Pare-se că a fi blogger e o mare chestie

Publicat în Dilema Veche nr. 138 din 15 Sep 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

- interviu bidirecţionat cu Iulian COMĂNESCU, blogger la Hotnes.ro (http://blog.hotnews.ro/) - (Evident, interviul a fost realizat pe Yahoo Messenger) Ai plecat de la Evenimentul zilei, unde erai şef de secţie, şi acum faci un blog tot mai apreciat la HotNews.ro? E o mişcare îndrăzneaţă. Ce ţi-a venit? Întîi am plecat ca să încerc să iau lucrurile pe cont propriu. Adică o firmuliţă de consultanţă media, cu previzibilul nume de Comănescu SRL. Pe urmă, bunul meu prieten Ioan Mărgărit, care a inventat HotNews.ro, mi-a propus un blog. Aşa s-a nimerit, ca să zic aşa. Este blogul jurnalism? Mulţi din şcoala veche spun că nu se compară. Văd că tu faci cam ce făceai şi la EVZ: te ocupi de media şi sări cu ştiri din domeniu. Păi, ce înseamnă "jurnalism"? Eu nu ştiu exact ce, în afară de definiţia academică. Dar sînt sigur că înseamnă comunicare. Nu ştiu exact nici ce înseamnă blogul. Ceva între ziar liniar, anticronologic şi forum, cu o tentă foarte personală, cred. Ţie personal ţi se pare că mai eşti încă jurnalist, sau altceva, spune-i cum vrei? Pînă în primii ani de după ’90, toţi eram "ziarişti". Acum ne-am făcut "jurnalişti". Pe motiv că "ziarişti" erau numiţi copiii care între războaie vindeau Universul, ediţie specială. Acum lumea îmi spune blogger. Ce e un nume, Romeo? Mi se pare că sînt ce-am fost şi un pic mai mult de atît. Învăţ chestii noi pe blog. Ca de pildă? Aflu cît de important şi de uşor e să pui o întrebare, în loc să te repezi cu răspunsurile. Îmi dau seama cît de avizaţi sînt cititorii. Realizez că forţa unui blog stă, ca la forum, în comunitatea "de subsol". Care "subsol", la mine, cuprinde directori executivi din presa scrisă, creativi cu state vechi în publicitate, vedete TV de talia lui Lucian Mîndruţă şi anonimi mai avizaţi ca mine în materie de business-ul cu care mă ocup, anume media. Ţi s-a întîmplat să intre o "victimă" care să nege ştirea ta? Nu. Nuanţări. Nu mi s-a întîmplat nici în presa scrisă. Dau foarte rar "chifle". A, ba da. Huidu m-a sunat fiindcă sugerasem că el şi Găinuşă îşi sporesc cota la renegocierea contractelor, fiindcă atunci apar zvonurile despre transferuri de milioane la PRO TV şi tot restul. Nu a postat, m-a sunat. Făcusem eroarea numită post hoc, ergo propter hoc. Zvonurile apăreau după aceea, eu am crezut că de aceea. Succesiunea temporală interpretată ca relaţie de cauzalitate. Sînt reguli mai laxe? De pildă, am văzut că dai ştiri cu rezerva că trebuie verificate. Este o ocolire a regulilor clasice care spun că dai după verificări? Nu. Eu zic că e ceva mai avansat. E drept că eu am anunţat că mă adresez oamenilor din breaslă şi că ştirile insuficient verificate trebuie luate ca atare, ca nişte capete de fir pentru colegi. Dar cred că şi cititorul ne-comunicator înţelege atunci cînd marchez o rezervă. Cred că ăsta e viitorul şi în presă. Nu există reguli stricte, de genul două, cinci, şapte, nouă surse. Iese Isărescu şi anunţă scăderea dobînzii de intervenţie la BNR. Avem o sursă, sîntem convinşi, dăm toţi. Avem şapte surse care spun că Macovei s-a dat în stambă. Iese ce-a ieşit. Erau şapte, crede-mă. (referire la articolul despre consumul de alcool al ministrului de Justiţie. După o nouă anchetă, Evenimentul zilei şi-a cerut scuze pentru publicare - n.red). Avem şapte surse care neagă că s-au întîlnit cu Vîntu în Creta. Evenimentul zilei dă un "tun", pentru că era adevărat. Deci, tehnic vorbind, cred că atunci cînd ai dubii, trebuie să spui mai curînd povestea adevărului decît adevărul. Problema e să nu pierzi cititorul în labirint. Bun, şi atunci care este efectul Internetului? Multiplicăm la infinit numărul de canale prin care putem să verificăm orice prin publicare? Uită-te la transferul lui Teo. Am dat primul pe blog şi acum se confirmă. Le multiplicăm, nu ştiu dacă la infinit. Să luăm cazul Teo. Luni am aflat că ar putea pleca. Am dat, cu rezerva cuvenită. Marţi, a apărut în EVZ. Apoi, NewsIn a obţinut confirmarea, de la PR-ul TV, că avocaţii lui Teo discută cu Media Vision rezilierea contractului. Te-au citat pe tine? Nu m-au citat. Pe de o parte, nu eram singurul din presă care ştiam ceva. Era şi Petrişor, de la EVZ. Doar că el a avut un decalaj de o zi, din motive de ediţie tipărită. Pe de altă parte, blogul meu nu este citat. Uneori sînt contactat în chip de analist media. Dar ziariştii "clasici" nu consideră blogul ca o sursă citabilă. Am discuţii de genul: "A apărut undeva?", răspund: "Da, domnule, la mine pe blog". "Aaah", mi se răspunde. E ca şi cînd n-ar fi. Este partea negativă a aceleiaşi monezi, nu ai constrîngeri, dar nici credibilitate. Nu ţi se pare