"Orice firmă are nevoie de optimizare fiscală" - interviu cu Cezar GUŞU

Publicat în Dilema Veche nr. 490 din 4-10 iulie 2013
"Orice firmă are nevoie de optimizare fiscală"   interviu cu Cezar GUŞU jpeg

Sediul firmei de avocatură e la doi paşi de Administraţia Financiară sector 2 din Bucureşti. Această proximitate nu e lipsită de ironie. Pentru că mulţi dintre clienţii casei exact asta vor să evite: Fiscul din România. Probabil că nimeni n-ar vrea să aibă de-a face cu Fiscul, însă cei care au interese financiare mari îşi pot permite să „cumpere“ instrumentele legale care-i scapă de impozite. Boştină & Asociaţii oferă, printre altele, consultanţă pentru optimizare fiscală. „Sînt, poate, cei mai buni în acest domeniu“ – m-a prevenit, amabil, un amic, jurnalist la o gazetă economică. Aşa am ajuns la Cezar Guşu, unul dintre avocaţii specializaţi în înfiinţarea de companii în offshore. N-a întîrziat mai mult de zece minute la întîlnire, dar şi-a cerut scuze, cu insistenţa unui elveţian care a depăşit sfertul academic. E un tip tînăr, elegant, politicos şi volubil – n-are nimic din snobismul arogant sau din paternalismul autosuficient cu care ne închipuim că ar fi dotaţi avocaţii veroşi şi de succes. Vorbeşte cu pasiune despre meseria sa şi nu evită să trateze frontal chestiunile spinoase.

Cum aţi caracteriza mediul fiscal din România?

În ciuda a ceea ce spun mulţi, mediul fiscal din România nu e chiar atît de împovărător. Ba chiar, în comparaţie cu multe alte ţări din Occident, s-ar putea spune că fiscalitatea de aici e relativ redusă. Asta în primul rînd datorită cotei unice de 16%. O să pară exagerat, dar într-un anume sens, România se apropie chiar de ceea ce se numeşte, generic, paradis fiscal. Dacă asta înseamnă paradis fiscal – un stat cu un regim fiscal avantajos –, atunci putem să spunem că şi România e un fel de paradis fiscal... OK, e o exagerare. Pragmatic vorbind, avem un mediu bun care, cuplat cu alte măsuri, ar putea face ca ţara noastră să devină atrăgătoare pentru investiţii.

O înlesnire a unor operaţiuni

Şi ce lipseşte, de fapt, în privinţa fiscalităţii, pentru ca România să devină atractivă?

Ceea ce lipseşte e o legislaţie a holdingului. Dacă ar exista un efort de gîndire strategică şi nu s-ar lua decizii doar sub impulsul momentului sau la presiunile diverşilor actori politici din societate, o asemenea legislaţie ar putea fi adoptată şi ar putea produce efecte bune pentru economie. Există posibilitatea de a înfiinţa nişte structuri cu personalitate juridică, care să aibă ca obiect de activitate centralizarea şi administrarea grupurilor mai mari de firme. Aceste entităţi deţin participaţii la societăţi româneşti mai mici. Este o etapă naturală în dezvoltarea unei afaceri: înfiinţarea unei societăţi care să le coordoneze administrativ pe toate celelalte. Sau să le finanţeze.

Această posibilitate o oferă alte state – cele pe care le numim paradisuri fiscale. E un avantaj în momentul în care, de pildă, una dintre firmele grupului împrumută o altă firmă din acelaşi grup cu o sumă de bani – şi dobînda pe acest împrumut din interiorul holdingului nu mai este impozitată. Unele companii nu se pot dezvolta decît prin acest tip de operaţiune, şi atunci, dacă statul impozitează acest tip de tranzacţie, va încetini dezvoltarea. Să ne înţelegem: avantajul acesta, de care oamenii de afaceri beneficiază înfiinţînd holdinguri în state care au legislaţie favorabilă, nu e o mare favoare, nu e o formă de discriminare pozitivă pentru marii oameni de afaceri. E, pur şi simplu, o înlesnire a unor operaţiuni.

