Omul invizibil

Diana Elena NEAGU
Publicat în Dilema Veche nr. 627 din 25 februarie - 2 martie 2016
Omul invizibil jpeg

Tocmai am avut o conferință video în care am fost singura căreia nu îi mergea microfonul. Ce exerciţiu sublim al umilinţei! Toată lumea şi-a prezentat realizările, presărate de întreruperi şi glumiţe, eu nu puteam decît să zîmbesc şi să gesticulez. Lumea era deja angajată în discuţie şi eu nu puteam să vorbesc, aşa că am fost destul de nebăgată în seamă, întrebată din cînd în cînd ce părere am, dar pentru că dura prea mult să mă exprim (trebuia să tastez), deja se trecea la alt subiect şi cei cu voce au condus, pe bună dreptate, discuţia. Vi se pare familiar? Oare de cîte ori sîntem sau putem să ne punem în postura celor fără glas?

În vremurile actuale, omului care stă deoparte, invizibil, decent, reţinut, timid sau pur şi simplu celui care nu îşi manifestă dorinţa de a se impune nu i se acordă nici un fel de importanţă. Ba mai mult chiar, e suspect de-a dreptul. Oare analizează ce spunem? Oare ce e în mintea lui? E nepăsător? E bolnav? I-a „mîncat pisica limba“ (cum spune englezul)? Ce o fi avînd de ascuns? Sau e pur şi simplu invizibil. Dacă facem cu toţii un efort de memorie şi omenie, ne aducem aminte de astfel de personaje care s-au si­tuat în cadrul secundar al peliculei vieţii noastre: e fata care aduce cafele, femeia care şterge mesele, sînt cerşetorii care nu cerşesc, muncitorii care nu urlă şi nu sudează, elevii care nu ridică mîna, păsările care nu cîntă. Uneori ne frapează că îi ştim bine pe aceştia şi, puşi într-un anumit context (la o şedinţă, de pildă), deşi extrem de capabili, nu spun nimic.

Unde au fost aceia la lecţiile despre încrederea în sine şi vorbitul în public? Cum de nu au drept model personajele din filmele americane care spun ce gîndesc de parcă s-ar fi gîndit de mult la ce vor spune? Ca educator, am avut întotdeauna dilema dezvoltării încrederii în sine la copii, ca şi dilema libertăţii lor, de altfel. Nu aş şti nici acum să spun exact unde sînt limitele bunului-simţ şi ale exprimării libere. E un domeniu foarte ceţos: acceptăm să fim întrebaţi cum se fac copiii şi de ce e cerul albastru, dar poate ne e greu cu întrebări şi remarci de tipul: De ce nu pot fi primul tot timpul? Pot veni la tine acasă azi? E un lucru sigur că încrederea în sine trebuie să crească odată cu autocenzura şi bunul-simţ, dar cum se face asta concret nu aş ști să spun. 

Aş reveni însă la omul nostru, care aparent nu are atîta încredere în sine încît să vorbească tare sau să îşi prezinte succesele. E posibil ca el să nu fie cel mai cîştigat la interviurile la muncă, însă aş vrea să îi mulţumesc pentru că ne înfăţişează o altă perspectivă. În primul rînd, el are ocazia să asculte. Cu microfonul tăiat şi din poziţia de martor, el înţelege lucrurile obiectiv, cu răbdare şi timp de reflecţie. Nu sare să rezolve situaţia imediat, ci aşteaptă şi le acordă altora atenţia cuvenită. Personajele principale nu ar exista fără reflecţia şi interacţiunea cu secundarul şi figurantul. E atît de uşor să credem că sîntem personajele principale în viaţa asta! Însă reuşita omului invizibil este de a înțelege că sîntem doar martori la viaţă şi că ea se întîmplă fără prea multe intervenţii şi vociferări.