corect? Stai puţin, Cristi, de unde deduci tu că nu am credibilitate? Aici nu sînt de acord. Nu tu personal, blogul ca mediu. Ah! Eu vreau să am credibilitate şi cred că o am. Blogul ca mediu s-ar putea să n-aibă credibilitate din cauză că sînt mulţi idioţi pe Internet. Am o problemă mare cu libertatea de exprimare. Am citit undeva că Internetul ne va prosti pe toţi, fiindcă comunicarea se reduce imediat la invective şi, dacă am putea să ne cărăm pumni în dinţi, am face-o. Am spus-o şi alte dăţi: pe Blog.HotNews.ro, cenzura e la ea acasă. Validez pe cine am chef (afişarea mesajelor este aprobată de deţinătorul blogului - n.red), în funcţie de cît de coerent şi interesant e în răspunsuri. De asta am început interviul cu o întrebare legată de pasul tău dinspre presa clasică spre blog. Mai sînt alţii ca tine? Mai sînt alţii ca mine, desigur. Brăduţ Alex Ulmanu, la www.jurnalismonline.ro. Cătălin Tolontan, la www.blog sport.ro/tolontan. Ăştia sînt buni. Poţi să trăieşti din asta dacă îţi propui? Pare-se că a fi blogger e o mare chestie, eşti pe trend sau ceva de genul ăsta. La Praga, au căscat toţi ochii mari cînd au aflat ca sînt "blogger". Un tip de la Financial Times mi-a cerut lecţii de blog etc. Poate sînt bloggeri care trăiesc din asta. Eu o fac pe gratis. Am un alt avantaj: branding personal. Pe blog vin oameni importanţi din media şi ajung la cafele cu ei pentru diferite contracte pentru firmă. De pildă, prin Internet (dar nu prin blog) au ajuns la mine nişte domni de la o firmă de consultanţă din America, pe nume Gerson-Lehman. Am oferit o consultaţie telefonică şi mi-a sosit prin poştă un cec. OK, hai că e prea mult material deja. Mai ai ceva să transmiţi cititorilor tradiţionali? Nu mai am că nu cred în cititori "tradiţionali", mai ales la Dilema veche. Nu cred în diferenţele astea dintre "real" şi "virtual", "tradiţional" şi "de Internet". Interviul ăsta o să fie tipărit, nu? Neapărat Aş vrea să-l pun şi pe blog, după ce apare în Dilema veche. Bănuiesc că e OK. Tu ce le transmiţi cititorilor mei virtuali? Să mai pună mîna şi pe-o carte. Cool. www.gutenberg.net Eu nu am loc de el întreg, la tine apare varianta "necenzurată". Nici eu nu am "loc", că Internetul nu e nicăieri. OK, am ieşit din emisie? Nu, la voi e break de publicitate, la noi se mai vede. Aşadar, în exclusivitate pentru Blog.HotNews.ro, că nu încape în Dilema veche: a fost Patriciu pe la voi prin redacţie? Da, o dată, la început. Şi ce-a făcut p-acolo? Crezi că a citit vreo carte de Pleşu? Nu articole. Articole o fi citit. Am stat vreo două ore de vorbă despre mersul general al lumii, despre cum trebuie să ai cultură ca să fii mare afacerist şi cît de culturalizaţi sînt marii şefi de corporaţii pe care i-a cunoscut. Nimic despre ce te-ai fi aşteptat, mi s-a părut foarte cool. Am stat de vorbă întreaga redacţie adică. Nu ştiu despre vreo carte de Pleşu, dar părea citit. A, păi ce, crezi că m-aş fi aşteptat să-i comande lui Dinescu un pamflet anti-Băsescu, pe care acesta să-l citească la un congres al PNL? Lol. Hai să nu mai vorbim de asta. Hai să vorbim despre viitorul Dilemei vechi. La lansarea Dilemei, în 1993, i-am luat un interviu lui Andrei Pleşu. Am scos de la el următoarea afirmaţie: "Nu am dileme cu privire la Dilema". Parcă 1993 era. Ce (se poate spune din ce) vreţi să faceţi? Mie a început să-mi placă tot mai mult Dilema veche. Vremurile au ajuns-o din urmă, ca să zic aşa. Asta e de bine sau de rău? Păi... de bine, eu ştiu?! Ai făcut o metaforă. Se putea înţelege că a îmbătrînit sau că era avangardistă. În management sînt teoriile alea cu ciclul de viaţă al produselor, care pornesc de la copil-problemă, ajung vacă de muls (cash cow) şi sfîrşesc ca dogs, urîciuni pe care nu le vrea nimeni. Cred că Dilema veche e o vacă de muls la modul intelectual acum. Dar s-a mai întîmplat ceva. Echipa e mai bună. Înainte, temele alea erau cu totul plicticoase. Acum se adecvează... temporal. Ai văzut site-ul nou al revistei? Nou? Dă să văd. www.dilemaveche.ro. şi www.dilema.ro. O persoană cu convingeri are o forţă egală cu cea a nouăzeci şi nouă de persoane mînate de interese - John Stuart Mill. Vezi ce citat cool avem pe prima pagina? Bravo, domnule. Nu e tocmai ideea mea de site perfect, dar e site. De ce n-aţi comunicat? Aşa sîntem noi, modeşti. Nu e PR p-acolo? Uite, Doru Iftime e redactor-şef la Plai cu boi şi n-a anunţat nimeni. O persoană modestă are o forţă egală cu cea a 1/99 nesimţit care se laudă... Nu zic să ne lăudăm. Dar nici... De unde aţi luat www.dilema.ro? Că precis îl avea cineva. Da, îl aveam noi. Da’ nu făceaţi nimic cu el. Barem i-aţi luat bani buni lui Patriciu pe el? Bravo. Astea-s chestii pe care îmi face mare plăcere să le anunţ pe blog. Interviu de Cristian GHINEA

