„One dollar” și o sticlă de apă

Ioana COSMAN
Publicat în Dilema Veche nr. 997 din 18 mai – 24 mai 2023
© I.Cosman
© I.Cosman

Strîng din buze în timp ce barca înaintează pe întinderea ciocolatie. Din cînd în cînd, un val se izbește de bord. Îmi încleștez și mai tare fălcile, simțind stropul care a aterizat pe obraz și se prelinge cu repeziciune spre gură. 

Cînd am aflat de vizita la satele plutitoare de pe lacul Tonlé Sap, am sărit în sus de bucurie. Vedeam o apă limpede, cu case și bărci colorate, din care negustorii te îmbie cu fructe și flori. Dar totul se petrecea în mintea mea de turist ignorant, pentru care apa este firesc să existe. Pentru locuitorii lacului însă, apa este „dătătoarea de viață”, o zeiță îngăduitoare sau răzbunătoare, care le oferă casă și hrană și decide soarta copiilor lor. 

Cambodgienii, împreună cu un sfert din populația globului, se confruntă cu lipsa apei potabile, iar jumătate din planetă suferă de pe urma deficitului de apă pe fondul schimbărilor climatice și al creșterii populației mondiale. 

La cîțiva kilometri de Angkor, vechea capitală a Imperiului Khmer, cu faimoasele temple acoperite de junglă, Tonlé Sap îmi apare ca o mare învolburată, căreia cu greu îi poți cuprinde marginile. Este însă un lac cu apă dulce, cel mai mare din sud-estul Asiei, din care se hrănesc oamenii care își duc veacul pe întinsul apelor. În anotimpul ploios, apa ajunge pînă la podeaua caselor, înălțate pe picioroange de lemn, după care se retrage, în perioada secetoasă, lăsînd noroaiele să se zvînte sub cocioabele lacustre. De multe ori, casele construite pe platforme plutitoare își modifică poziția, plimbîndu-se dinspre mal spre larg, odată cu nivelul apei. 

Viața sătenilor se scurge între cele două sezoane, depinzînd de oferta de pește, de mînia valurilor și de accesul la apă curată.

În Cambodgia, trecută printr-un genocid care a nimicit un sfert din populație, rata mortalității infantile este pe primele locuri în regiune. 25 de copii la 1.000 de nașteri mor înainte de împlinirea vîrstei de 5 ani, principala cauză fiind bolile infecțioase și parazitare. Între 16% și 35% din gospodăriile cambodgiene, în funcție de anotimp, consumă apă din surse nesigure, iar în sezonul ploios, două din cinci gospodării folosesc doar apă de ploaie. 

Situația este chiar mai dramatică în zona rurală, unde trăiesc peste 70% din oameni și unde apa de băut este contaminată în mare măsură cu bacterii coliforme de origine fecală. Acest lucru duce la o rată mare de îmbolnăvire și deces în rîndul copiilor. 

După aproape o oră de navigare ajungem la tîrg, o construcție plutitoare pe două niveluri, în care se vînd pește și produse lucrate manual. Alături, un restaurant oferă o expoziție de reptile. 

În cuști de sîrmă, amplasate jumătate în apă, jumătate pe podețe de lemn, se lăfăie la soare, încălecați, mai mulți crocodili. Trebuie doar să îți exprimi dorința și bucătarii sar să-ți prepare o gustare.

Din bazar, o scară duce spre terasa amplasată pe acoperiș. Urc treptele și mă opresc pe platforma îngustă, deasupra restaurantului. În depărtare se ivesc casele sătenilor, acele garaje în derivă cu bărcile parcate lîngă ponton. 

Tîrgul a fost ridicat ceva mai departe de sat, cu intenția de a nu perturba viața localnicilor; o întreagă comunitate de colibe flotante, clădite la mică distanță una de cealaltă, prin mijlocul cărora nu poți trece fără să le invadezi sufletele. Uneori, o barcă cu vîsle sau cu motor se deplasează între tîrg și cătunul mișcător. 

Stau nemișcată, privind bărcile din care nimeni nu te îmbie cu fructe sau flori, cînd, pe marea cenușie, apare o luntre scorojită. O voce de femeie îngînă cuvinte necunoscute. O mamă cu doi copii, o fetiță și un sugar, au venit la cerșit la tîrgul cu turiști. 

Două pălării de pai, un mic hamac încropit dintr-o pătură și cîteva bomboane alcătuiesc averea bărcii. Deodată, cel mic începe să plîngă. Mama își întrerupe îngînarea, îl ia în brațe, îl întinde în patul improvizat și îi dă să sugă. Copilul apucăsînul cu nesaț și adoarme imediat. Lîngă el, fetița cu șuvițe roșietice, sclipind în bătaia asfințitului, se chinuie să deschidă ambalajul bomboanei primite de la turiști. 

„One dollar”, atît este prețul unei sticle de apă de 0,5 litri în Cambodgia. O mamă într-o barcă nu și-ar putea-o permite niciodată. Doar noi, turiștii, ne bucurăm de apa îmbuteliată, pe care o folosim atît la băut, cît și la spălatul pe dinți, ca nu cumva un strop de E.coli să se strecoare prin țeava de la robinet.

Pînă nu demult credeam că doar Asia și Africa sînt continentele care se luptă cu deficitul de apă. Sărăcia, igiena precară, absența sistemelor de canalizare erau cele care puneau semnul egalității între aceste realități și lipsa apei potabile. 

Dar de cîțiva ani Europa se confruntă cu o secetă severă. Din 2018, nivelul pînzei freatice este în scădere, ducînd la dispariția de rîuri și lacuri. Vara trecută s-au impus restricții în utilizarea apei în Marea Britanie, Franța, Spania și Italia, iar în următorii ani se întrevăd raționalizări și în Germania.

Cum iarna din acest an a avut condiții de precipitații scăzute, Observatorul European prevede că seceta va cuprinde, pe lîngă țările deja afectate, și pe cele din Bazinul Mării Negre, precum Bulgaria și România.

În timp ce trag apa la baie, îmi imaginez culoarea maronie a rîurilor din Cambodgia. Doar că aici, în apartamentul din Cluj, apa e încă limpede și e potabilă. Aș fi mai în siguranță să-mi torn în pahar din vasul de toaletă decît să sorb din apa lacului unde doi băiețandri s-au aruncat în valuri. Se scaldă în volbura de culoarea pămîntului, pentru a reveni apoi, tîrîndu-se în patru labe, la mal. Ceva mai departe, pe un dîmb bătătorit, un puști legat de gît cu o funie trage bicicleta pe care stă așezată o fetiță. Se opintește cu capul înainte, ținînd cu o mînă funia înfășurată în jurul gîtului, căznindu-se să urnească din loc bicicleta copilei în rochie albă cu imprimeuri. Îi privesc prin stropul lipit de pleoapă și am impresia că pămîntul s-a transformat într-un aluat, în care noroaiele se amestecă cu urmele pașilor de copii.

Ioana Cosman este autoarea cărții de călătorie Porțile se închid la miezul nopții, Editura Trei, 2022.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.