Parabole futuriste

Adrian G. ROMILA
Publicat în Dilema Veche nr. 889 din 22 - 28 aprilie 2021
Parabole futuriste jpeg

Singularitatea ficțiunii lui Crohmălniceanu are mai multe paliere. Unul e de găsit în interiorul propriului scris: un istoric literar, care dăduse cărți importante după ce renunțase la „amiciția” realist-socialistă (vorbesc de ce-a urmat după 1963, cînd i-a apărut monografia dedicată lui Blaga), s-a apucat să scrie proză. Nu că ar fi fost ceva inedit, aveam deja literați aulici care abordaseră cu succes beletristica. E-adevărat, Croh (cum îi ziceau cunoscuții) a făcut-o în doar două plachete, una apărută în 1980 (Istorii insolite), cuprinzînd douăsprezece povestiri, alta în 1986 (Alte istorii insolite), cu zece. Un alt palier al singularității invocate aici ar fi cel al genului în care a exersat ficțiunea. Spre deosebire de cenacliștii săi de la „Junimea” (Cărtărescu, Nedelciu, Crăciun, Cușnarencu ș.a.), Croh a scris literatură SF sau de anticipație, un gen prin care, probabil, a căutat originalitatea necesară între atîția performeri tineri, care l-a protejat de cenzură și care, implicit, i-a asigurat libertatea în raport cu eventualele compromisuri estetice. În sfîrșit, cel mai important palier îmi pare caracterul profund livresc al literaturii sale, în siajul logic-textualist al unei paradigme în plină afirmare. Mă gîndesc la experimentele narative postmoderne din jurul său, Mircea Nedelciu publicase Amendament la instinctul proprietății în 1983, Caravana cinematografică a lui Ioan Groșan apăruse în 1985, ieșise și celebra antologie Desant ’83, ca să amintesc doar trei dintre bornele epocii. Exact acesta e decupajul tușant pe care-l operează Croh în blocul genului SF/de anticipație și aceasta e perspectiva din care aș vrea să-i privesc aici textele.

Cronologic și spațial, povestirile lui Croh au toate datele unor proiecții care să le permită o evoluție în deplină libertate, de neimaginat în prezentul auctorial. Nu cred că e vorba numai de respectarea unui protocol al fandomului, dimpotrivă, compensarea fantasmatică a cotidianului optzecist autohton a jucat un rol important. Plasată într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, foarte avansat tehnologic și informațional, proza lui se desfășoară înăuntrul unui areal american, asiatic sau vest-european, locuri cu o mare deschidere în mișcare și expresie (numele personajelor, cele mai multe englezești, franceze sau germane, contribuie și ele la asta). Călătoriile rapide pe mapamond și între galaxii (inclusiv cu mașini ale timpului), existența unei piețe bursiere și posibilitatea plăților prin carduri, existența societăților de asigurări pe viață și a barurilor cu strip-tease și Martini, amenințarea jafurilor bancare, consumul de heroină și LSD, oportunitatea vacanțelor exotice și a unei prese critice sînt tot atîtea elemente care oferă nu doar cadrul firesc al unei lumi viitoare (din care, evident, comunismul glorios lipsește), ci și alternativa estetică necesară pentru un prezent frustrant.

p14 alte istorii insolite jpg jpeg

Narațiunea se concentrează pragmatic pe derularea simplă a subiectului, cu rare interese tipologice, psihanalitice sau descriptive. E o retorică albă, golită de grosimea tropilor sau de vreun interes pentru experimente formale, iar portretele precise, peisajele extinse sau incursiunile introspective sînt rare. E o penurie intenționată a mijloacelor expresive și a unei problematici existențiale, în favoarea unei „logicizări sistematice a imaginației”, cum afirmase chiar autorul undeva. Mai toate povestirile sale sînt mici parabole despre raportul universului uman cu alteritatea propriilor reprezentări și cu cea a unor lumi din trecut, din viitor sau din cosmos, atunci cînd nu mixează explicit pe teme legate de text/literatură/referință/interpretare. Specificul decorului spațial futurist, de obicei plin de incredibile cuceriri ale științei și tehnicii, pierde treptat teren în favoarea metaliterarului dus adesea pînă-n limitele cele mai aride. Dacă ar fi să pun cîteva accente generale, aș zice că primul volum e mai centrat pe „logicizarea imaginației”, iar al doilea, pe jocurile livrești.

În volumul din 1980, doar trei povestiri trimit explicit la literatură. „Un capitol de istorie literară” imaginează un viitor în care mașinile de scris sînt programate să producă perfect capodopere și cărți mediocre, făcînd inutilă prezența criticilor literari, înlocuiți, la rîndul lor, cu mașini specializate în comentat texte. Cibernetizarea scrisului într-un lanț de mașini interconectate asigură producția literară automatizată și-i lasă pe oameni să-și vadă liniștiți de alte treburi. În „O recenzie științifică”, vechea civilizație a omenirii distrusă cîndva de o catastrofă e reconstituită ipotetic după vagi mărturii rămase în anul 7455, descoperindu-se cît de simplist operau indivizii de odinioară cu noțiuni binare de tipul frumos-urît, mic-mare, nobil-ticălos etc. „Doamna Bovary în secolul XXX” inserează fragmente din romanul lui Flaubert într-o narațiune despre un viitor în care un personaj feminin analog așteaptă un vizitator intergalactic sau un eveniment major în univers care să-i schimbe existența anostă. Celelalte bucăți ale volumului sînt bine reprezentate de povestirea inițială, „Ceilalți”, unde un astronaut care fusese trimis către o planetă îndepărtată constată șocat că, mergînd spre destinație, se întoarce înapoi pe Pămînt. În infinitatea universului, proiecțiile în oglindă și similitudinile perfecte sînt oricînd posibile, de unde și inversarea cu pricina.

Volumul al doilea navighează aproape în totalitate printre referințe de genul legendă/sursă/mit/scris/real/carte/bibliografie/interpretare. „Scrisori din Arcadia” recompune secolul al XVIII-lea într-o lume viitoare hiperestetizată, unde oamenii au pus frumosul mai presus de tehnologie, evacuînd din vocabular pînă și cuvintele ce desemnează noțiuni tehnice. În „Hermeneuții”, erorile succesive în interpretarea mesajelor dintre Pămînt și o civilizație din Alpha Centauri duc la un război planetar. În „Cele zece triburi pierdute”, o parte a omenirii se salvează de la un cataclism cosmic călătorind în trecut, iar povestea lor e reconstituită din surse livrești identificabile în prezentul real al autorului. Savantul din „Cu sînge rece” testează teleportarea pe fondul unei crime involuntare și provoacă o dilemă cu privire la cine e, de fapt, protagonistul menit să dea viață unui scenariu de film. Scriitorul din „Criza de imaginație” are probleme cu propria identitate după ce și-a privit reflexia în oglindă și a citit manuscrisul unei fete în care el însuși e personaj.

Cu pronunțate note ironic-parodice, proza lui Crohmălniceanu amintește mai degrabă de Borges, Huxley și Culianu decît de corifeii SF incluși de un Ion Hobana sau Alexandru Mironov prin antologiile de gen (o asemenea antologie, de pildă, l-a plasat pe Croh între Vladimir Colin și Constantin Cubleșan). Aș zice că e vorba la el de o cerebralizare a posibilităților fantasticului, și mai puțin de un fantastic științific propriu-zis. Oricum, prin puternica predispoziție metaliterară, povestirile lui dau seama din plin și de pulsația prozei românești din anii ʼ80, și de particularitățile unui ficționar poate mai puțin evident.

Adrian G. Romila este critic literar și prozator. Cea mai recentă carte publicată: Efectul îndelungat al pasiunilor de tinerețe, Editura Junimea, 2020.

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.