Ce ar avea de cîştigat statul român dacă ar adopta o lege a holdingului?

Investitorii străini din România sînt familiarizaţi cu aceste instrumente de lucru şi le iau în considerare chiar de la lansarea afacerii. Faptul că atîţia investitori preferă să-şi caute rezidenţă fiscală în alte state e preţul pe care statul român îl plăteşte pentru că nu a adoptat o lege a holdingului. Dacă am fi avut-o, dacă am fi adoptat-o acum zece ani, am fi atras mult mai multe resurse.

De ce apelează mulţi oameni de afaceri la instrumente precum cele oferite de paradisurile fiscale?

Pentru că, pînă la urmă, orice firmă are nevoie de optimizare fiscală. Adică de o planificare a dărilor la stat şi de evitarea taxelor inutile. Apoi, e vorba de o formă de protecţie a averii. Şi, în al treilea rînd, e vorba de anonimatul pe care unele structuri de acest tip îl pot oferi. Aceste trei nevoi sînt acoperite de ceea ce oferă alte jurisdicţii.

De exemplu: o companie plăteşte un impozit de 16% pe profitul rezultat din activitate. Acţionarul societăţii încasează, după plata tuturor taxelor şi impozitelor, nişte dividende care, la rîndul lor, sînt impozitate cu 16%. Rezultă o sarcină fiscală de 32%. La nivelul Uniunii Europene, există o directivă – transpusă deja în legislaţia internă –, care spune că, dacă o companie dintr-un stat membru UE deţine o altă companie dintr-un alt stat membru UE şi are o participaţie minimă de 25%, pentru o perioadă de doi ani, distribuţia de dividende de la societatea deţinută către societatea deţinătoare nu se taxează. Directiva a fost adoptată pentru a încuraja investiţiile în interiorul UE. Orice om de afaceri român este tentat să exploateze în propriul său avantaj această posibilitate oferită de lege. E foarte simplu, apoi, să deschidă o companie într-o ţară membră a UE, care are legislaţie holding.

Paradisul e paradis doar pentru alţii

Exact anonimatul acesta pare să enerveze cel mai tare statele din Uniunea Europeană, care îşi doresc mai multă transparenţă în ceea ce priveşte transferul de bani. De ce?

Transparenţa fiscală este cerută pe voci tot mai autoritare. Reuniunea G8 din Irlanda de Nord a fost exact pe această temă. Discuţia e veche şi emoţională. Într-un fel, e firesc ca statele să vrea să ştie cine cîţi bani are şi cum îi plasează. Nu doar pentru a putea impozita aceste sume, ci şi pentru a putea urmări şi sancţiona eventualele averi sau tranzacţii frauduloase. Anonimatul poate ascunde şi operaţiuni de spălare de bani – de aceea încearcă guvernele să obţină mai multă transparenţă.

Ce înseamnă, de fapt, paradis fiscal?

Întîi de toate, trebuie spus că firmei îi este permis să desfăşoare activităţi cu fiscalitate redusă, doar în exteriorul respectivului paradis fiscal. Cum ar veni, paradisul e paradis doar pentru alţii. Organizaţia Economică de Cooperare şi Dezvoltare prin Financial Action Task Force a produs un set de criterii şi o listă a ţărilor încadrate drept paradisuri fiscale. E o dispută între specialişti despre ce înseamnă, de fapt, paradis fiscal şi activitate offshore. În sens strict, definiţia vizează acele state sau teritorii unde nu există nici o impozitare pentru companiile care aleg acea rezidenţă fiscală. Sînt doar nişte taxe de înfiinţare care se plătesc anual, iar exigenţele cu privire la actele contabile care trebuie prezentate sînt scăzute.

Multe state din Europa, considerate paradisuri fiscale – Luxemburg, Cipru, Malta, Elveţia, Olanda – refuză eticheta în baza definiţiei stricte pe care am menţionat-o. Pentru că, în cazul lor, există un impozit (chiar dacă unul mic), la fel cum există şi obligaţia de a ţine contabilitatea şi de a înregistra situaţii financiare. Pentru specialişti, constrîngerile din aceste state sînt, într-adevăr, mult mai mari faţă de teritoriile offshore.

