"Orice firmă are nevoie de optimizare fiscală" - interviu cu Cezar GUŞU

Publicat în Dilema Veche nr. 490 din 4-10 iulie 2013
"Orice firmă are nevoie de optimizare fiscală"   interviu cu Cezar GUŞU jpeg

Sediul firmei de avocatură e la doi paşi de Administraţia Financiară sector 2 din Bucureşti. Această proximitate nu e lipsită de ironie. Pentru că mulţi dintre clienţii casei exact asta vor să evite: Fiscul din România. Probabil că nimeni n-ar vrea să aibă de-a face cu Fiscul, însă cei care au interese financiare mari îşi pot permite să „cumpere“ instrumentele legale care-i scapă de impozite. Boştină & Asociaţii oferă, printre altele, consultanţă pentru optimizare fiscală. „Sînt, poate, cei mai buni în acest domeniu“ – m-a prevenit, amabil, un amic, jurnalist la o gazetă economică. Aşa am ajuns la Cezar Guşu, unul dintre avocaţii specializaţi în înfiinţarea de companii în offshore. N-a întîrziat mai mult de zece minute la întîlnire, dar şi-a cerut scuze, cu insistenţa unui elveţian care a depăşit sfertul academic. E un tip tînăr, elegant, politicos şi volubil – n-are nimic din snobismul arogant sau din paternalismul autosuficient cu care ne închipuim că ar fi dotaţi avocaţii veroşi şi de succes. Vorbeşte cu pasiune despre meseria sa şi nu evită să trateze frontal chestiunile spinoase.

Cum aţi caracteriza mediul fiscal din România?

În ciuda a ceea ce spun mulţi, mediul fiscal din România nu e chiar atît de împovărător. Ba chiar, în comparaţie cu multe alte ţări din Occident, s-ar putea spune că fiscalitatea de aici e relativ redusă. Asta în primul rînd datorită cotei unice de 16%. O să pară exagerat, dar într-un anume sens, România se apropie chiar de ceea ce se numeşte, generic, paradis fiscal. Dacă asta înseamnă paradis fiscal – un stat cu un regim fiscal avantajos –, atunci putem să spunem că şi România e un fel de paradis fiscal... OK, e o exagerare. Pragmatic vorbind, avem un mediu bun care, cuplat cu alte măsuri, ar putea face ca ţara noastră să devină atrăgătoare pentru investiţii.

O înlesnire a unor operaţiuni

Şi ce lipseşte, de fapt, în privinţa fiscalităţii, pentru ca România să devină atractivă?

Ceea ce lipseşte e o legislaţie a holdingului. Dacă ar exista un efort de gîndire strategică şi nu s-ar lua decizii doar sub impulsul momentului sau la presiunile diverşilor actori politici din societate, o asemenea legislaţie ar putea fi adoptată şi ar putea produce efecte bune pentru economie. Există posibilitatea de a înfiinţa nişte structuri cu personalitate juridică, care să aibă ca obiect de activitate centralizarea şi administrarea grupurilor mai mari de firme. Aceste entităţi deţin participaţii la societăţi româneşti mai mici. Este o etapă naturală în dezvoltarea unei afaceri: înfiinţarea unei societăţi care să le coordoneze administrativ pe toate celelalte. Sau să le finanţeze.

Această posibilitate o oferă alte state – cele pe care le numim paradisuri fiscale. E un avantaj în momentul în care, de pildă, una dintre firmele grupului împrumută o altă firmă din acelaşi grup cu o sumă de bani – şi dobînda pe acest împrumut din interiorul holdingului nu mai este impozitată. Unele companii nu se pot dezvolta decît prin acest tip de operaţiune, şi atunci, dacă statul impozitează acest tip de tranzacţie, va încetini dezvoltarea. Să ne înţelegem: avantajul acesta, de care oamenii de afaceri beneficiază înfiinţînd holdinguri în state care au legislaţie favorabilă, nu e o mare favoare, nu e o formă de discriminare pozitivă pentru marii oameni de afaceri. E, pur şi simplu, o înlesnire a unor operaţiuni.

