Paradiziace

Cornel BAN
Publicat în Dilema Veche nr. 490 din 4-10 iulie 2013
Paradiziace jpeg

Bogăţia dosită în offshore se referă la bani, dar mai ales la instrumente financiare depuse în altă ţară decît cea în care ai rezidenţa. Contul din Insulele Virgine, Insulele Cayman, Irlanda şi, mai ales, venerabilul şi bucolicul cont elveţian – sînt cam 60 de jurisdicţii naţionale şi subnaţionale în total. Se asigură impozitare neglijabilă, secret bancar à la Suisse, poliţe de asigurare generoase şi chiar pavilion la alegere, dacă vrei să plăteşti impozite jenant de mici pe transportul maritim.

După ce marii deponenţi ruşi au fost taxaţi în Cipru, o întreagă flotă aeriană – cu bancheri din Singapore, Elveţia, Andorra şi altele paradisuri fiscale – au luat drumul Moscovei pentru a-i convinge pe melancolicii miliardari ruşi să-şi mute banii în băncile acelor ţări. Tradiţionalul naţionalism arătat de Letonia în relaţiile cu Rusia a fost repede suspendat, în numele aceluiaşi demers. Şi cine face contabilitate creativă în Bucureşti ştie că mari firme şi familii bogate din România au beneficiat de aceleaşi solicitări precum omologii lor ruşi. Mergem mai departe, spre „vest“. O listă cu 2000 de nume din marea burghezie greacă – bine înzestrată cu conturi geneveze, care se cifrează la mai mult de jumătate din valoarea datoriei externe a Greciei – a fost dosită de chiar ministrul de finanţe. Cînd un ziarist a dat de ea, a fost scurt săltat de poliţia acestei tragice ţări. Deşi grecii au cea mai mare flotă comercială din lume, aceasta practic nu plăteşte impozit pe profit în Grecia. Corupţie balcanică? Conservatorii spanioli primeau plăţi din conturi elveţiene, de ani buni. Un ministru socialist francez, care tuna la televizor împotriva sărăciei şi a inegalităţii, a fost găsit cu rotunjoare conturi în Elveţia.

Criza ne-a obosit. Nici măcar nu mai reacţionăm. Nici măcar cînd în offshore, departe de Fiscul ţărilor în care s-au făcut aceşti bani, stau parcate între 10 şi 20 de trilioane de dolari. Dacă luăm ultima estimare, ar fi cît tot PIB-ul UE şi al Japoniei puse la un loc. Iar în vremuri de criză, cînd ni se spune că şi bogaţii plîng, Boston Consulting Group arată că valoarea acestora a crescut cu cîteva sute de miliarde, numai anul trecut.

Offshore nu este o patologie a sistemului capitalist. Este parte integrantă a lui. Este modul prin care marile firme îşi reduc singure – şi în general perfect legal – impozitele, supunînd societăţile în care trăiesc unui şantaj permanent, care s-a accentuat tocmai cînd se taie de la şcoală, de la spital, de la cultură. Vreţi să ştiţi cum Google şi Apple plătesc mărunţiş Fiscului din America? Foarte legal, foarte civilizat, cu ajutorul binevoitor al unor respectabile state europene, pentru care industria financiară care mijloceşte aceste trazacţii este printre părţile cele mai vibrante ale economiei.

