Omisiuni

Petre Florin MANOLE
Publicat în Dilema Veche nr. 141 din 6 Oct 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Aş vrea să-mi încep scurta pledoarie pentru corectitudine făcînd o rapidă şi pilduitoare incursiune printre concluziile autopsiilor a două capre din vecini. Nu de alta, dar nefiind vorba de ograda noastră, bisturiul a fost mai ascuţit, mîna - mai sigură şi mai neiertătoare. Trebuie subliniat că interesul nu este acela de a discuta justeţea sau calitatea autopsiilor, ci doar de a le folosi într-o comparaţie, într-o analogie. Iată, pe scurt, despre ce este vorba: 1. Ziarul Ziua, 8 septembrie 2006, articolul "Manualul otrăvit". Se discută despre manualul de istorie "integrată" din Republica Moldova. Acesta "nu pomeneşte nimic despre etnogeneza poporului român, despre limba şi istoria românilor", cele cîteva referiri fiind considerate tendenţioase, promovînd xenofobia şi intoleranţa. Lipseşte "substanţa ştiinţifică" şi conformă "adevărului istoric recunoscut", încercîndu-se impunerea unei istorii surogat. Acest "manual de politică antiromânească" susţine "genocidul etnico-cultural" dintr-o "provincie românească aflată într-o gravă criză identitară". Se consideră că lipsa de reacţie din partea statului român reprezintă un "cec în alb dat politicilor de deznaţionalizare". 2. Dilema veche, nr. 134, articolul "Culoarea profesioniştilor". O discuţie interesantă pe marginea schimbării culorii prezentatorului celui mai important jurnal de ştiri de la un post francez de televiziune. Sînt folosite formulări potrivite cu subiectul, ca "apartheid mental" şi se atrage atenţia asupra "crizei de la periferii" sau a "bantustanelor ce dau în clocot pe lîngă marile oraşe" franceze. Se vede din frazele de mai sus cum discuţiile despre manualele de istorie de peste Prut sau despre apartheid-ul de pe Sena se pot face sincer, fără menajamente, fără teamă de cuvintele grele. Aş putea oare încerca acelaşi lucru şi pe malurile Dîmboviţei? Aş putea acuza apartheid-ul... aş putea atrage atenţia asupra crizei de la periferii... sau a bantustanelor ce dau în clocot pe lîngă marile oraşe, dar şi în centrul istoric al acestora... Aş putea, dar nu o fac... Aş putea spune, parafrazînd autorul din Ziua, că manualele de istoria României nu pomenesc nimic despre poporul rom, despre limba şi istoria acestuia... că ascunderea adevărului ştiinţific recunoscut conduce către un genocid etnico-cultural... avînd ca victimă populaţia romă aflată într-o gravă criză identitară... sau că lipsa de reacţie din partea statului român reprezintă un cec în alb dat politicilor de deznaţionalizare... Aş putea, dar nu o fac... Aş putea spune că profesorii de istorie încărunţiţi prin arhive şi biblioteci au ştiut dintotdeauna despre toate astea. Dar că au fost nepăsători sau rasişti, cinici sau naţionalişti extremişti. Însă au crezut, ca lăutarul ţigan imaginar al lui Cioran: "aveţi noroc cu noi, că de nu, aţi fi ultimii". Sau poate nu reacţionează decît atunci cînd Europa le-o impune, lor, o cultură mică şi complexată. Aş putea, dar nu o fac... Nu fac decît să vorbesc despre corectitudine. Şi nu acea corectitudine politică ce repugnă unora dintre intelectualii români. Este corect ca romii să fie prezenţi în manualele de istorie a României, aşa cum au fost prezenţi în Moldova lui Ştefan Răzvan, în relatările călătorilor străini despre Muntenia, în documentele Sibiului transilvan sau în România lui Antonescu sau Ceauşescu. Şi nu este corect ca tinerii romi să înveţe istoria neamului lor în seminarii sau întîlniri private, în vreme ce părinţii lor contribuabili plătesc zadarnic un Minister al Educaţiei şi Cercetării. N-ar trebui să se ascundă tinerilor neromi că "paşnicul şi ospitalierul popor român" a avut sclavi şi a ucis în Transnistria. Înţeleg ca astfel de etape istorice să nu placă, în primul rînd victimelor, dar şi celor din cealaltă parte a puştii. Dar ele sînt nişte adevăruri care trebuie spuse. Ca să fiu mai clar: vorbesc despre cinci secole de sclavie. Despre Holocaust. Despre Biserica Ortodoxă Română şi cîrdăşia ei făţişă cu Noua Dreaptă. Şi scriu toate astea cu caractere bold italice pentru că-n scris nu se poate striga!!! Trebuie să putem avea toate aceste discuţii în spaţiul public, la lumina zilei. Nu să aşteptăm ca periferiile Micului Paris să semene cu cele ale Marelui Paris. Măcar pentru că avem deja experienţa Hădăreniului şi pe cea foarte recentă a Reghinului. Încheind pe un ton ceva mai relaxat, aş propune un pariu. În perioada comunistă romii au fost prigoniţi pentru aurul lor, au existat programe ale partidului, pentru romi, ca şi preocupări ale Securităţii legate de această minoritate. Cu toate acestea, pariez că raportul din octombrie al Comisiei Prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste din România nu va conţine termenul "rom". Iar miza pariului aş propune să fie măsura respectului membrilor comisiei pentru cetăţenii români de etnie romă.