Ce ar avea de cîştigat statul român dacă ar adopta o lege a holdingului?

Investitorii străini din România sînt familiarizaţi cu aceste instrumente de lucru şi le iau în considerare chiar de la lansarea afacerii. Faptul că atîţia investitori preferă să-şi caute rezidenţă fiscală în alte state e preţul pe care statul român îl plăteşte pentru că nu a adoptat o lege a holdingului. Dacă am fi avut-o, dacă am fi adoptat-o acum zece ani, am fi atras mult mai multe resurse.

De ce apelează mulţi oameni de afaceri la instrumente precum cele oferite de paradisurile fiscale?

Pentru că, pînă la urmă, orice firmă are nevoie de optimizare fiscală. Adică de o planificare a dărilor la stat şi de evitarea taxelor inutile. Apoi, e vorba de o formă de protecţie a averii. Şi, în al treilea rînd, e vorba de anonimatul pe care unele structuri de acest tip îl pot oferi. Aceste trei nevoi sînt acoperite de ceea ce oferă alte jurisdicţii.

De exemplu: o companie plăteşte un impozit de 16% pe profitul rezultat din activitate. Acţionarul societăţii încasează, după plata tuturor taxelor şi impozitelor, nişte dividende care, la rîndul lor, sînt impozitate cu 16%. Rezultă o sarcină fiscală de 32%. La nivelul Uniunii Europene, există o directivă – transpusă deja în legislaţia internă –, care spune că, dacă o companie dintr-un stat membru UE deţine o altă companie dintr-un alt stat membru UE şi are o participaţie minimă de 25%, pentru o perioadă de doi ani, distribuţia de dividende de la societatea deţinută către societatea deţinătoare nu se taxează. Directiva a fost adoptată pentru a încuraja investiţiile în interiorul UE. Orice om de afaceri român este tentat să exploateze în propriul său avantaj această posibilitate oferită de lege. E foarte simplu, apoi, să deschidă o companie într-o ţară membră a UE, care are legislaţie holding.

Paradisul e paradis doar pentru alţii

Exact anonimatul acesta pare să enerveze cel mai tare statele din Uniunea Europeană, care îşi doresc mai multă transparenţă în ceea ce priveşte transferul de bani. De ce?

Transparenţa fiscală este cerută pe voci tot mai autoritare. Reuniunea G8 din Irlanda de Nord a fost exact pe această temă. Discuţia e veche şi emoţională. Într-un fel, e firesc ca statele să vrea să ştie cine cîţi bani are şi cum îi plasează. Nu doar pentru a putea impozita aceste sume, ci şi pentru a putea urmări şi sancţiona eventualele averi sau tranzacţii frauduloase. Anonimatul poate ascunde şi operaţiuni de spălare de bani – de aceea încearcă guvernele să obţină mai multă transparenţă.

Ce înseamnă, de fapt, paradis fiscal?

Întîi de toate, trebuie spus că firmei îi este permis să desfăşoare activităţi cu fiscalitate redusă, doar în exteriorul respectivului paradis fiscal. Cum ar veni, paradisul e paradis doar pentru alţii. Organizaţia Economică de Cooperare şi Dezvoltare prin Financial Action Task Force a produs un set de criterii şi o listă a ţărilor încadrate drept paradisuri fiscale. E o dispută între specialişti despre ce înseamnă, de fapt, paradis fiscal şi activitate offshore. În sens strict, definiţia vizează acele state sau teritorii unde nu există nici o impozitare pentru companiile care aleg acea rezidenţă fiscală. Sînt doar nişte taxe de înfiinţare care se plătesc anual, iar exigenţele cu privire la actele contabile care trebuie prezentate sînt scăzute.