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
EXCLUSIV Bruce Lincoln, profesor, discipol și fost student al lui Mircea Eliade: „Admirația lui pentru mișcarea legionară m-a tulburat mult“
Articole și documente din perioada anilor ’30, în care filosoful român Mircea Eliade își declara simpatia față de Garda de Fier, au ajuns în posesia discipolului său, Bruce Lincoln, astăzi un emerit profesor american.
image
Dependența de ecrane a copiilor, vindecată în doar două săptămâni. Ce ar trebui să facă părinții. Soluția specialiștilor danezi
3 ore pe săptămână în fața ecranelor și nu mai mult! De atât au nevoie copiii pentru a se dezvolta sănătos din punct de vedere psihic și emoțional. Aceasta este concluzia unui studiu efectuat de specialiștii unei universități de prestigiu din Danemarca.
image
Care sunt cele mai bune companii aeriene din lume în 2024. Care au cele mai puține anulări și întârzieri
Blocajul informatic de vineri ne-a determinat să căutăm care sunt cele mai sigure companii aeriene din lume, premiate pentru cele mai puține anulări și întârzieri.

HIstoria.ro

image
Ziua în care veteranii de o vârstă cu secolul s-au întors pe plajele Normandiei
Acum 80 de ani, soldații care au debarcat pe plajele Normandiei, în dimineața de 6 iunie, au pășit în infern, întâmpinați de obstacole diabolice, mine, sârmă ghimpată, cazemate și bunkere, mitraliere secerându-i încă din apă și un inamic fortificat hotărât să îi arunce înapoi.
image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.