O a doua perspectivă pe care ne-o aduce omul invizibil şi tăcut e viziunea noului permanent. După cum s-a demonstrat şi s-a constatat în repetate rînduri, cu cît ne obişnuim cu ceva – casă, soţ, loc de muncă –, cu atît acela ne devine atît de familiar încît putem să îl murdărim şi să îl terfelim în funcţie de toanele noastre de moment. Decenţa o păstrăm doar faţă de necunoscut. Privind din unghiul opus, dacă sîntem reţinuţi înseamnă că am reuşit performanţa de a lua tot timpul distanţă faţă de casă, soţ, loc de muncă. Atunci cînd am interacţiona cu ele, am vedea unicitatea clipei, totul fiind ca proaspăt, nou, luat de la capăt.

În fine, o ultimă idee pe care o aduce prezenţa discretă a unui om este trimiterea la conceptul misterios de „smerenie“. Arhaică şi respinsă de moda veacului, fiind acompaniată în cîmp lexical de „sutană“, „patrafir“, „catehism“ şi „desfrî­nare“, smerenia este demodată şi revelatoare în acelaşi timp. Cum altfel s-ar exprima gîndul de conştientizare a propriei micimi în faţa a tot ce este văzut şi nevăzut? Cum altfel ne-am putea veni în fire şi ne-am aduce aminte că sîntem finiţi, că avem în proporţie mare tot felul de nevoi nejustificate, de tristeţi stupide, de invidii şi grandomanii? Deşi uneori e confundată cu o modestie necăjită şi cenuşie, smerenia poate fi de mare ajutor tocmai în vremuri tulburi: ea aduce confort şi consolare pentru că atunci cînd nu avem orgoliu, el nu poate fi rănit.

Nu ştiu să fiu un om invizibil. Şedinţa video fără microfon a fost un prilej de frustrare şi sentimente de incompetenţă. Am fost elevul care a ridicat mereu mîna, găsesc mereu ceva de spus, de criticat sau slăvit, ţin la părerile mele şi, dacă se întîmplă să şterg masa sau să aduc cafele, mă asigur că toată lumea a remarcat acest fapt. Sigur, toate acestea ţin de personalitatea fiecăruia. Cu toate acestea, am putea găsi uneori spaţiul să tăcem şi să fim personajele figurante? Cînd şi unde aţi vrea să încercaţi acest exerciţiu? Cu cine? E extrem de greu să fii smerit cînd nici nu înţelegi exact ce vrea să spună acest cuvînt, dar trebuie să fie ceva tare frumos…

Diana Elena Neagu este psiholog.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Furtuni cu grindină și vânt puternic în mai multe zone din țară. La Tulcea, ISU a emis mesaje RO-ALERT VIDEO
ISU Delta Tulcea a emis un mesaj RO-Alert pentru atenționarea locuitorilor, din Tulcea, Nufărul, Murighiol, Sarichioi, Babadag, Kogălniceanu, Frecăței, Somova și toate localitățile din Deltă Dunării.
image
Se află omenirea în pragul celui de-al Treilea Război Mondial? Ce spun specialiștii
Preocupările legate de izbucnirea unui al Treilea Război Mondial sunt crescânde, având în vedere recentele evenimente petrecute în Orientul Mijlociu, dar și situația din Ucraina.
image
Cum a fost aleasă Dobrogea ca loc de construcție al Centralei nucleare. Proiectul demarat de Nicolae Ceaușescu și inaugurat de Ion Iliescu VIDEO
Specialiștii au identificat și studiat mai mult de 120 de posibile amplasamente pentru centrală şi au fost luate în calcul mai multe bazine: Dunărea, Vişeul de Sus, Someşul Cald, Crişul Negru, Mureşul, Oltul, Siretul, Suceava, Moldova, Prutul Superior. În cele din urmă, a fost aleasă Dobrogea.

HIstoria.ro

image
Femeile din viața lui Lucrețiu Pătrășcanu
Lucrețiu Pătrășcanu a fost un personaj al deceniilor 4 și 5, controversat în timpul vieții, cat și după asasinarea sa în 1954.
image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.