Care sînt aceste destinaţii privilegiate ale investitorilor?

Cele mai multe sînt state mici sau rămăşiţele unor state feudale care şi-au menţinut suveranitatea: Cipru, Luxemburg, Elveţia, Liechtenstein, Monaco, San Marino, Andorra (o ţară condusă sub patronajul comun al preşedintelui Franţei şi al unui episcop spaniol). Aceste state nu dispun de nici un fel de resurse şi încearcă să atragă capital oferind regimuri fiscale avantajoase, de care alte ţări din Europa nu dispun. Ele îşi „negociază“ suveranitatea în plan internaţional şi cele mai multe sînt scoase astăzi de pe lista neagră a OECD, îndeplinind criteriile de transparenţă solicitate. Am enumerat doar cîteva exemple – mai sînt şi altele.

De ce au presă proastă paradisurile fiscale sau aşa-numitele zone offshore?

Ele îşi au originea în zonele libere, în porturile libere (porto franco). Numele unui stat considerat paradis fiscal pentru flote – Liberia – sugerează, el însuşi, ideea de libertate. Adesea, e vorba de teritorii legate de Marea Britanie, de jurisdicţii în care se aplică principii din dreptul anglo-sexon (common law). Acesta se caracterizează printr-o flexibilitate mai mare şi printr-o atitudine pragmatică, deschisă spre acţiunea antreprenorială. Cultura britanică e mult mai puţin etatistă decît cea continentală; ea pune accent mai mare pe individ şi pe valori precum libertatea. Libertatea asta vine cu un preţ: cu riscul abuzului. În cazul de faţă, e vorba de abuzul privind aceste instrumente de planificare fiscală, de folosirea lor pentru spălarea de bani. Dar, una peste alta, ele rămîn nişte instrumente utile şi legitime. Totul depinde de cum sînt folosite, de sensul cu care le învestim.

În ce constă munca avocatului specializat în offshore?

În esenţă, clienţii cumpără un set de documente, o mapă prin care controlează firmele. Munca noastră e să pregătim şi să gestionăm aceste hîrtii.

Există riscuri? Poate vreun agent fiscal să vă acuze clientul de evaziune?

Teoretic, acest risc există. Însă noi credem că este mai degrabă din cauză că situaţia nu e suficient de bine explicată. Noi studiem întotdeauna cazurile şi oferim soluţii ţintite, în funcţie de nevoile specifice ale fiecărui client.

Cezar Guşu este avocat partener la firma de avocatură Boştină & Asociaţii.

a consemnat Matei MARTIN

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
România a intrat în Cartea Recordurilor cu cea mai mare paradă moto din lume. Nu mai puțin de 3.722 motocicliști au participat la parada de pe ruta Pitești-Mioveni FOTO VIDEO
Nu mai puțin de 3.766 de motocicliști din toată România au luat parte sâmbătă 15 iunie la Pitești la cea mai mare paradă moto din lume, ce a doborât precedentul record, stabilit acum aproape cinci ani în Statele Unite ale Americii.
image
Imagini greu de privit filmate pe o șosea din Marea Britanie. Un polițist lovește intenționat cu mașina un vițel scăpat pe străzi: „Ce fel de monstru...?” VIDEO
Momente îngrozitoare petrecute pe o stradă din Marea Britanie, acolo unde un echipaj de poliție a lovit un vițel scăpat liber. Bietul animal a fost lovit de două ori cu autospeciala, iar martorii au catalogat intervenția drept una brutală, potrivit Daily Mail.
image
Românii, cei mai puțin educați cetățeni ai Europei. O nouă statistică arată că tinerii noștri nu aleg să continue studiile după liceu
Proporția populației cu studii superioare este mai mare în țările nordice și baltice, femeile fiind, în general, cele mai educate.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.