Dacă românii dau cu „pisica“ la mărunţişul din bancomatele Europei de Vest, declanşînd depresii despre „necivilizaţia“ neaoşă la Bucureşti, Irlanda oferă servicii de sustragere de bani de la Fiscul american, pe scara sutelor de miliarde. Metoda se numeşte „dublul irlandez“. Ea funcţionează cam aşa: se creează o companie cu rezidenţă fiscală în Irlanda. Compania în chestiune plăteşte drept de autor pentru oarecare forme de proprietate intelectuală, generînd, astfel, cheltuieli care îi reduc povara fiscală în Irlanda. În paralel, se înregistrează o a doua firmă în Irlanda, dar care nu are rezidenţă fiscală în această ţară. Această firmă colectează drepturile de autor, într-un pardis apărat de glorioasa Anglie, evitînd, astfel, plata impozitelor în Irlanda. Dacă eşti mare – cît Apple –, statul irlandez îţi îndulceşte şi mai tare experienţa, reducîndu-ţi impozitul de la 12,5%, cît plătesc firmele acolo, la 2%. Ameninţat că ar putea lua chiar mai puţin la buget, Fiscul american lasă Google ca 80% din profiturile sale să fie înregistrate într-o sucursală mare cît o cutie poştală a acestei companii din Bermuda, ţară cunoscută pentru faptul că nu percepe impozit pe profit.

Cont offshore. Sună inocent, plicticos, contabil. Sau – zic liberalii reformişti – contul offshore este legitim. De acord – zic ei –, este nevoie de mai multă transparenţă cînd vine vorba de bani proveniţi din corupţie, droguri, diamante însîngerate, trafic de carne vie şi alte activităţi antreprenoriale de acest gen. Deja s-au semnat convenţii cu ţările offshore, prin care acestea se obligă să comunice informaţii despre tipi şi firme suspectate de astfel de nelegiuiri. Să ne liniştim, aşadar. Dar dacă a pus omul un ban deoparte şi banul l-a făcut legal într-o ţară cam instabilă politic, cu bănci aiurea, sau dacă l-a făcut într-o ţară stabilă, cu bănci solide, dar cu impozite mari, e normal să îşi protejeze măcar o parte a agoniselii. Mai mult – ne spune liberalul tehnocrat –, banii se pot întoarce în ţară, sub formă de investiţii.

A se slăbi. Cei cu bani adevăraţi se plîng de politicieni şi de impozite mari, chiar şi unde impozitarea de-abia menţine în picioare nişte tribunale precare şi o poliţie amărîtă. Se plîng şi atunci cînd controlează guvernul. Iar partea cu virtuţile sale în zona investiţiilor este de un rizibil total, dacă avem răbdarea să ne uităm la cifre. Contul offshore pentru afacerile legale este şantaj economic, de la Haga la Beijing. Atît. Fără note de subsol, fără nuanţe, fără iluziile liberalismului tîrziu.

Cornel Ban este profesor de economie politică la Universitatea Boston.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Megastructura uriașă pentru care Ceaușescu a plătit 60 de tone de aur pur. Este unicat în România și funcționează și astăzi
La granița de nord a României se află una dintre cele mai impresionante mega-structuri a epocii comuniste. Barajul de la Stânca-Costești este un colos de beton care a costat câteva tone de aur și este al treilea ca mărime din Europa. Acum este un adevărat paradis natural.
image
EXCLUSIV. Elena Lasconi: „Dacă voi fi președintele României, voi fi un președinte pentru popor, din popor și nu din colivie”
Candidată la președinția USR și văzută ca potențial candidat la alegerile prezidențiale, Elena Lasconi a vorbit într-un interviu exclusiv pentru „Adevărul” despre relația cu Dominic Fritz, despre cum s-a decis să candideze la președinția USR și dacă e România pregătită să aibă o femeie-președinte.
image
Ce este sistemul Patriot. Plusurile și minusurile armamentului american cu preț exorbitant
Patriot este unul dintre cele mai avansate sisteme de apărare aeriană disponibile, capabil să intercepteze atât rachete cât și aeronave avansate. Principala provocare a sistemului este costul uriaș - o baterie Patriot nouă ajunge la 1 miliard de euro.

HIstoria.ro

image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î
image
Cum a fost păcălit Hitler: Fortitude
Nicio operațiune militară din istoria celui de-Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel extrem de ridicat de securitate operațională, implicând ample și complexe acțiuni de înșelare militară și inducere în eroare a inamicului (incluzând aici manipularea, intoxicarea).
image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns: