Pasiunea contagioasă a cititului <p>- interviu cu prof. Monica COLUMBAN, Colegiul Naţional "Emil Racoviţă", CLuj -

Publicat în Dilema Veche nr. 242 din 28 Sep 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Intrarea în liceu nu marchează doar o nouă etapă în ciclul şcolarităţii, ci şi trecerea unui prag intelectual şi psihologic superior. Vacanţa de vară dintre clasele a VIII-a şi a IX-a pare să fie, în mod bizar, mai lungă decît celelalte, astfel încît ne aduce la şcoală elevi mai maturi, mai pregătiţi cu adevărat pentru munca intelectuală şi mai conştienţi de aportul pe care îl pot avea la formarea propriei personalităţi. Dincolo de o realitate biologică, există o serie de factori de ordin psiho-afectiv, dintre care aş aminti în primul rînd felul în care îşi percep statutul de licean, comparativ cu acela de gimnazist. La intrarea în liceu, nivelul de lectură al elevilor mei este destul de eterogen, dar aş tinde să îl caracterizez - în primul rînd - ca surprinzător de slab, raportat la performanţele şcolare care le-au permis intrarea în colegiul nostru, la mediul social din care provin (preponderent intelectual) şi la competenţele lor generale. Chestionaţi în legătură cu lecturile lor din ultimul an, majoritatea citează romanul Baltagul şi, în cazuri fericite, cîteva titluri din literatura străină pentru copii şi adolescenţi. Există o diferenţă de substanţă între cei care au frecventat doar lecturile obligatorii şi cei care au participat la "cercuri de lectură", olimpiade? Cu siguranţă că există o diferenţă de substanţă între elevii care au frecventat doar lecturile obligatorii (oricum, puţine la număr şi destul de neatractive) şi cei care au participat la diverse manifestări care implică lectura. Diferenţa se traduce, la această vîrstă, mai ales în atitudinea faţă de carte şi în receptivitatea faţă de fenomenul cultural, în general. Se poate vorbi şi despre un încă nedefinit sentiment al apartenenţei la o elită spirituală, ca şi despre o mai vizibilă dorinţă de a se automodela şi de a se nuanţa ca personalitate. Nu vreau să mă refer aici la motivaţia seacă (dar adesea apreciată şi încurajată de profesor) de a citi "pentru a-şi îmbogăţi vocabularul", ca şi cum acesta ar fi un scop în sine. Cum îi faceţi să citească pe elevii refractari sau pe cei cu alte interese practice? Elaborarea strategiilor prin care elevii sînt atraşi spre lectură este destul de dificilă, presupune motivaţie din partea ambelor "tabere", este cronofagă şi nu se soldează întotdeauna cu succese redutabile. Sînt adevăruri ştiute de fiecare profesor care s-a luptat cu aceste mori de vînt şi cu iluzia că îşi poate transforma toţi elevii în cititori pasionaţi. La un moment dat al carierei mele didactice, mi-am spus că, dacă într-o clasă întreagă reuşesc să fac dintr-un singur elev un cititor adevărat, eforturile mi-au fost răsplătite. Viitorul s-a dovedit mai puţin întunecat decît îl vedeam în momentul evocat şi am avut suficiente satisfacţii legate de mai micii sau mai marii cititori pe care îi formez. La gimnaziu, am adoptat metoda întîlnirilor lunare pentru un concurs de lectură. La început, am propus eu cîteva titluri, iar apoi lista a rămas deschisă iniţiativelor personale. Pe scurt, concursul avea următoarea desfăşurare: se propunea cartea, se dădea termen o lună pentru citirea ei şi, cu o săptămînă înaintea concursului, se alegeau trei membri ai juriului (prin rotaţie, astfel încît fiecare elev să fie jurat la un moment dat). Juriul avea responsabilitatea de a elabora setul de întrebări şi de a evalua răspunsurile. Concursul debuta cu împărţirea clasei în două echipe, alese