ONGFest - „mica” societate civilă, timidă, dar ambițioasă
„ONGFest – Tîrgul economiei sociale“ a avut loc la Bucureşti între 9-11 septembrie 2011, în Parcul „Alexandru Ioan Cuza“ (fost IOR). Temele festivalului – care a reunit la standuri 154 de organizaţii neguvernamentale – au fost: economia socială, voluntariatul şi spiritul civic. Evenimentul a continuat şi continuă printr-o caravană în marile oraşe: pe 1-2 octombrie la Cluj în Piaţa Muzeului şi la Oradea în Parcarea Independenţei, pe 8-9 octombrie la Timişoara, în Piaţa Unirii, şi pe 15-16 octombrie la Constanţa, în City Park.
Bănuită de multe ori de interese meschine, acuzată de pasivitate ori de reacţie tardivă la problemele comunităţii, după 20 de ani de la Revoluţie societatea civilă dă semne că prinde viaţă. Nu este „marea societate civilă“ aparţinînd liderilor organizaţiilor neguvernamentale celebre care apar la televizor. Este „mica societate civilă“ a asociaţiilor al căror nume nu se bucură de publicitate, ai căror membri nu stăpînesc secretele PR-ului, dar care se dezvoltă lent în comunităţi mici, odată cu schimbarea mentalităţii. Numărul din ce în ce mai mare de voluntari implicaţi dezinteresat în proiectele micilor ONG-uri – tineri care cred că doar împreună cu alţii ca ei, revoltaţi de aceleaşi nedreptăţi, mai pot schimba lucrurile, cetăţeni dezgustaţi de abuzurile administraţiei publice şi de incompetenţa politicienilor de la care nu mai aşteaptă nimic, dar oameni care acţionează altruist, colectiv şi colegial – constituie dovezi că societatea civilă nu mai este doar o frumoasă fără corp a democraţiei româneşti.
La corturile ONGFest amplasate în fostul parc IOR, asociaţiile şi fundaţiile şi-au exprimat organizat nemulţumirea prin invitaţii la petiţii cetăţeneşti de tot felul. ONG-urile i-au invitat pe vizitatorii festivalului la flash-mob-uri, la campanii de strîngere de semnături, la acţiuni de protest. Fostul Parc IOR a semănat, între 9 şi 11 septembrie, cu un Hyde Park, un simbol al discursului neîngrădit, al libertăţii de conştiinţă şi de exprimare.
În cele două zile ale festivalului, ong-iştii de la corturi nu au căutat ca prin mese rotunde şi dezbateri interminabile să identifice soluţii la problemele comunitare, ci pur şi simplu au oferit curioşilor răspunsuri, rapoarte sau rezultate ale studiilor lor. În spaţiile amenajate cu măsuţe, panouri sau expoziţii de fotografii, la ONGFest gazdele au fost voluntarii, oamenii obişnuiţi care cred că activismul în viaţa comunităţii şi solidarizarea în jurul aceleiaşi cauze pot sensibiliza autorităţile statului să vină la dialogul cu societatea pentru îndreptarea injustiţiilor sociale sau a derapajelor politice. De exemplu, strîngerea de semnături împotriva noii legi a minelor, pliantele împotriva proiectului de exploatare cu cianuri şi petiţia „Salvaţi Roşia Montana!“ se regăseau la cele mai multe standuri, fie că ONG-ul respectiv era membru al campaniei (precum Terra Mileniului Trei, Eco-Civica, Agent Green etc.), fie că nu.
Cum salvăm delfinii
ONGFest şi-a propus de la bun început să stabilească un model de interacţiune directă între ONG-uri şi cetăţeni, să expună în faţa publicului larg proiectele asociaţiilor. Şi a reuşit. Printre obiectivele organizatorilor se numără promovarea ONG-urilor mici şi medii, mai puţin vizibile în media. Institutul Verde este una dintre asociaţiile tinere care au luat fiinţă în decembrie 2010 şi care se confruntă cu problema comună a finanţării. La cortul Institutului Verde i-am întîlnit pe secretarul asociaţiei, Silviu Dumitru, şi pe Georgeta Ionescu – membră.
„Noi existăm de nouă luni şi nimeni nu finanţează ONG-uri care nu au un palmares bogat“, a explicat Silviu Dumitru. Vechimea mai mare de doi ani pentru a cîştiga sponsorizări reprezintă o condiţie care nu se poate depăşi altfel decît prin trecerea timpului. „Aplicăm cu răbdare la proiecte europene de finanţare, dar deocamdată munca în asociaţie se face exclusiv prin voluntariat. Banii pentru materialele noastre de promovare sînt din buzunarul membrilor fondatori. Tinerii care participă la cort, ca de altfel la toate evenimentele noastre, o fac gratuit. Sînt studenţi care cred în aceste cauze: înverzirea marilor oraşe, stoparea tăierii copacilor în parcuri şi oprirea defrişării pădurilor, reducerea poluării, drepturile animalelor, salvarea speciilor pe cale de dispariţie.“ Membrii Institutului Verde au strîns la standul de la ONGfest semnături pentru petiţia „Salvaţi delfinii din Marea Neagră!“, o campanie pe care au început-o vara aceasta la mare, la Vama Veche. Campania „Vama Verde“ s-a realizat cu un buget aproape zero, dar cu efortul membrilor care şi-a petrecut concediul sau vacanţa în Vamă. Pe Paul Iurea, voluntarul care a petrecut la cortul din Vama Veche cel mai mult timp strîngînd semnături, l-au numit apoi membru de onoare al Institutului. Silviu Dumitru se mîndreşte cu faptul că prin dăruirea acestor oameni ONG-ul a contorizat peste 4000 de semnături în doar trei săptămîni. Şi-au dat semnătura pentru cauza delfinilor inclusiv turiştii străini.
