Oprah de la Cotroceni

Publicat în Dilema Veche nr. 110 din 2 Mar 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În anul petrecut în America, Alina mi-a povestit odată cum la magazinul unde lucra au năvălit brusc o grămadă de clienţi disperaţi să cumpere un anumit tip de deodorant de apartament. Concomitent, cumpărau şi un set de casete video cu seria lui Coppola, Naşul (I, II, III). Erau exact articolele la care în săptămîna respectivă se făcuse o reclamă deşănţată la TV. Normal. Tot în America, faptul că faimoasa Oprah Winfrey a prezentat la un moment dat, Război şi pace al lui Tolstoi, la emisiunea ei de gigantică audienţă, a determinat vînzarea a aproape un milion de exemplare din roman. Şi n-a fost rău. Ideea ar fi că, pînă la urmă, oricît de greu îmi vine să accept, şi cultura - ca şi deodorantele - are nevoie de mediatizare. Iar cînd spun mediatizare, mă gîndesc mai puţin la cronicile din revistele de cultură (care se adresează unui public restrîns, specializat şi, teoretic, cu destul discernămînt), ci la... mediatizare. Cotidiene, televiziuni (nu TVR Cultural, post TV necesar, dar care are acelaşi impact ca şi revistele de cultură), manifestări publice, educaţie şcolară (căci şi asta-i tot mass-mediatizare, deschidere spre un public larg şi nespecializat) etc. Aşa sînt vremurile. Dacă vrem ca publicul să vină înspre cultură, trebuie ca mai întîi cultura să se ducă spre el. Şi, dacă s-ar putea, într-un mod inteligent, nu cu acelaşi festivism păgubos şi găunos care pe mine, de exemplu, mă face să evit cît pot lansările de carte. Să ne uităm puţin la "Barometrul de consum cultural 2005", mai exact la numele artiştilor care apar acolo. Era de bănuit că la scriitori Eminescu va ocupa primul loc. Eminescu, Sadoveanu, Creangă... La străini regăsim iarăşi nume de autori care, citiţi sau nu, circulă sistematic: Dumas (tatăl, presupun), Shakespeare, dar şi Dan Brown şi Sandra Brown. Ultimii doi sînt şi singurii romancieri străini contemporani - şi printre cei mai mediatizaţi autori de cărţi din ultimii cincisprezece ani. Pictori? Grigorescu, desigur. Regizori? Sergiu Nicolaescu. "Ai adus manifestele, Pistruiatule?" Daci. Romani. Mircea cel Mare şi Mihai Viteazul. Revoluţia la TV. Căci pentru public Sergiu Nicolaescu face mai degrabă parte din imaginarul nostru contemporan decît dintre regizorii contemporani. Presupun că artistului îi vine greu să se preteze la o mediatizare excesivă. Unora le-ar putea semăna a prostituţie. Pe de altă parte, uneori parcă îţi vine să te "prostituezi". Ca scriitor, nu vrei neapărat să cîştigi bani... adică nu că n-ai vrea, dar asigur pe oricine că în România un prozator n-are nici o şansă să trăiască din scrisul cărţilor. Cu atît mai puţin un poet. Nu, nu vrei neapărat să cîştigi bani din scris, dar vrei ca ideile, poveştile, creaţiile tale să ajungă la cît mai mulţi oameni. Şi cum să ajungă la ei dacă oamenii ăia nici nu aud de ele? Şi iar ajungem la mediatizare. Cred că la ora actuală, pe lîngă o selecţie veritabilă - dar permisivă, fiindcă există scriitori şi opere de toate facturile, aşa cum există şi public de toate facturile -, creatorilor le lipseşte în primul rînd mediatizarea. O Oprah cu o emisiune privită de sute de mii de oameni. Ziarele importante au pagini şi chiar suplimente de cultură, unele bune şi foarte bune, dar cititorii de ziare riscă să egaleze numărul cititorilor