Pas de deux

Publicat în Dilema Veche nr. 467 din 24-30 ianuarie 2013
Pas de deux jpeg

Sînt omul care n-a dansat niciodată. Dacă la mijloc ar fi fost un beteşug fizic – un picior mai scurt, de exemplu –, acest text ar fi putut impune, forţînd memoria să-l păstreze pentru un timp, şantajînd-o emoţional. Dar aşa, încercînd să cuprindă un neajuns de adaptare, o tară emoţională, un crîmpei dintr-o teamă copleşitoare de celălalt, cade în abisul subiectivităţii, fărîmîndu-se printre stîncile cu muchii tăioase ale eului.

Sigur, ceva bîţîieli pe refrene ABBA sau Boney M am executat şi eu, atunci cînd eram mic, cu ocazia sărbătoririi vreunei zile onomastice, înconjurat de cîţiva colegi de clasă, toţi în ciorapi, pentru a fi protejat covorul – aşa-zis persan – din sufrageria gazdei. Dar acelea nu puteau fi numite dansuri, după cum nici avalanşa de gesturi lubrice, căutînd să descifreze un ceva neştiut la acea vreme adolescentină, şi însoţită de alte ritmuri ale timpului respectiv (Depeche Mode şi Bros), nu avea cum să se coaguleze în asta.

Sfîntul Ioan Botezătorul îşi pierde capul din pricina unui dans care îl vrăjeşte pe Irod. Zbenguielile copilăriei mele pe cine ar fi putut mira într-atît?

Aristotel se întreabă dacă nu cumva muzica poate înrîuri sufletele, întocmai gimnasticii care o face asupra corpurilor, deprinzîndu-le cu o plăcere nobilă şi pură. În cartea „Despre educaţie“ din Politica, exerciţiile fizice şi arta sunetelor împart deseori aceeaşi cărăruie ce poartă înspre virtute, însă despre dans nu se pomeneşte nimic. Anumite moduri care construiesc armoniile muzicale, ba chiar şi unele instrumente suferă anatema, gînditorul găsindu-le cînd vulgare, cînd aţîţătoare ale ideii de voluptate. Trupul este descris doar îndîrjit, stăpînit şi încordat de ostenelile menite să înlăture lenevirea, niciodată prins în vîrtejul în care l-ar putea înlănţui curgerea sinuoasă a melodiei. Mă temeam, la rîndul meu, de vraja sunetului, chiar atunci cînd din boxe se revărsau muzici şi artişti care nu aveau de a face cu vreo formă, măcar sugerată, de magie (Ricchi e Poveri), pentru că ea putea zămisli contextul straniu, eteric sau scenografia romantică, aceea care mi-ar fi putut trînti în braţe o fată, indiferent dacă petrecerea, cheful, chermeza, chindia (cum zicea un brăilean care mi-a fost coleg de armată) ori, mai elegant spus, ceaiul dansant se desfăşura în apartamente banale de bloc sau, cum avea să se întîmple la cîţiva ani distanţă, în săli de lectură sordide şi reci, ale cîte unui cămin studenţesc.

Cu mîinile delicate lenevindu-mi pe umerii încă nepotriviţi jugului vieţii, năluca parfumată din faţa mea se răsucea în ritmul şlagărelor ca vata de zahăr în jurul băţului, amintindu-mi de bîlciul oricărei deşertăciuni şi, curios cum putea asta, făcînd ca piesele muzicale să pară mult mai lungi decît erau în realitate, istovitor de lungi, nesfîrşite, dar şi mult mai lente, mai dulci şi languroase, chiar dacă era vorba de compoziţii Metallica, aşa încît îmbrăţişarea cu ea, una de izbelişte, să-mi apară ca aceea eternă, a morţii.

Cu toate astea, pot spune deschis că n-am dansat niciodată, pentru că rotirea aceea pribeagă în care mă lăsam dus de ceea ce vedeam la alţii, la prietenii îndrăzneţi care îmbrăţişau fetele cochete în paşi largi, de bîtlan, cocîrjîndu-se cît să-şi mascheze erecţiile nevinovate ce ar fi putut distruge totul, numai dans nu era. Putea fi, mai degrabă, un ritual de iniţiere, presupunînd aprioric suferinţa necesară accederii în lumea celor mari. Pas cu pas.

Călin Torsan este muzician şi scriitor. Cea mai recentă carte publicată: O zi. Ultima, Editura Casa de pariuri literare, 2011.

Foto L. Muntean

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Mark Higgins primul din dreapta jos dupa stabilirea recordului mondial pe Transfagarasan foto arhiva personala jpeg
Mark Higgins, recordmenul mondial de viteză pe Transfăgărășan: „E un drum fantastic” EXCLUSIV
Pilotul britanic Mark Higgins, deținătorul recordului mondial de viteză pe Transfăgărășan din 2018, a vorbit, într-un interviu exclusiv pentru „Adevărul”, despre experiența sa din România.
Delapidare  FOTO Poliția Română png
Cinci indivizi din Iași și Vaslui, reținuți pentru delapidare. Au furat materiale de construcție de peste 700.000 de lei
Polițiștii Inspectoratului de Poliție Județean Vaslui, sub supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, au efectuat 5 percheziții domiciliare, la adrese de pe raza municipiilor Vaslui și Iași.
adrian mutu jpeg
Adrian Mutu, supărat pe jucătorii săi după înfrângerea cu ultima clasată din Superligă
Rapid a pierdut în deplasare cu ultima clasată din Superligă, Chindia Târgoviște, scor 1-2. Antrenorul giuleștenilor s-a arătat nemulțumit de jocul prestat de elevii săi, aceștia tratând jocul cu superficialitate pe tot parcursul celor 90 de minute.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia