Păcatele și mîntuirea Plata retur

Radu PREDA
Publicat în Dilema Veche nr. 1027 din 14 decembrie – 20 decembrie 2023
© wikimedia commons
© wikimedia commons

Miezul Predicii de pe Munte este multinucleic. Exact ca un calculator de ultimă oră care, prin matematică, vine să „confirme” cele spuse prin Revelație. Tehnic vorbind, nu avem alternative. Cum realitățile au nevoie de profunzimi interpretative, convergențe, definiția condiției umane sub adumbrirea Misterului nu se articulează printr-un singur capăt de pricepere, multitudinea parabolelor evanghelice arătînd că pe marginea marii Teme nu te poți pronunța unic, o singură dată, dînd eventual cu pumnul în masă și strîngînd pînă la transpirație Crucea. Este un „Te iubesc!” care trebuie, pentru a nu ajunge vestigiu și etapă, spus și respus des, în cele mai insolite locuri, cu firescul mereu proaspăt al un angajament în curs de împlinire.

Așadar, predicînd de sus, geografic vorbind, de pe munte, Domnul trece în revistă fericirile trăibile omenește, dincolo de coajă, în seva chipului dumnezeiesc care ne este dat: de la caricaturizata „sărăcie cu duhul”, sursă de poante tembele, la plînsul tămăduitor, de la blîndețe la foame, niciodată ostoită, nemîncînd ajungînd să ne mănînce celulele pe noi ca hrană, vindecînd însă organe cu funcții excesive, bolnave, de la milostenie la subînțeleasa curățenie a inimii, binele virusat de motivații impure ajungînd opusul intenției sau declarației, de la făcătorii de pace, înnobilați cu filiația divină, la cei prigoniți pentru dreptate de corectitudinile politice ale epocilor, de la cei ocărîți, cu imagine proastă, la cei prigoniți, dați afară, neangajabili. Toate aceste fericiri sînt avansul aparent mizer, lichidarea urmînd să fie virată în ceruri.

Dar cum să înțelegem această etapizare a „plății”, a beneficiului? Ne aflăm în fața unei înțelegeri sindicale, pentru a evita greva morală, dar care eventual nu se va concretiza, nu va fi onorată, „implementată”? Ne duce Hristos de nas precum medicii care ne spun că avem un cancer neconfirmat în întregime, dar în metastază? Care este temeiul promisiunii: aici puțin, dincolo mult, chiar în belșug? Aici boală, acolo nemurire? Aici ocară, dincolo glorie? Este, totuși, creștinismul – cum îl simțea, definindu-l, Marx – un opiaceu, un panaceu? Evanghelia reprezintă cumva indicațiile de folosință a sedativului existențial? Este Biserica doar instituția morții cu stil, necrispată, fără explozii bezmetice de emoționalitate necultivată, necontrolată? Sînt „popii” niște inspiraționiști și motivaționiști, buni de închiriat de corporație? Plata totală fiind altundeva, ce se întîmplă cu dobînda între timp acumulată?

Ei bine, firește, situația este – nu pentru că o afirm eu – mai complexă. Pe scurt, în cadrele unui articol de gazetă: cum să explici cititorului de azi că, în creștinism, viitorul nu este nălucă, simplă promisiune, amînare sau consolare, ci prezentul care începe deja, neepuizîndu-se, păstrîndu-se pentru propria lui devenire? Desigur, putem avea exemple și nereligioase, majoritatea investitorilor, strategilor sau vizionarilor lucrînd în mijlocul lui aici, indicîndu-ne însă frecvent enervant și înșelător – se cheamă marketing! – un acolo care, statistic cel puțin, se confirmă în majoritatea cazurilor. Apoi, a lăsa pe mîine, a te încredința zilei care urmează constituie cel mai bun armistițiu cu celeritatea, cu evidența minutului, cu presiunea calendarului, cu fazele lunii. Mîine poate fi, și chiar este, un azi împlinit. Fără multe alte vorbe prețioase: cine crește un copil, sădește un copac sau scrie o carte face, în chip limpede, un contract de comodat cu dincolo-de-clipă. Este aici, dar deja figurează dincolo. Din veac în veac.

Însăși funcția memorială a slujbelor Bisericii, cu prisosință în cea dreptmăritoare, indică acest decalaj care, pentru a nu deveni schizofrenie, se transformă în paradoxală – pentru că de înțeles – succesiune concomitentă. Celebrăm prezența istorică a lui Hristos, citim din Apostol și Evanghelie, adică din textele epocii, dar în egală și nedifirențiabilă măsură Îl întîlnim, prin filtrul acomodant și esențial al simbolului, în gesturile, trăirile, convingerile și mărturiile de acum, din chiar actul slujbei sau rugăciunii de azi. În esența lucrării sale, anamneza liturgică nu actualizează pe Mîntuitorul precum am scoate ceva de la congelator, ci suflă cu grijă în flacăra unei prezențe devastatoare, evitînd să ne ardem, să ne pîrlim. Iar asta nu este o „invenție” creștină, ci leagă în profunzime, mai puțin vizibil așadar, Vechiul de Noul Testament, promisiunea profetică și împlinirea ei, timpurile și locurile, elementele. Chimiile. Rugul aprins.

Plata la destinație, zicînd astfel, dă posibilității de a fi bun, virtuos inclusiv sau mai ales virtuos, într-un context viciat, dar cu atît mai mult neidealizat, fără halucinații, așa cum în general atingerea idealului trebuie, la rigoare, mereu amînată, întîrziată, pentru a nu se stinge cumva orice entuziasm pentru ceva mai înalt. Iarăși, în plină frenezie capitalistă, sufletește și instituțional deopotrivă, nu este recomandabil să fii la capătul potențialului de creștere, de profunzime. Falimentul este suma succeselor insuficient metabolizate de dinainte. Așadar, că este plată, dividend sau garanție, investiție, idealul este ingredientul aparentei banalități, motivație și obiectiv. 

Zisa amînare mai este și candoare, îngăduință, tenacitate și program. 40 de ani a avut răbdare Dumnezeu pînă a „răsplătit” poporului Său ales toate greutățile rătăcirii cu sens din deșert. 30 de ani a fost Hristos într-un cvasi-anonimat, înainte de a ieși, la propriu, la propovăduire. 10 ani de căutări a necesitat convertirea lui Pavel. Biologic sau profesional, axiologic sau cognitiv, pocăință sau cutezanță, cucerire sau consolidare, recuperare sau inovație, timpul este mereu de partea noastră. Cu condiția de a nu-l brusca, încărcîndu-l monstruos, de a nu-l pierde ca proștii. A privi la timp și la timpuri cere de aceea discernămînt. Adică tocmai acea virtute pe care o traducem secular prin caracter, chiar și înțelepciune, de la un  nivel încolo.  

Dumnezeu ne iubește fără să ne copleșească, să ne domine precum un salvator politic. El nu ne „rezolvă”, ci este rezolvarea, estuarul, iar nu substitutul apei. Aceasta este alimentată de noi, de bucuriile și de lacrimile noastre, de sudoarea frunții prin care, după cădere, ne cultivăm, metaforic și nu prea, viața. Faptul că nu ne dă, asemeni tatălui fiului risipitor, toată, integrala moștenire, cu riscul real de a o risipi, ajunge să fie marea rezervă, contul neștiut care în criză ne salvează sau, lin, ne reconfortează. Cu alte cuvinte, departe de a fi amînare sau momeală, lipsă nedeclarată de lichidități, măsură macroeconomică de corecție a inflației, de consolidare a monedei în piață, promisiunea facturării dincolo, în alt regim și timp, nu ne face nici mai săraci decît ajungem din propria neglijență, nici neconsolați, doritori aici și acum de o perfecțiune deja accesibilă prin Har. 

Plata din ceruri? Dumnezeu pune restul. O, ce veste minunată!

Radu Preda este preot și profesor de teologie la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
BBC: Unanimitate în guvernul israelian privind răspunsul la atacul iranian
Hanoch Milwidsky, vicepreședinte al parlamentului israelian și membru al Knessetului din partea Partidului Likud al premierului Netanyahu, a declarat pentru BBC că există unanimitate în guvernul israelian cu privire la faptul că ar trebui să existe un răspuns la atacul iranian.
image
Topul țărilor europene cu cei mai educați locuitori. Pe ce loc e România
Ponderea persoanelor cu studii superioare este mai mare în țările nordice și baltice, iar femeile sunt, în general, cele mai educate. România are cel mai mic procent din UE în ceea ce privește numărul de persoane cu studii superioare.
image
Televiziunea iraniană, fake news grosolan despre atacul asupra Israelului. Ce video a arătat populației ca fiind „lovitura de succes” VIDEO
Televiziunea de stat iraniană a difuzat duminică, în mod repetat, o înregistrare video cu un incendiu în Chile, susținând că este vorba de imagini cu rachete care au lovit cu succes ținte din Israel.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.