de cărţi. Nici n-ar fi ceva nou. Gîndiţi-vă, de exemplu, la perioada de dinainte de 1989. Şi atunci exista mediatizare - atîta cît exista. Ba chiar erau mai multe forme de mediatizare: una formală, oficială, şi una informală, din gură-n gură şi de la Radio Europa Liberă la ureche (şi mai departe). Şi ambele erau eficiente. Iau mai întîi două exemple clasice de mediatizare oficială. Doi poeţi: Nichita Stănescu şi Adrian Păunescu. Ca stil şi mai ales ca valoare literară, textele lor se plasau la poli opuşi, dar cărţile amîndurora dispăreau din librării înainte de a fi puse pe rafturi. Se mai găseau la bişniţă. Îmi amintesc că în ocsko-ul timişorean o cărămidă neagră păunesciană se vindea cu 100-150 de lei. Nichita Stănescu, la fel. Prin comparaţie şi spre amintire, un volum din "Biblioteca pentru toţi" costa încă 5 lei. La mediatizarea neoficială campioni erau scriitorii îndrăzneţi, scriitorii cu "şopîrle": Marin Preda, Augustin Buzura etc. N-aveai nici o şansă să găseşti vreun volum de-al lor în librării sau anticariate. Sau nu anumite volume. Moromeţii, de exemplu, l-am descoperit odată la anticariat, dar Cel mai iubit dintre pămînteni ajungea la piaţa neoficială la 300 de lei. După 1989 piaţa a început să se reorganizeze. O vreme campionii mediatizării au fost autorii interzişi integral sau pe jumătate. Ionesco, Eliade, Cioran, Noica se vindeau ca pîinea caldă. Se vindeau bine şi cărţile interzise de cenzură. Uneori, vrăjit eu însumi de eticheta "roman interzis de cenzura comunistă", cumpăram vreo carte care se dovedea pur şi simplu proastă, dar absolut deloc subversivă, şi care probabil fusese pur şi simplu respinsă, nu interzisă. Dar reclama a funcţionat destulă vreme. Azi... cred că abia acum intrăm în normalitate. Şi normalitatea înseamnă şi mediatizare. Nu mă mir că Dan Brown apare printre primii zece autori străini cunoscuţi de români. Cînd am fost ultima dată în Bucureşti, am văzut în staţiile de metrou banere imense cu Codul Da Vinci. Dan Brown, L'Oréal, Axion şi mai ştiu eu ce... Probabil că, în timp, scriitorii - sau mai degrabă editurile - vor crea mecanisme de mediatizare mai eficace. E păcat să ai atîţia români alfabetizaţi şi să nu-i ademeneşti spre lectură. Pentru început, vin şi cu o propunere. Ştiu că noi n-o avem pe Oprah, dar avem ceva asemănător: pe Traian Băsescu. Nu glumesc! Şi nu-mi spuneţi că asta nu-i treaba unui preşedinte. Păi, nivelul de cultură al populaţiei în fruntea căruia a fost pus nu e treaba lui? Dacă ştie că are - şi are - un impact teribil asupra publicului, de ce nu s-ar folosi de el? Din cînd în cînd, o dată sau de două ori pe lună. Să fie şi un preşedinte cititor, nu numai jucător. S-ar mai putea spune că domnia sa nu e neapărat competent în domeniul artelor. "Cine-i Băsescu să-şi dea cu părerea despre scriitori, despre pictori, despre filme?" Adevărat. Nu-i critic literar, nu-i critic de artă sau de film. Dar criticii respectivi nu ajung să convingă marele public potenţial. Traian Băsescu, da. El e Oprah a noastră. Aşa, de la televizor, a ajuns maică-mea (căreia i-au plăcut, printre altele, Misterele Parisului, romanele cu muschetari ale lui Al. Dumas-tatăl, dar şi Crimă şi pedeapsă al lui Dostoievski) să audă de unul "Cărcărescu" şi de altul, "Liceeanu". E un pas înainte... Dom' preşedinte, cu cine am putea începe?

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.