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.
p 11 J  Habermas WC jpg
Între think-tank și Denk-Panzer: intelectualul german
Sincronizarea limbajului educațional cu îmbogățirea limbajului specializat este imposibilă.
p 12 sus WC jpg
Turma minților independente
Multe se iartă în America. Mai multe decît în Europa.
p 23 jos jpg
Rusia și cultura ei (neo)imperială sau despre cum se autoîndeplinesc profețiile politice
În realitate, nimeni nu-i pune la colț pe clasicii ruși, fie ei scriitori, compozitori sau poeți.
p 22 jos jpg
Ecou (nu prea) îndepărtat. Intelectualii și puterea la 1996
Ar fi util cititorului dilematic de azi să vadă cum gîndeau acest subiect, acum aproape 30 de ani, stîrniți de revista noastră, trei intelectuali români majori: Ștefan Augustin Doinaș, Livius Ciocârlie și Ion Vianu.
E cool să postești jpeg
Un examen de conștiință
MeToo poate însemna mai mult decît mediatizare, scandal, procese: poate fi un real examen de conștiință.
p 10 sus Alyssa Milano WC jpg
MeToo, scurt istoric
Incriminarea hărțuirii sexuale nu a început cu mișcarea MeToo, iar cazul Weinstein nu a fost primul.
p 11 jpg jpg
De ce stîrnește abuzul sexual atîtea reacții contradictorii?
Reacția la trauma sexuală este una socială, cu rădăcini și ramificații profunde.
p,12 jpg
#MeToo, din nou. Tot despre putere, recunoaștere, dar și hermeneutică
Încercările de delegitimare a mișcării #MeToo înseamnă și o lipsă de recunoaștere a victimelor abuzurilor sexuale și conferă putere abuzatorilor.

Adevarul.ro

image
Accesul turiştilor, interzis în Thassos. Pe ce plaje nu se mai poate ajunge
Mai multe restricţii sunt în vigoare pentru turiştii care ajung în Grecia, începând cu data de luni, 8 august. Autorităţile au interzis accesul din cauza riscului de incendiu.
image
Bătaie în tren între un controlor şi un călător fără bilet. Agresorul este căutat de oamenii legii VIDEO
Un controlor de bilete a fost lovit de un pasager fără bilet care a devenit nervos în momentul în care a fost depistat. Totul s-a petrecut într-un tren care circula pe ruta Mangalia - Sibiu.
image
Primele imagini cu muniţia românească  primită de soldaţii ucraineni VIDEO
Site-ul specializat Ukraine Weapons Tracker au prezentat imagini cu ceea ce par a fi obuze de calibrul 122 milimetri fabricate în România de Romarm în 2022.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.