La cortul de la ONGFest, în două zile s-au înregistrat 500 de susţinători pentru salvarea delfinilor: au semnat şi copii, şi liceeni fără drept de vot. Institutul Verde de la Bucureşti a fost sensibilizat de semnalele de alarmă pe care le trag, de cîţiva ani, organizaţia ecologistă Oceanic Club şi biologii marini din Constanţa despre numărul mare al delfinilor fie morţi prin asfixie din cauza capturării accidentale în plasele pescăreşti, fie eşuaţi din cauza zgomotelor provocate de explozii submarine provenite de la aplicaţiile militare sau din cauza undelor emise de sonarele folosite de navele militare. Prin această campanie de semnături ei speră să pună presiune asupra administraţiei locale pentru a deschide centre pentru tratamentul şi salvarea delfinilor eşuaţi pe plajă (inexistente acum în România) şi pentru interzicerea efectuării de exerciţii militare în anumite perioade de migraţie a delfinilor.
Animale, dependenţe şi voluntari copii
În apropierea umbrelei Institutului Verde, se afla instalat cortul unui ONG pentru protecţia animalelor: Asociaţia ROBI. În faţa cortului ROBI era improvizat un ţarc pentru cîţiva căţei care aşteptau cuminţi să fie adoptaţi, iar la stand cîteva pisici îşi fermecau potenţialii stăpîni din cutiuţele lor. Mai multe pisici şi căţei au fost luaţi acasă de bucureşteni inimoşi, iubitori de animale. Preşedintele Asociaţiei ROBI, Elena Marilena Cristian, unul dintre voluntarii asociaţiei, se mîndreşte cu campania de adopţii „Un prieten pentru sufletul tău“, desfăşurată săptămînal în Parcul Obor, prin care au fost adoptate peste 2000 de animale, dar şi cu campania de sterilizări gratuite „Stop Abandonului“ – o colaborare cu cabinete ale medicilor veterinari care sterilizează gratuit animalele fără stăpîn, aduse la veterinar de către binevoitori.
Pe o altă alee a fostului parc IOR, la cortul ALIAT – Alianţa pentru Lupta Împotriva Alcoolismului şi Toxicomaniilor – vizitatorii erau informaţi despre centrul de tratament gratuit pentru persoanele cu un consum problematic de alcool şi pentru familiile acestora. Voluntari cu vocaţie, ca Izabela Nicolae, făceau doritorilor teste de evaluare a severităţii consumului de alcool, şi cine nu depăşea nivelul de consum periculos pentru sănătate primea cadou o lanternă cu şurubelniţă multifuncţională. Cîştigători ai unui proiect din cadrul Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane – POS DRU, voluntarii ALIAT ofereau materiale informative despre alcool, droguri şi efectele lor, cu mărturii scrise de la foşti consumatori. Totuşi, din discuţiile cu ei a reieşit că programul este în pericol: întîrzierea rambursării şi refinanţarea pentru derularea etapei următoare a proiectului îi îngrijora pe membrii ALIAT.
O vizitatoare a tîrgului a povestit că are prieteni dependenţi de alcool care au nevoie urgentă de tratament şi a întrebat dacă ONG-ul şi centrul funcţionează „pe bune“, pentru că ea s-a săturat de cîţi ong-işti apar la televizor doar pentru a-şi crea imagine, pentru a face bani şi pentru a participa apoi la concursuri de dans de mare audienţă. Ea a invocat şi zvonul despre fundaţiile care se înregistrau în anii ’90 doar pentru a importa maşini scutite de taxe. Izabela Nicolae şi celelalte voluntare ALIAT au asigurat-o că ONGFest este un tîrg al celor care se implică „pe bune“ şi i-au oferit adresa Centrului de tratament.
Printre participanţi, prin parc şi-au făcut loc şi copiii-voluntari. Adolescenţi de la Asociaţia Little People Romania – Clubul Temerarilor care susţin copiii bolnavi de cancer în lupta lor cu boala vindeau vizitatorilor, contra unor sume modice, brăţări şi scoici desenate pentru a strînge bani pentru copii bolnavi. Alţi micuţi, în schimbul unui cupon, cereau o donaţie în valoare de 5 lei pentru o masă caldă oferită copiilor străzii. Erau voluntari ai Asociaţiei „Feed the Children“ (Asociaţia Hrăniţi Copiii) care adunau fonduri pentru familii aflate în dificultate psiho-socială, pentru tineri cu grave probleme de sănătate sau pentru copiii cu risc crescut de abandon şcolar.
Programul ONGFest şi discuţiile cu oamenii la stand, atragerea de noi voluntari şi acţiunile de la cort împiedică transformarea festivalului într-o simplă masă rotundă care să se încheie cu aplauze şi felicitări pentru organizatori şi cu un comunicat de presă. ONGFest nu este un eveniment de Public Relations pentru ONG-uri. Nu arată a conferinţă cu promisiuni şi lozinci politicianiste. Membrii ONG-urilor şi simplii cetăţeni intră spontan în dialog şi pornesc împreună pe drumul voluntariatului. Sînt oameni obişnuiţi care cred în binele comun şi care împărtăşesc convingerea că schimbarea sînt ei.
Antonio Momoc este cercetător şi lector univ. dr. la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, Universitatea Bucureşti, membru al Institutului Verde.
Foto: V. Dorolţi
