Oficial, ne merge bine
Părăul este o comună din judeţul Braşov, aflată la mai bine de 50 de km de oraş. Şi cum este Părăul o comună ca multe altele, adică fără rost turistic în ea, mijloacele de acces se limitează doar la strictul necesar al celor nevoiţi să se deplaseze în alte sate. "Strictul", adică niscaiva autobuze "din oră-n oră", care circulă după un alt fus orar decît al celor care încă mai cred cu naivitate că ora are doar 60 de minute. Dacă totuşi te încăpăţînezi să ajungi - aşa cum, după spusele primarului, a făcut-o şi Uniunea Europeană - trebuie să te dai jos din autobuzul care merge spre Făgăraş, taman la intersecţia comunei Şercaia cu drumul ce duce spre Hoghiz. Aici, fie aştepţi în colbul drumului de ţară o maşină trimisă de la Primărie, ori o iei, lipa-lipa, prin praf, preţ de 3 km, spre Părău. "Sînt primar din 2004, cînd am fost ales pe listele PSD-ului, din turul doi", spune dl Mihai Popeneciu şi ne primeşte surîzător, dar aglomerat, prins fiind între un eveniment cultural, "Ziua Eroilor", şi unul politic, referedumul. Comuna Părău are patru sate, ne spune. În afară de Părău mai sînt Grid, Veneţia de Jos (de unde este el de fel) şi Veneţia de Sus. Are în jur de 2000 de locuitori care se ocupă cu agricultura şi creşterea animalelor, fiind de altfel şi o zonă specifică pentru creşterea bivolilor (la Şercaia, comuna învecinată, există şi o bază de cercetare şi creştere a bovalinelor). Insinuez: păi, aici normele europene ar trebui să fie ca la ele acasă!... Păi da, ne asigură dl primar, sînt. Oficial, în Părău, Uniunea Europeană e mai aproape de oameni şi oamenii de ea, decît v-aţi putea imagina pentru un sat românesc închistat în tradiţional sau decît v-ar putea înşela ochii, deja injectaţi cu praful uliţelor desfundate sau al amintirii de drum asfaltat "de pe vremea comunismului". Ce înseamnă, concret, în 2007, UE în Părău? În primul rînd, "beneficiem de proiectul de dezvoltare al Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologia Informaţiei - ŤEconomia bazată pe cunoaştere» - un proiect finanţat de Guvernul României şi Uniunea Europeană". Adică, un prim pas mai aproape de Europa se urmăreşte a se face prin informatizarea comunei şi prin aducerea a zece calculatoare cu server şi cu tot ce trebuie, cu acces nelimitat la Internet, pe bandă largă. "Şcoala comunei va beneficia de o sală de informatică, biblioteca comunală va avea şi ea un calculator, iar la Primărie se va afla server-ul principal." Şi întreb, într-o doară şi mucalit (zgîndărită niţel şi de termenul server pe care nici eu nu-l stăpînesc îndeajuns): chiar e musai Internetul în Părău? Vorbim totuşi de un sat în care media de vîrstă se situează bine înspre 70 de ani şi în care mulţi săteni - foşti CAP-işti cu o pensie care nu depăşeşte o sută de lei - trăiesc din ajutorul social. La ce le foloseşte Internetul? "De ce e important? Trebuie să promovăm, să învăţăm locuitorii cum să folosească calculatorul. Pentru că acum habar n-au, vin la mine şi se uită la laptop şi spun Ťia uite ce televizor are primarul»..." Marşez: bănuiesc că sătenii sînt mai interesaţi de lucrurile palpabile, cu folosinţă imediată, de genul: apă curentă sau cum îşi mai pot vinde produsele pe o piaţă care nu mai acceptă decît standarde europene într-ale igienei. "Într-adevăr, oamenii au înţeles că, dacă nu mulg curat, steril şi dacă nu fac anumiţi paşi care să presupună o anumită igienă, nu vor mai putea rezista. Pentru asta am amenajat un spaţiu, transformîndu-l într-o lăptărie modernă, cu canalizare, apă curentă, caldă şi rece, faianţă, gresie, cu două spaţii pentru depozitare. Normele europene ne-au impus aceste performanţe şi în domeniul creşterii animalelor, a prelucrării laptelui..." Ştiu să acceseze fondurile europene? "Punem la dispoziţie de la publicaţii şi sfaturi, la trimis din om în om cu tabele nominale cum că în ziua X la ora Y să vină la Primărie, măcar să ne spună: domnule, eu am pămînt, dar nu-l lucrez. Pentru a solicita subvenţii de la UE avem nevoie de o evidenţă clară a terenurilor şi a animalelor. Dacă e să cerem fonduri pentru 5000 de animale, cînd noi avem de fapt 1500, ne trezim că UE alocă mai mulţi bani pe care ajungem să nu-i cheltuim, neavînd cum, banii venind pe documente concrete, pe fiecare caz în parte." Despre fondurile SAPARD, "le spun: veniţi, sînt banii voştri, îi meritaţi. Pînă acum nu ne-am lovit de nici un fel de reticenţe. Ba uneori vin chiar în grupuri de 10, 15 inşi care se interesează de aceste fonduri, oameni pe care îi ajutăm cu toate informaţiile de care au nevoie". Chiar dacă vorbim de un sat cu populaţie îmbătrînită, primarul ne înfăţişează oamenii de aici ca fiind mînaţi de o enormă disponibilitate atît fizică, cît şi psihică de a-şi schimba stilul de viaţă via integrarea europeană. Nu li se pare prea greu? "Să se zbată pentru avutul lor? Nu, deşi majoritatea cetăţenilor sînt în vîrstă, vorbim de oameni care au muncit toată viaţa lor, fiind nevoiţi să se adapteze la multe schimbări... Vorbim de cei care au lucrat pentru CAP, oameni obişnuiţi cu supravieţuirea... şi mai vorbim de oameni dornici să progreseze." Aşadar, prin ochii primarului, Uniunea Europeană este percepută în Părău ca benefic, depăşind miturile şi problemele de adaptare la nou. Tot din perspectiva oficială, problemele pe care integrarea le ridică ar ţine doar de birocraţie, nicidecum de reticenţele şi mentalităţile oamenilor. "Birocraţia pentru accesarea de fonduri este enormă, foarte grea şi complicată. Dacă pînă anul trecut am avut de-a face pentru un proiect, doar cu o singură instituţie, Agenţia SAPARD, acum sînt trei. Agenţia, Finanţele - care urmăresc achiziţiile publice - şi Agenţia Naţională de reglementare şi de monitorizare a achiziţiilor publice." În rest, oficial le merge bine. Şi total european. Ce spun însă oamenii?
