"Panda, nu ne spălăm la subraţ în lacul lacrimilor sacre"

Cecilia ŞTEFĂNESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 417 din 9-15 februarie 2012
"Panda, nu ne spălăm la subraţ în lacul lacrimilor sacre" jpeg

Cunosc atît de bine cuvîntul ăsta, încît mi s-a părut de multe ori că a devenit o a doua piele. Se întîmplă în atîtea feluri, încît, de fiecare dată, am avut senzaţia că i-am prins în sfîrşit semnificaţia greoaie şi păguboasă. Pe vremea cînd eram mică, a te plictisi echivala cu a pierde vremea. Sigur, multe nu erau de făcut. Puteai citi, puteai să te joci cu prietenii prin jurul casei, ascultai muzică la magnetofon/pick-up/casetofon, scriai în oracole, îi filai de departe, mereu cu cîte un grup de prietene cointeresate, pe potenţialii iubiţi. Dar iubiţii rămîneau potenţiali, şi zilele – foarte lungi. Exista un moment anume, între 2 şi 5-6 după-amiaza, cînd, voiai, nu voiai, trebuia să te confrunţi cu faptul că timpul se prelinge ca un şarpe bătrîn şi obosit, a cărui coadă se întindea pînă la –∞. Stăteam întinsă în pat şi număram dungile proiectate pe pereţi de jaluzelele lăsate peste ferestre. Aşa a arătat plictiseala între 5 şi 10 ani. După aceea, plictiseala a devenit nerăbdare, şi, din 1989, anul care pentru mine a însemnat şi intrarea la liceu, rareori am mai avut timp să mă plictisesc. Aşteptam să se întîmple lucruri, ştiam că vor veni, şi asta mi-a creat şi o complicitate, desigur, naivă, cu timpul.

În sfîrşit, acum îl privesc pe Vlad, băiatul meu de 3 ani şi jumătate. Deocamdată, printre munţii de jucării, piese lego, cărţi şi filme, nu prea are cînd să se plictisească. Priveşte filmele de un infinit de infinite de ori. Le joacă, participă, zboară cu Astrid, stinge focul odată cu Donkey, o iubeşte pe Fiona cea urîtă, străbate oceanul cu Dory şi Marlin şi se chinuieşte să urce scările cu Po. Cînd ceva nu iese bine la noi în casă, mă încrunt spre Florin: „Nu ne spălăm la subraţ în lacul lacrimilor sacre“. Florin îmi răspunde: „Nu e distracţie pentru Harpo“. Le-am învăţat pe dinafară, dar e greu să spun că m-am plictisit de ele. Încerc, de fiecare dată, să le văd cu ochii lui Vlad, care încă e fascinat şi le priveşte mereu de parcă le-ar vedea pentru prima oară. Uneori, vine tropăind de bucurie şi mă trage de mînă să-mi arate, pentru a mia oară, luna de pe cerul înstelat al lui Shrek. Altă dată, mă atinge foarte uşor pe nas la fel cum şi-l îmblînzeşte pe Sughiţ dragonul. Nu s-a schimbat nimic, şi eu îmi pierdeam nopţile visînd la Mewsette şi la Jaune Tom. Mi-e teamă, însă, că Vlad n-o să mai aibă timp să se plictisească. Încerc să-i mai potolesc din ritmul ameţitor al descoperirilor. Înainte să adoarmă, după masa de prînz, privesc cu el pe pereţi, număr dungile, ascult zgomotele casei. Timpul se umflă iar în jurul meu. Şuşotim pe sub plapumă, după ce am terminat de spus povestea: „Punguţa cu doi bani“ sau o adaptare mai puţin crudă a „Scufiţei Roşii“. Dar nici eu nu sînt mama mea care, încercînd să mă facă să mai uit de frigul de afară şi din casă, îmi spunea, în drumul spre grădiniţă, cum tramvaiele sînt vulpi, troleibuzele – lupi şi autobuzele – ursuleţi. Vlad e un băieţel curios şi dezinvolt, Gay Purr-ee e departe de Shrek, Finding Nemo sau Monsters Inc., iar piesele de Lego n-au nici o legătură cu cutia plină de nasturi, unii vechi de pe vremea străbunicii, cu care mă jucam eu pe sub birou. Poate chiar nu mai ai timp să te plictiseşti azi. Nu ştiu dacă e bine sau rău. Dar mie îmi tresaltă şi acum inima de bucurie, cînd mă gîndesc la plictisul după-amiezelor lungi de acasă, cînd număram dungile lăsate de umbra jaluzelelor pe pereţi, viitorul îmi făcea cu ochiul lui enorm şi coada timpului şerpuitor încă nu se întrevedea.

Cecilia Ştefănescu
este scriitoare. 

Foto: V. Efteni

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Parcare Bucuresti FOTO Inquam Photos / George Călin
Noul regulament de parcare din Sectorul 3 a intrat în vigoare
Noul regulament de parcare în Sectorul 3, potrivit căruia se va putea atribui al doilea loc pentru apartamentele cu minimum două camere, a intrat în vigoare vineri.
hipertensiune pexels com jpg
Bolile cardiovasculare, un ucigaș tăcut care lovește în plin. Cifrele lipsei de educație
Societatea Română de Cardiologie transmite un mesaj cu ocazia Zilei Internaționale a Inimii, în care subliniază importanța informării corecte a populației pentru prevenția și depistarea precoce a bolilor cardiovasculare.
Simona Halep Sursă: Profimedia
Surpriză: Simona Halep revine pe teren în decembrie deși anunțase că nu va mai juca în acest an
Tenismena română va participa la un eveniment caritabil, pe 3 și 4 decembrie, la Johannesburg, în Africa de Sud.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.