Păreri, prejudecăţi şi presimţiri

Publicat în Dilema Veche nr. 283 din 17 Iul 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Despre proprietatea intelectuală avem, cu toţii, păreri interesante, prejudecăţi înrădăcinate şi presimţiri sumbre, în diferite dozaje, pentru că sîntem, cu toţii, creatori, mai mult sau mai puţin originali. Avînd privilegiul să citesc în avans contribuţiile la această temă, mi-am permis să presar, printre ele, comentarii personale şi idei subversive. Mihail Radu Solcan crede că pirateria este, în contextul proprietăţii intelectuale, o "metaforă alunecoasă". Există, oare, metafore care să fie altfel? Odată instalate ferm în imaginar, legate rigid de un sistem de concepte, ele devin simple clişee. Mihail Radu Solcan îl citează pe Defoe, care, în 1703, afirma că scrie doar pentru notorietate, fără să-i pese de proprietate, faptul că scrierile îi sînt difuzate fiindu-i de ajuns. În fond, la rîndul lui, îşi datora celebritatea stilizării unui manuscris care nu-i aparţinea, cel al lui Alexander Selkirk, devenit Robinson Crusoe. Opt ani mai tîrziu, Defoe ar fi fost mai reticent în declaraţii. Statutul reginei Anna, emis în 1711, trecea dreptul de proprietate intelectuală de la editori la autori. Uzînd de acest statut, Defoe ar fi putut să evite închisoarea datornicilor. Paradoxul semnalat de Mihail Radu Solcan este că tocmai libertarienii, care au oroare de monopolul instituit de stat şi pentru care proprietatea tangibilă este tocmai garanţia limitării acţiunii statului, cer intervenţia autoritară a aceluiaşi stat, dorit de ei, în principiu, minimal, pentru apărarea proprietăţii intelectuale. Din această dilemă se poate, însă, ieşi. Plătim impozit statului, plătim şi rate firmelor de asigurări, sperînd că, în felul acesta, proprietăţile noastre tangibile " casa, maşina, ogorul, pădurea " vor fi apărate. Nu există, însă, impozit, pe proprietatea intelectuală. Cei interesaţi să le fie apărată n-au decît să plătească un impozit similar cu cel pe clădiri. Ceilalţi n-au decît să se bucure de notorietatea lor gratuită. Constantin Vică, în dialogul său cu a. l. ş., invocă vechiul paradox al proprietăţii intelectuale. Cînd sustragi cuiva un bun tangibil, îl privezi de folosinţa lui, în timp ce, atunci cînd îi preiei ideile, acesta nu şi le pierde. Se poate argumenta, împotriva acestui raţionament, că autorul iniţial pierde, totuşi, ceva, anume avantajul competitiv faţă de cel neştiutor. Discuţia însă alunecă rapid asupra drepturilor derivative. În ce măsură sînt îndreptăţit să folosesc ca sursă de inspiraţie pentru propria mea creaţie alte opere, create de alţii? Sursele considerabile de venit pe care le asigură ecranizările au făcut ca legislaţia actuală să fie extrem de severă în privinţa drepturilor de adaptare, ceea ce nu era cazul înainte de industria cinematografică. Conform reglementărilor actuale, Shakespeare ar fi, în cel mai bun caz, interzis, iar, în cel mai rău caz, băgat la închisoare. Se perpetuează imaginea falsă a distincţiei între producătorii şi consumatorii de bunuri culturale. O cercetare sociologică imparţială arată că, de fapt, cei care citesc sînt, în marea lor majoritate, cei care scriu. Pînă şi în privinţa amatorilor de muzică sau de filme, tendinţa este dinspre consum către creaţie, după cum o dovedesc procedeele de tip mash-up sau footage. Problema este că, sub cuvînt că se apără drepturile creatorilor, legislaţia este chemată să protejeze drepturile multiplicatorilor şi distribuitorilor. Marea schimbare adusă de tehnologia informaţiei şi comunicaţiei este aceea că difuzarea unei opere nu mai presupune încorporarea ei într-un obiect multiplicat în serie. Orice creaţie poate fi transmisă direct, fără ca textul să fie în prealabil tipărit într-o carte, muzica să fie înregistrată pe un disc, sau filmul, pe un DVD. Oricum, autorii nu luau decît o fărîmă (în cel mai bun caz 10%) din cîştigurile intermediarilor. Aceştia din urmă, însă, îşi clamează indignarea faţă de furtul intelectual, în loc să accepte faptul că misiunea lor este încheiată. Un vizionar ca Jeff Bezos, patronul lui amazon.com, a înţeles din vreme acest lucru, de aceea a propus dispozitivul kindle, prin care oferă fişiere electronice