ONGFest - „mica” societate civilă, timidă, dar ambițioasă

Publicat în Dilema Veche nr. 400 din 13-19 octombrie 2011
ONGFest   „mica” societate civilă, timidă, dar ambițioasă jpeg

„ONGFest – Tîrgul economiei sociale“ a avut loc la Bucureşti între 9-11 septembrie 2011, în Parcul „Alexandru Ioan Cuza“ (fost IOR). Temele festivalului – care a reunit la standuri 154 de organizaţii neguvernamentale – au fost: economia socială, voluntariatul şi spiritul civic. Evenimentul a continuat şi continuă printr-o caravană în marile oraşe: pe 1-2 octombrie la Cluj în Piaţa Muzeului şi la Oradea în Parcarea Independenţei, pe 8-9 octombrie la Timişoara, în Piaţa Unirii, şi pe 15-16 octombrie la Constanţa, în City Park. 

Bănuită de multe ori de interese meschine, acuzată de pasivitate ori de reacţie tardivă la problemele comunităţii, după 20 de ani de la Revoluţie societatea civilă dă semne că prinde viaţă. Nu este „marea societate civilă“ aparţinînd liderilor organizaţiilor neguvernamentale celebre care apar la televizor. Este „mica societate civilă“ a asociaţiilor al căror nume nu se bucură de publicitate, ai căror membri nu stăpînesc secretele PR-ului, dar care se dezvoltă lent în comunităţi mici, odată cu schimbarea mentalităţii. Numărul din ce în ce mai mare de voluntari implicaţi dezinteresat în proiectele micilor ONG-uri – tineri care cred că doar împreună cu alţii ca ei, revoltaţi de aceleaşi nedreptăţi, mai pot schimba lucrurile, cetăţeni dezgustaţi de abuzurile administraţiei publice şi de incompetenţa politicienilor de la care nu mai aşteaptă nimic, dar oameni care acţionează altruist, colectiv şi colegial – constituie dovezi că societatea civilă nu mai este doar o frumoasă fără corp a democraţiei româneşti. 

La corturile ONGFest amplasate în fostul parc IOR, asociaţiile şi fundaţiile şi-au exprimat organizat nemulţumirea prin invitaţii la petiţii cetăţeneşti de tot felul. ONG-urile i-au invitat pe vizitatorii festivalului la flash-mob-uri, la campanii de strîngere de semnături, la acţiuni de protest. Fostul Parc IOR a semănat, între 9 şi 11 septembrie, cu un Hyde Park, un simbol al discursului neîngrădit, al libertăţii de conştiinţă şi de exprimare. 

În cele două zile ale festivalului, ong-iştii de la corturi nu au căutat ca prin mese rotunde şi dezbateri interminabile să identifice soluţii la problemele comunitare, ci pur şi simplu au oferit curioşilor răspunsuri, rapoarte sau rezultate ale studiilor lor. În spaţiile amenajate cu măsuţe, panouri sau expoziţii de fotografii, la ONGFest gazdele au fost voluntarii, oamenii obişnuiţi care cred că activismul în viaţa comunităţii şi solidarizarea în jurul aceleiaşi cauze pot sensibiliza autorităţile statului să vină la dialogul cu societatea pentru îndreptarea injustiţiilor sociale sau a derapajelor politice. De exemplu, strîngerea de semnături împotriva noii legi a minelor, pliantele împotriva proiectului de exploatare cu cianuri şi petiţia „Salvaţi Roşia Montana!“ se regăseau la cele mai multe standuri, fie că ONG-ul respectiv era membru al campaniei (precum Terra Mileniului Trei, Eco-Civica, Agent Green etc.), fie că nu. 

Cum salvăm delfinii 

ONGFest şi-a propus de la bun început să stabilească un model de interacţiune directă între ONG-uri şi cetăţeni, să expună în faţa publicului larg proiectele asociaţiilor. Şi a reuşit. Printre obiectivele organizatorilor se numără promovarea ONG-urilor mici şi medii, mai puţin vizibile în media. Institutul Verde este una dintre asociaţiile tinere care au luat fiinţă în decembrie 2010 şi care se confruntă cu problema comună a finanţării. La cortul Institutului Verde i-am întîlnit pe secretarul asociaţiei, Silviu Dumitru, şi pe Georgeta Ionescu – membră. 

„Noi existăm de nouă luni şi nimeni nu finanţează ONG-uri care nu au un palmares bogat“, a explicat Silviu Dumitru. Vechimea mai mare de doi ani pentru a cîştiga sponsorizări reprezintă o condiţie care nu se poate depăşi altfel decît prin trecerea timpului. „Aplicăm cu răbdare la proiecte europene de finanţare, dar deocamdată munca în asociaţie se face exclusiv prin voluntariat. Banii pentru materialele noastre de promovare sînt din buzunarul membrilor fondatori. Tinerii care participă la cort, ca de altfel la toate evenimentele noastre, o fac gratuit. Sînt studenţi care cred în aceste cauze: înverzirea marilor oraşe, stoparea tăierii copacilor în parcuri şi oprirea defrişării pădurilor, reducerea poluării, drepturile animalelor, salvarea speciilor pe cale de dispariţie.“ Membrii Institutului Verde au strîns la standul de la ONGfest semnături pentru petiţia „Salvaţi delfinii din Marea Neagră!“, o campanie pe care au început-o vara aceasta la mare, la Vama Veche. Campania „Vama Verde“ s-a realizat cu un buget aproape zero, dar cu efortul membrilor care şi-a petrecut concediul sau vacanţa în Vamă. Pe Paul Iurea, voluntarul care a petrecut la cortul din Vama Veche cel mai mult timp strîngînd semnături, l-au numit apoi membru de onoare al Institutului. Silviu Dumitru se mîndreşte cu faptul că prin dăruirea acestor oameni ONG-ul a contorizat peste 4000 de semnături în doar trei săptămîni. Şi-au dat semnătura pentru cauza delfinilor inclusiv turiştii străini. 

