Pas de deux

Publicat în Dilema Veche nr. 467 din 24-30 ianuarie 2013
Pas de deux jpeg

Sînt omul care n-a dansat niciodată. Dacă la mijloc ar fi fost un beteşug fizic – un picior mai scurt, de exemplu –, acest text ar fi putut impune, forţînd memoria să-l păstreze pentru un timp, şantajînd-o emoţional. Dar aşa, încercînd să cuprindă un neajuns de adaptare, o tară emoţională, un crîmpei dintr-o teamă copleşitoare de celălalt, cade în abisul subiectivităţii, fărîmîndu-se printre stîncile cu muchii tăioase ale eului.

Sigur, ceva bîţîieli pe refrene ABBA sau Boney M am executat şi eu, atunci cînd eram mic, cu ocazia sărbătoririi vreunei zile onomastice, înconjurat de cîţiva colegi de clasă, toţi în ciorapi, pentru a fi protejat covorul – aşa-zis persan – din sufrageria gazdei. Dar acelea nu puteau fi numite dansuri, după cum nici avalanşa de gesturi lubrice, căutînd să descifreze un ceva neştiut la acea vreme adolescentină, şi însoţită de alte ritmuri ale timpului respectiv (Depeche Mode şi Bros), nu avea cum să se coaguleze în asta.

Sfîntul Ioan Botezătorul îşi pierde capul din pricina unui dans care îl vrăjeşte pe Irod. Zbenguielile copilăriei mele pe cine ar fi putut mira într-atît?

Aristotel se întreabă dacă nu cumva muzica poate înrîuri sufletele, întocmai gimnasticii care o face asupra corpurilor, deprinzîndu-le cu o plăcere nobilă şi pură. În cartea „Despre educaţie“ din Politica, exerciţiile fizice şi arta sunetelor împart deseori aceeaşi cărăruie ce poartă înspre virtute, însă despre dans nu se pomeneşte nimic. Anumite moduri care construiesc armoniile muzicale, ba chiar şi unele instrumente suferă anatema, gînditorul găsindu-le cînd vulgare, cînd aţîţătoare ale ideii de voluptate. Trupul este descris doar îndîrjit, stăpînit şi încordat de ostenelile menite să înlăture lenevirea, niciodată prins în vîrtejul în care l-ar putea înlănţui curgerea sinuoasă a melodiei. Mă temeam, la rîndul meu, de vraja sunetului, chiar atunci cînd din boxe se revărsau muzici şi artişti care nu aveau de a face cu vreo formă, măcar sugerată, de magie (Ricchi e Poveri), pentru că ea putea zămisli contextul straniu, eteric sau scenografia romantică, aceea care mi-ar fi putut trînti în braţe o fată, indiferent dacă petrecerea, cheful, chermeza, chindia (cum zicea un brăilean care mi-a fost coleg de armată) ori, mai elegant spus, ceaiul dansant se desfăşura în apartamente banale de bloc sau, cum avea să se întîmple la cîţiva ani distanţă, în săli de lectură sordide şi reci, ale cîte unui cămin studenţesc.

Cu mîinile delicate lenevindu-mi pe umerii încă nepotriviţi jugului vieţii, năluca parfumată din faţa mea se răsucea în ritmul şlagărelor ca vata de zahăr în jurul băţului, amintindu-mi de bîlciul oricărei deşertăciuni şi, curios cum putea asta, făcînd ca piesele muzicale să pară mult mai lungi decît erau în realitate, istovitor de lungi, nesfîrşite, dar şi mult mai lente, mai dulci şi languroase, chiar dacă era vorba de compoziţii Metallica, aşa încît îmbrăţişarea cu ea, una de izbelişte, să-mi apară ca aceea eternă, a morţii.

Cu toate astea, pot spune deschis că n-am dansat niciodată, pentru că rotirea aceea pribeagă în care mă lăsam dus de ceea ce vedeam la alţii, la prietenii îndrăzneţi care îmbrăţişau fetele cochete în paşi largi, de bîtlan, cocîrjîndu-se cît să-şi mascheze erecţiile nevinovate ce ar fi putut distruge totul, numai dans nu era. Putea fi, mai degrabă, un ritual de iniţiere, presupunînd aprioric suferinţa necesară accederii în lumea celor mari. Pas cu pas.

Călin Torsan este muzician şi scriitor. Cea mai recentă carte publicată: O zi. Ultima, Editura Casa de pariuri literare, 2011.

Foto L. Muntean

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.