în locul cărţilor, la o fracţiune din preţul variantei tipărite. Eugen Vasiliu, directorul ORDA, se arată gata să lupte pînă la capăt, luînd ca model "eseul" legislativ francez (legea HADOPI), o lege născută-moartă, deoarece e lipsită de posibilităţi reale de aplicare. Fenomenul pirateriei poate fi corect apreciat doar prin recunoaşterea faptului că preţul produselor culturale este, la ora actuală, exagerat de mare în raport cu costul marginal, respectiv cu costul implicat de realizarea unei unităţi adiţionale de produs. Coborîţi preţul la nivelul costului tranzacţiei, care reprezintă cheltuielile de timp şi energie necesare pentru efectuarea transferului electronic! Cine şi-ar mai pierde vremea căutînd o sursă gratuită, dacă i se oferă posibilitatea de a descărca un fişier de calitate, la un preţ modic? Oferiţi, în loc de copii similare ale unei creaţii, posibilităţi de a îmbogăţi această creaţie! Andra Matzal şi Miron Ghiu oferă, în intervenţia lor, o varietate de surse alternative de venit. Pentru ca acestea să fie exploatate, este necesar să se ţină seama de faptul că nu mai există practic diferenţă între producători şi consumatori, după cum nu mai există nevoie de multiplicatori. Problema este că nimeni nu vrea să-şi schimbe meseria, acest lucru nefiind deloc comod. De scriitori, compozitori, plasticieni multimedia va fi mereu nevoie, în timp ce de intermediari care să le multiplice creaţiile în serie, realizînd profituri disproporţionat de mari, nu va mai fi nevoie, în curînd, deloc. De aici, lupta acestora din urmă ca, prin orice mijloace, să-şi menţină veniturile şi poziţiile. Un mijloc de a pretinde că o creaţie care nu se supune controlului unor instanţe instituţionalizate, aceleaşi care s-au obişnuit să asigure multiplicarea fizică a obiectelor (cărţi, discuri) în care aceste creaţii erau încorporate, ar fi una de proastă calitate. Este ceea ce afirmă Slavenka Drakulic·, care deplînge precaritatea unor proiecte colaborative de tip Web 2.0, cum este wikipedia. Domnia-sa pare a fi prost reprezentată acolo, fără o bibliografie completă, iar încercările sale de a pune lucrurile la punct n-au fost încununate de succes. Amatorismul copleşeşte profesionalismul, iar democraţia participativă ameninţă să sugrume excelenţa activă. "Există o enormă, inimaginabilă cantitate de informaţie pe Internet, dar problema e că nu poţi să pui ordine şi să găseşti sens în ea" afirmă autoarea. Perfect, iată o cale de afirmare pentru cei care simt o asemenea chemare. Ei pot să devină nuclee, centre de autoritate, care să ghideze, să promoveze, să disemineze ceea ce consideră a fi de calitate. Nu trebuie însă să cauţi umbrela unei instituţii pentru a te face auzit, citit, respectat. A fi autor înseamnă a avea "autoritate", dar aceasta este permanent contestată, renegociată, afirmată, vai, frustrată. În lumea nouă, virtuală, acorporală, autoritatea trebuie reinventată şi nu reîntărită prin iniţiative legislative, conforme cu metaforele alunecătoare ale societăţii crepusculare. Diferenţa dintre proprietatea tangibilă şi cea intelectuală vine de foarte departe. Prima este acordată omului de către Divinitate (Ţara Promisă, conform Vechiului Testament), în timp ce a doua a fost smulsă zeilor prin vicleşug: Prometeu, livrînd oamenilor secretul focului, a fost primul care a nesocotit protecţia unui brevet. De aici vin multe neînţelegeri, care merită o dezbatere inspirată de imaginaţie şi detaşată de prejudecăţi.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Românii, la fel de „atenţi” cu mediul ca francezii în urmă cu 30 de ani. Cum se comportă acum cei din Vestul Europei
Acum 30 de ani, francezii aruncau chiştoacele pe plajă, PET-urile în ape şi se comportau exact ca românii în anul 2022. Între timp, lucrurile s-au schimbat radical în Franţa
image
Mărturiile şoferiţei care a omorât patru muncitori la Iaşi. Femeia spune că n-a fost acolo, ci se uita la desene animate
O echipă a firmei Citadin din subordinea Primăriei Iaşi se afla la o lucrare, într-o noapte de iunie, când a fost spulberată de maşina condusă de o femeie în stare de ebrietate. Patru oameni au murit, iar patru au fost răniţi.
image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.