La cortul de la ONGFest, în două zile s-au înregistrat 500 de susţinători pentru salvarea delfinilor: au semnat şi copii, şi liceeni fără drept de vot. Institutul Verde de la Bucureşti a fost sensibilizat de semnalele de alarmă pe care le trag, de cîţiva ani, organizaţia ecologistă Oceanic Club şi biologii marini din Constanţa despre numărul mare al delfinilor fie morţi prin asfixie din cauza capturării accidentale în plasele pescăreşti, fie eşuaţi din cauza zgomotelor provocate de explozii submarine provenite de la aplicaţiile militare sau din cauza undelor emise de sonarele folosite de navele militare. Prin această campanie de semnături ei speră să pună presiune asupra administraţiei locale pentru a deschide centre pentru tratamentul şi salvarea delfinilor eşuaţi pe plajă (inexistente acum în România) şi pentru interzicerea efectuării de exerciţii militare în anumite perioade de migraţie a delfinilor. 

Animale, dependenţe  şi voluntari copii 

În apropierea umbrelei Institutului Verde, se afla instalat cortul unui ONG pentru protecţia animalelor: Asociaţia ROBI. În faţa cortului ROBI era improvizat un ţarc pentru cîţiva căţei care aşteptau cuminţi să fie adoptaţi, iar la stand cîteva pisici îşi fermecau potenţialii stăpîni din cutiuţele lor. Mai multe pisici şi căţei au fost luaţi acasă de bucureşteni inimoşi, iubitori de animale. Preşedintele Asociaţiei ROBI, Elena Marilena Cristian, unul dintre voluntarii asociaţiei, se mîndreşte cu campania de adopţii „Un prieten pentru sufletul tău“, desfăşurată săptămînal în Parcul Obor, prin care au fost adoptate peste 2000 de animale, dar şi cu campania de sterilizări gratuite „Stop Abandonului“ – o colaborare cu cabinete ale medicilor veterinari care sterilizează gratuit animalele fără stăpîn, aduse la veterinar de către binevoitori. 

Pe o altă alee a fostului parc IOR, la cortul ALIAT – Alianţa pentru Lupta Împotriva Alcoolismului şi Toxicomaniilor – vizitatorii erau informaţi despre centrul de tratament gratuit pentru persoanele cu un consum problematic de alcool şi pentru familiile acestora. Voluntari cu vocaţie, ca Izabela Nicolae, făceau doritorilor teste de evaluare a severităţii consumului de alcool, şi cine nu depăşea nivelul de consum periculos pentru sănătate primea cadou o lanternă cu şurubelniţă multifuncţională. Cîştigători ai unui proiect din cadrul Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane – POS DRU, voluntarii ALIAT ofereau materiale informative despre alcool, droguri şi efectele lor, cu mărturii scrise de la foşti consumatori. Totuşi, din discuţiile cu ei a reieşit că programul este în pericol: întîrzierea rambursării şi refinanţarea pentru derularea etapei următoare a proiectului îi îngrijora pe membrii ALIAT. 

O vizitatoare a tîrgului a povestit că are prieteni dependenţi de alcool care au nevoie urgentă de tratament şi a întrebat dacă ONG-ul şi centrul funcţionează „pe bune“, pentru că ea s-a săturat de cîţi ong-işti apar la televizor doar pentru a-şi crea imagine, pentru a face bani şi pentru a participa apoi la concursuri de dans de mare audienţă. Ea a invocat şi zvonul despre fundaţiile care se înregistrau în anii ’90 doar pentru a importa maşini scutite de taxe. Izabela Nicolae şi celelalte voluntare ALIAT au asigurat-o că ONGFest este un tîrg al celor care se implică „pe bune“ şi i-au oferit adresa Centrului de tratament. 

Printre participanţi, prin parc şi-au făcut loc şi copiii-voluntari. Adolescenţi de la Asociaţia Little People Romania – Clubul Temerarilor care susţin copiii bolnavi de cancer în lupta lor cu boala vindeau vizitatorilor, contra unor sume modice, brăţări şi scoici desenate pentru a strînge bani pentru copii bolnavi. Alţi micuţi, în schimbul unui cupon, cereau o donaţie în valoare de 5 lei pentru o masă caldă oferită copiilor străzii. Erau voluntari ai Asociaţiei „Feed the Children“ (Asociaţia Hrăniţi Copiii) care adunau fonduri pentru familii aflate în dificultate psiho-socială, pentru tineri cu grave probleme de sănătate sau pentru copiii cu risc crescut de abandon şcolar. 

Programul ONGFest şi discuţiile cu oamenii la stand, atragerea de noi voluntari şi acţiunile de la cort împiedică transformarea festivalului într-o simplă masă rotundă care să se încheie cu aplauze şi felicitări pentru organizatori şi cu un comunicat de presă. ONGFest nu este un eveniment de Public Relations pentru ONG-uri. Nu arată a conferinţă cu promisiuni şi lozinci politicianiste. Membrii ONG-urilor şi simplii cetăţeni intră spontan în dialog şi pornesc împreună pe drumul voluntariatului. Sînt oameni obişnuiţi care cred în binele comun şi care împărtăşesc convingerea că schimbarea sînt ei. 

Antonio Momoc este cercetător şi lector univ. dr. la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, Universitatea Bucureşti, membru al Institutului Verde.

Foto: V. Dorolţi

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.