Omul invizibil

Diana Elena NEAGU
Publicat în Dilema Veche nr. 627 din 25 februarie - 2 martie 2016
Omul invizibil jpeg

Tocmai am avut o conferință video în care am fost singura căreia nu îi mergea microfonul. Ce exerciţiu sublim al umilinţei! Toată lumea şi-a prezentat realizările, presărate de întreruperi şi glumiţe, eu nu puteam decît să zîmbesc şi să gesticulez. Lumea era deja angajată în discuţie şi eu nu puteam să vorbesc, aşa că am fost destul de nebăgată în seamă, întrebată din cînd în cînd ce părere am, dar pentru că dura prea mult să mă exprim (trebuia să tastez), deja se trecea la alt subiect şi cei cu voce au condus, pe bună dreptate, discuţia. Vi se pare familiar? Oare de cîte ori sîntem sau putem să ne punem în postura celor fără glas?

În vremurile actuale, omului care stă deoparte, invizibil, decent, reţinut, timid sau pur şi simplu celui care nu îşi manifestă dorinţa de a se impune nu i se acordă nici un fel de importanţă. Ba mai mult chiar, e suspect de-a dreptul. Oare analizează ce spunem? Oare ce e în mintea lui? E nepăsător? E bolnav? I-a „mîncat pisica limba“ (cum spune englezul)? Ce o fi avînd de ascuns? Sau e pur şi simplu invizibil. Dacă facem cu toţii un efort de memorie şi omenie, ne aducem aminte de astfel de personaje care s-au si­tuat în cadrul secundar al peliculei vieţii noastre: e fata care aduce cafele, femeia care şterge mesele, sînt cerşetorii care nu cerşesc, muncitorii care nu urlă şi nu sudează, elevii care nu ridică mîna, păsările care nu cîntă. Uneori ne frapează că îi ştim bine pe aceştia şi, puşi într-un anumit context (la o şedinţă, de pildă), deşi extrem de capabili, nu spun nimic.

Unde au fost aceia la lecţiile despre încrederea în sine şi vorbitul în public? Cum de nu au drept model personajele din filmele americane care spun ce gîndesc de parcă s-ar fi gîndit de mult la ce vor spune? Ca educator, am avut întotdeauna dilema dezvoltării încrederii în sine la copii, ca şi dilema libertăţii lor, de altfel. Nu aş şti nici acum să spun exact unde sînt limitele bunului-simţ şi ale exprimării libere. E un domeniu foarte ceţos: acceptăm să fim întrebaţi cum se fac copiii şi de ce e cerul albastru, dar poate ne e greu cu întrebări şi remarci de tipul: De ce nu pot fi primul tot timpul? Pot veni la tine acasă azi? E un lucru sigur că încrederea în sine trebuie să crească odată cu autocenzura şi bunul-simţ, dar cum se face asta concret nu aş ști să spun. 

Aş reveni însă la omul nostru, care aparent nu are atîta încredere în sine încît să vorbească tare sau să îşi prezinte succesele. E posibil ca el să nu fie cel mai cîştigat la interviurile la muncă, însă aş vrea să îi mulţumesc pentru că ne înfăţişează o altă perspectivă. În primul rînd, el are ocazia să asculte. Cu microfonul tăiat şi din poziţia de martor, el înţelege lucrurile obiectiv, cu răbdare şi timp de reflecţie. Nu sare să rezolve situaţia imediat, ci aşteaptă şi le acordă altora atenţia cuvenită. Personajele principale nu ar exista fără reflecţia şi interacţiunea cu secundarul şi figurantul. E atît de uşor să credem că sîntem personajele principale în viaţa asta! Însă reuşita omului invizibil este de a înțelege că sîntem doar martori la viaţă şi că ea se întîmplă fără prea multe intervenţii şi vociferări.

O a doua perspectivă pe care ne-o aduce omul invizibil şi tăcut e viziunea noului permanent. După cum s-a demonstrat şi s-a constatat în repetate rînduri, cu cît ne obişnuim cu ceva – casă, soţ, loc de muncă –, cu atît acela ne devine atît de familiar încît putem să îl murdărim şi să îl terfelim în funcţie de toanele noastre de moment. Decenţa o păstrăm doar faţă de necunoscut. Privind din unghiul opus, dacă sîntem reţinuţi înseamnă că am reuşit performanţa de a lua tot timpul distanţă faţă de casă, soţ, loc de muncă. Atunci cînd am interacţiona cu ele, am vedea unicitatea clipei, totul fiind ca proaspăt, nou, luat de la capăt.

În fine, o ultimă idee pe care o aduce prezenţa discretă a unui om este trimiterea la conceptul misterios de „smerenie“. Arhaică şi respinsă de moda veacului, fiind acompaniată în cîmp lexical de „sutană“, „patrafir“, „catehism“ şi „desfrî­nare“, smerenia este demodată şi revelatoare în acelaşi timp. Cum altfel s-ar exprima gîndul de conştientizare a propriei micimi în faţa a tot ce este văzut şi nevăzut? Cum altfel ne-am putea veni în fire şi ne-am aduce aminte că sîntem finiţi, că avem în proporţie mare tot felul de nevoi nejustificate, de tristeţi stupide, de invidii şi grandomanii? Deşi uneori e confundată cu o modestie necăjită şi cenuşie, smerenia poate fi de mare ajutor tocmai în vremuri tulburi: ea aduce confort şi consolare pentru că atunci cînd nu avem orgoliu, el nu poate fi rănit.

Nu ştiu să fiu un om invizibil. Şedinţa video fără microfon a fost un prilej de frustrare şi sentimente de incompetenţă. Am fost elevul care a ridicat mereu mîna, găsesc mereu ceva de spus, de criticat sau slăvit, ţin la părerile mele şi, dacă se întîmplă să şterg masa sau să aduc cafele, mă asigur că toată lumea a remarcat acest fapt. Sigur, toate acestea ţin de personalitatea fiecăruia. Cu toate acestea, am putea găsi uneori spaţiul să tăcem şi să fim personajele figurante? Cînd şi unde aţi vrea să încercaţi acest exerciţiu? Cu cine? E extrem de greu să fii smerit cînd nici nu înţelegi exact ce vrea să spună acest cuvînt, dar trebuie să fie ceva tare frumos…

Diana Elena Neagu este psiholog.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.