On air & online
- argument -
Fac parte din generaţia care a crescut cu radioul de stat, ale cărui emisiuni le ascultam, de-a valma, fie că era vorba de teatru radiofonic, „antena satelor“, „din muzica popoarelor“, „şlagăre în devenire“, „cotele apelor Dunării, „fotbal minut cu minut“, „unda veselă“, „bună seara, copii“. Dar noi am crescut nu doar cu radioul de stat, ci şi cu Radio Europa Liberă (iată două subiecte distincte, cărora ar merita să le dedicăm cîndva cîte un Dosar), despre care eram instruit să nu suflu o vorbă la şcoală sau oriunde altundeva în afara casei. Pe atunci, radioul era membrul invizibil al familiei. Mergea tot timpul, îl ascultam, îl consultam, luam cu noi aparatul cînd plecam în vacanţă, unde trebuia hrănit cu baterii. Aparatul acela, unul singur, a fost martorul vieţii familiei mele în tot deceniul anilor ’80. Dacă ar fi putut şi înregistra tot ce s-a discutat în preajma lui!
Lucrurile s-au schimbat după Revoluţie, cînd au început să emită posturile de radio private. Muzica s-a schimbat brusc, nu mai vorbesc despre varietate, şi au început să apară vocile-vedete şi emisiunile-cult. Nocturne, matinale, topuri muzicale, talk-show-uri, concursuri – era o nebunie în FM-ul anilor ’90, perioada de aur a eterului, cînd au început să emită şi posturi de radio pirat, nu doar private.
Lucrurile s-au mai schimbat o dată, cînd posturile de radio private au făcut un pas şi mai departe, înspre comercial. Anii 2000 au schimbat cu totul, la propriu şi la figurat, sunetul FM-ului. Nu se mai punea muzică, ci hituri, aceleaşi hituri „de ieri şi de azi“; matinalele s-au umplut de farse, ascultătorii au început să primească bani pentru a asculta radioul (cineva în Dosarul de faţă foloseşte chiar cuvîntul „mită“), iar din eter, radioul s-a mutat la aer, odată cu concertele live gratuite, în goana de a creşte audienţele şi de a crea fidelitate convertită apoi în bani. Mai mult decît comerciale, posturile de radio privat s-au tabloidizat. Pentru prima dată, radioul a mers în pas cu televiziunea, căreia i-a şi furnizat vedetele sale. Dintr-odată, vocile aveau chip, iar oamenii de radio&televiziune vorbeau ziua la radio doar pentru a apărea seara la TV doar pentru a vorbi a doua zi la radio şi tot aşa.
Lucrurile se schimbă acum din nou. Ca o reacţie la pervertirea acestei instituţii (odată) a divertismentului cu personalitate, s-au înmulţit radiourile online, iniţiate şi susţinute de vedetele FM-ului postdecembrist care nu-şi mai găsesc de ceva vreme rolul şi formatele în care să creadă. Din cenuşa FM-ului încearcă acum să se ridice online-ul.
Dosarul de faţă îşi propune să schiţeze mica istorie a FM-ului privat şi liber, invitîndu-i pe DJ să vorbească pe hîrtie despre emisiunile care au dat formă şi sunet eterului în trecutul apropiat, dar mai ales îşi propune să aproximeze viitorul radioului online, despre a cărui identitate este şi vorba într-o anchetă specială.
Rămîneţi lîngă (aparatele de) radio!
Pagina de autor a lui Marius Chivu aici.
Ilustraţie realizată de Ion BARBU
