Pădurea mea, inundaţiile voastre

Publicat în Dilema Veche nr. 233 din 31 Iul 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ne-am obişnuit deja ca în fiecare an (cu o frecvenţă din ce în ce mai ridicată) să ni se prezinte colecţia primăvară-vară-toamnă a inundaţiilor din România. Ne-am obişnuit şi cu accesoriile fataliste ale colecţiei: mînia divină şi încălzirea globală. Dăm din cap şi-i compătimim pe sinistraţi, strîngem dovezi ale solidarităţii noastre şi oftăm la unison. Deşi acest "unison" nu se dovedeşte a fi fost reciproc. Desigur că în toiul evenimentelor, nu te gîndeşti la aşa ceva, iar cînd vezi ochii bătrîni privind cu disperare întreaga lor viaţă dusă de şuvoaie nu te poţi gîndi că poate unii şi-au făcut-o cu mîna lor, iar drama existenţială pe care o trăiesc te opreşte să observi că multe dintre zonele sinistrate corespund celor defrişate abuziv. De mai bine de 15 ani, sub deviza "e pădurea mea, fac ce vreau cu ea", în România au dispărut şi continuă să dispară zeci de mii de hectare de pădure. Abuzurile au fost mijlocite atît de crearea tardivă a cadrului legislativ privind regimul silvic, de inexistenţa (ineficienţa) instituţiilor teritoriale cu atribuţii de control, cît şi de retrocedările făcute abuziv. Doar pe baza unor protocoale formale, suprafeţe enorme de păduri au fost retrocedate de primării, fără executarea unor lucrări de cadastru şi fără trasarea cu exactitate a limitelor între proprietari. Şi cum majoritatea noilor împroprietăriţi fie şi-au tăiat imediat pădurea, fie au vîndut-o (în aceleaşi scopuri), în doar cîţiva ani peste 50.000 de hectare de pădure au şi dispărut de pe teritoriul României, ca prin vrajă. O vrajă rea ale cărei urmări tragice le cunoaştem. Dincolo de crima ecologică şi de afacerile ilegale, semnalele de alarmă ale defrişărilor abuzive n-au încetat să apară: fără păduri, versanţii munţilor au devenit adevărate tobogane pentru apă, torentele nemaiavînd nici un fel de oprelişte au produs inundaţii şi alunecări de teren de proporţii, soldîndu-se nu de puţine ori chiar cu pierderi de vieţi omeneşti. Bineînţeles, jafurile făcute în pădurile domeniului public n-au fost cu mult mai prejos. Deşi conform unor date ale Ministerului Agriculturii, pădurea domeniului public ocupă în prezent 26,7% din suprafaţa totală a ţării (aflîndu-se cu aproape 3 procente sub media europeană), altă statistică, aparţinînd de data aceasta Organizaţiei pentru Agricultură şi Alimentaţie a Naţiunilor Unite, arată că în România dispar anual 20.000 de hectare de pădure, iar acţiunile de reîmpădurire sînt insuficiente faţă de ritmul în care se taie copacii. Astfel, cifrele Institutului Naţional de Statistică arată că în ultimii ani masa lemnoasă tăiată a crescut cu 9,9%, iar procesul de împădurire a scăzut cu 31%. Cum afacerile cu lemn sînt foarte bănoase, toţi cei care participă la dezastru au de cîştigat bani grei: de la tăietor la comerciant. Iar cînd vine vorba de ban, nimeni nu se dă în lături de la şmen, de orice natură ar fi acesta, considerentele morale care privesc comunitatea pălind de fiecare dată în lumina cîştigului personal. Bunăoară, stînd de vorbă cu cîţiva locuitori din satul Horea (zona munţilor Apuseni fiind şi ea o zonă afectată de defrişări masive şi ilegale), am înţeles că pentru mulţi dintre ei prezentul este cel care contează. Bănuţul e dovada supravieţuirii în prezent, pentru că "numai Dumnezeu ştie ce o fi în viitor". Şi cum în prezent rata şomajului e ridicată, banul pus pe masă este cel mai bun aliat pentru a înfrunta ziua de mîine. Ajungînd în timpul unor festivităţi, am urcat împreună cu sătenii dealul Fericetului. Cu mare greutate din cauza noroaielor veşnice în care piciorul se afundă pînă peste gleznă. Aici, cînd plouă, nu mai poţi ieşi din casă fără 4x4, maşini pe care cei mai mulţi le au în curţi. Viaţa lor e grea, aşa că fiecare e obligat să se descurce cum poate. Mi se spune că e multă sărăcie, iar de cînd cu legile astea cu pădurea, se simt şi mai nedreptăţiţi. Săracului i se ia şi pielea de pe el, îmi spunea cineva, care mi-a povestit de o "răscoală" a moţilor contra Inspectoratului Judeţean Silvic. A ieşit cu scandal pentru că la un control au vrut să le confişte cîteva zeci de camioane de cherestea. Respectau legea? Sînt întrebată, la rîndul meu: dar pe ei cine-i respectă? Cunosc pericolul la care se expun, defrişînd zonele în care locuiesc? Ridică din umeri, murmurînd: cum o vrea Dumnezeu... Costea Ion, scriitorul satului, inginer silvic de profesie, autorul unei cărţi despre Feudalizarea pădurilor, mi-a explicat atunci de ce moţii au această nemulţumire. Interzicîndu-le să mai exploateze aurul, zona fiind destul de potrivnică şi agriculturii, au ajuns să depindă exclusiv de pădure, iar acum, că li se ia şi pădurea, rămîn efectiv muritori de foame. De vină sînt "intelectualii de azi", obrazele fine care încearcă să oprească moţul să-şi facă activităţile pe care le-a făcut din timpuri străvechi, fără a propune o alternativă. Astfel, pentru mulţi mecanismul mentalităţii individualiste ia naştere din cel al supravieţuirii. Devine un război: dacă ăla e hoţ, eu de ce să rămîn mai prejos? Sărăcia naşte goana după bani, iar cîştigul imediat şi lipsa de educaţie - dezastre ecologice. Tăierea disperată a codrilor a transformat România în prima ţară din Europa cu fenomene de deşertizare. Gîndirea pe termen scurt (să am sacii în căruţă, pe urmă văd eu cum mă descurc) a stricat într-atît logica încît, deşi unii ajung să cunoască pericolul la care îşi expun comunitatea şi propria lor viaţă, distrugînd pădurile, nu le pasă. Cînd vine vorba de cîştig, legile nu există sau sînt rele. Cînd vine vorba de pericol, oftează şi invocă, invariabil, divinitatea. Iar cînd zonele sînt nimicite de furia naturii, aşteaptă ajutor la unison, pentru că dacă pădurea le aparţine exclusiv, dreptul la dezastru îl cedează tuturor.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Paradisul care atrage turiști români cu prețuri neschimbate de 10 ani. „Numai la noi se practică japca”
Românii aleg demulte ori să-și petreacă vacanțele în străinătate, în special vara, spre disperarea hotelierilor care se plâng de lipsa clienților. Însă, în foarte multe cazuri, turistul român face această alegere pentru că, nu e un secret, un sejur în străinătate e mai ieftin decât în propria țară
image
Radonul, ucigașul invizibil din Ardeal. Medic: „Se atașează de aerosol și rămâne la nivelul de 1-1,5 m înălțime, exact unde respiră copiii”
A crescut numărul cazurilor de cancer pulmonar la nefumători, iar un motiv este iradierea cu radon, un gaz radioactiv incolor și inodor foarte periculos pentru sănătate dacă se acumulează în clădiri.
image
Căutătorii de artefacte milenare. Fabuloasele noi descoperiri ale detectoriştilor, arheologii amatori plini de surprize
Înarmaţi cu detectoare de metal, colindând locuri numai de ei ştiute din ţinutul Neamţului, arheologii amatori au reuşit, graţie hazardului şi perseverenţei, să aducă la lumină vestigii din vremuri trecute

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.