea mulţi fotbalişti golani, agramaţi, beţivani, narcomani şi fustangii, atleţii, halterofilii, cicliştii etc. se droghează şi mai abitir, dar ţie îţi plac sporturile. Te face să te întrebi o dată în plus ce (mai) înseamnă sportul azi şi cine sînt adevăraţii sportivi? (M. C.)