Multe state din Europa, considerate paradisuri fiscale – Luxemburg, Cipru, Malta, Elveţia, Olanda – refuză eticheta în baza definiţiei stricte pe care am menţionat-o. Pentru că, în cazul lor, există un impozit (chiar dacă unul mic), la fel cum există şi obligaţia de a ţine contabilitatea şi de a înregistra situaţii financiare. Pentru specialişti, constrîngerile din aceste state sînt, într-adevăr, mult mai mari faţă de teritoriile offshore.

Care sînt aceste destinaţii privilegiate ale investitorilor?

Cele mai multe sînt state mici sau rămăşiţele unor state feudale care şi-au menţinut suveranitatea: Cipru, Luxemburg, Elveţia, Liechtenstein, Monaco, San Marino, Andorra (o ţară condusă sub patronajul comun al preşedintelui Franţei şi al unui episcop spaniol). Aceste state nu dispun de nici un fel de resurse şi încearcă să atragă capital oferind regimuri fiscale avantajoase, de care alte ţări din Europa nu dispun. Ele îşi „negociază“ suveranitatea în plan internaţional şi cele mai multe sînt scoase astăzi de pe lista neagră a OECD, îndeplinind criteriile de transparenţă solicitate. Am enumerat doar cîteva exemple – mai sînt şi altele.

De ce au presă proastă paradisurile fiscale sau aşa-numitele zone offshore?

Ele îşi au originea în zonele libere, în porturile libere (porto franco). Numele unui stat considerat paradis fiscal pentru flote – Liberia – sugerează, el însuşi, ideea de libertate. Adesea, e vorba de teritorii legate de Marea Britanie, de jurisdicţii în care se aplică principii din dreptul anglo-sexon (common law). Acesta se caracterizează printr-o flexibilitate mai mare şi printr-o atitudine pragmatică, deschisă spre acţiunea antreprenorială. Cultura britanică e mult mai puţin etatistă decît cea continentală; ea pune accent mai mare pe individ şi pe valori precum libertatea. Libertatea asta vine cu un preţ: cu riscul abuzului. În cazul de faţă, e vorba de abuzul privind aceste instrumente de planificare fiscală, de folosirea lor pentru spălarea de bani. Dar, una peste alta, ele rămîn nişte instrumente utile şi legitime. Totul depinde de cum sînt folosite, de sensul cu care le învestim.

În ce constă munca avocatului specializat în offshore?

În esenţă, clienţii cumpără un set de documente, o mapă prin care controlează firmele. Munca noastră e să pregătim şi să gestionăm aceste hîrtii.

Există riscuri? Poate vreun agent fiscal să vă acuze clientul de evaziune?

Teoretic, acest risc există. Însă noi credem că este mai degrabă din cauză că situaţia nu e suficient de bine explicată. Noi studiem întotdeauna cazurile şi oferim soluţii ţintite, în funcţie de nevoile specifice ale fiecărui client.

Cezar Guşu este avocat partener la firma de avocatură Boştină & Asociaţii.

a consemnat Matei MARTIN

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Distrusă de durere, mama copilului a plecat de acasă și s-a spânzurat în pădure. FOTO Facebook
Mesajul tulburător postat de mama copilului înecat în piscină: „Iubiți-i ca și când lumea se va sfârși”
O dublă tragedie a lovit orașul Găești. Un copil de patru ani a murit înecat în piscina din curtea casei, iar mama, distrusă de vestea aceasta, a fugit în pădure, unde s-a spânzurat.
auchan png
Zeci de magazine Auchan din toată ţara, amendate de ANPC. Care au fost cele mai frecvente abateri
Comisarii pentru protecţia consumatorilor au amendat 50 de magazine Auchan din toată ţara cu suma de 750.000 de lei, în urma unor controale efectuate în cursul ultimei luni.
bani
Cuantumul indemnizaţiei de şomaj, majorat. Klaus Iohannis a promulgat Legea
Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat, joi, legea care prevede majorarea cuantumului indemnizaţiei de şomaj acordată persoanelor cu un stagiu de cotizare de cel puţin un an, acesta urmând să fie egal cu valoarea indicatorului social de referinţă.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.