aleatoriu, astfel încît să se evite "pactizările" pe diverse criterii, în inventarea cărora elevii sînt mari maeştri. Fiecare elev era astfel responsabilizat faţă de echipa din care făcea parte şi depunea eforturi pentru a se prezenta onorabil. Desigur că existau şi anumite punctaje pentru gradul de corectitudine şi de complexitate a răspunsului, cerinţe legate de nivelul de dificultate a întrebărilor etc. Concursul era "asezonat" cu suc şi fursecuri şi se transforma într-o întîlnire foarte plăcută, în care fiecare membru al echipei cîştigătoare era recompensat cu diploma "Cel mai bun cititor", iar membrii echipei învinse (dar, oricum, cîştigătoare din perspectiva scopului propus) cu diploma "Un bun cititor". La liceu, strategia se schimbă. Nu intenţionez să ofer reţete didactice, dar punctez cîteva elemente care mi se par esenţiale. În primul rînd, liceenii trebuie să vadă în profesorul lor un cititor adevărat, nu doar un transmiţător de informaţii despre opere literare din programa şcolară. Exagerînd, aş spune chiar că trebuie să şi-l poată imagina în după-amiezile lui liniştite, în fotoliu, cu cartea în mînă. El poate găsi oricînd prilejul potrivit de a le vorbi elevilor săi despre ultima carte citită, despre ultima apariţie editorială remarcabilă, despre romanul care l-a pasionat sau, dimpotrivă, l-a dezamăgit. Dialogul se deschide firesc, fiindcă pasiunea e - în general - contagioasă. Se poate naşte astfel nucleul unui "cerc de lectură" informal. În al doilea rînd, cunoaşterea personalităţii fiecărui elev poate facilita orientarea lecturilor. Nici unul nu rămîne insensibil atunci cînd profesorul îi pune pe bancă o carte şi îi spune: "Citeşte-o! Îţi va plăcea". Am văzut într-unul dintre volumele publicate în urma proiectului "Lecturiada" că mulţi elevi sînt şi cititori de bloguri literare. Credeţi că alternativa Internetului îi ajută să citească mai mult/mai bine? Cu siguranţă că Internetul este o alternativă fericită, şi nu înţeleg reticenţa anumitor profesori faţă de ea. Blogurile literare sînt o modalitate de informare, de relaţionare cu alţi cititori, de lărgire a orizontului cultural. Cum reacţionaţi faţă de "copiii minune", acumulatori neobosiţi de citate şi fabricatori de compuneri-tip? Este genul acesta de mimetism doar o etapă? Copiii reacţionează la stimuli exteriori şi procedează în maniera pe care o consideră cea mai potrivită pentru a obţine recompensa dorită: o notă bună, admiraţia colegilor, aprecierea profesorului, stima de sine etc. "Copiii minune" la care vă referiţi sînt victime ale unui sistem care, în loc să îi formeze, i-a deformat. Anumite deficienţe în procesul de predare şi de evaluare a cunoştinţelor duc la apariţia unor cazuri de acest tip, de elevi care cred că au descoperit reţeta rapidă a succesului. Nu cred însă că asemenea cazuri se întîlnesc frecvent în practica la clasă, ci că au devenit mai degrabă o problemă a elevilor olimpici. Dar această temă necesită un spaţiu de discuţie mult mai amplu. Aveţi o listă de lecturi obligatorii pentru un absolvent de liceu? Să spunem că există două liste de lecturi obligatorii. Una este dată de programa şcolară şi de programa de bacalaureat. Cealaltă este indicată de mine şi stă sub semnul unei obligaţii morale, aceea de a nu admite ca elevii mei să părăsească băncile liceului fără să fi întîlnit măcar cîteva dintre capodoperele literaturii universale. Încerc să suplinesc astfel o carenţă a unui curriculum care găseşte prea puţin timp pentru marea cultură. a consemnat Simona SORA

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.
image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.