Offshore Leaks
În primăvară, mai multe ziare europene, printre care Le Monde, au iniţiat o campanie de dezvăluiri despre titularii de conturi offshore. Seria de articole publicate sub genericul „Offshore Leaks“ a arătat, pentru prima dată într-o manieră coerentă şi concertată, cît de amplu e fenomenul, peste tot în Europa occidentală. Asta ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru supravieţuirea sistemelor noastre politice – consideră şefa redacţiei Le Monde, Natalie Nougayrède.
„Cîte nu am auzit imediat după convulsiile financiare mondiale din 2007-2008! Lozinci cu duiumul: lumea financiară va fi mai bine reglementată, paradisurile fiscale vor fi îngenuncheate – pe scurt, vom termina cu găurile negre ale unui sistem care muşamalizează toate abuzurile. Concluziile unui G20 desfăşurat la Londra se doreau chiar a fi foarte virtuoase, o virtute închipuită. Statele acestui cenaclu promiteau «măsuri împotriva paradisurilor fiscale», fluturînd ameninţarea sancţiunilor, şi se angajau în faţa oricui credea că «timpurile secretului bancar şerauţ apuse.» După criza care tocmai a zguduit Ciprul, bastion offshore îndrăgit de oligarhii ruşi şi de către alţi iubitori de opacitate în gestionarea afacerilor proprii, iată-ne, în Franţa, în bulboana cazului Cahuzac, un scandal de stat care readuce la lumina zilei subiectul integrităţii şi al transparenţei elementare, indispensabile din partea oricărui politician, cu atît mai mult din partea unui politician de înalt nivel. (...)
Expunerea de cazuri individuale, oricît de spectaculoase ar fi ele, nu trebuie să mascheze problema de fond: paradisurile fiscale reprezintă o ameninţare pentru democraţie. Ele subminează statul de drept prin promovarea disimulării. Ele sînt chilipiruri absolute pentru fraudatorii de toate soiurile. Ele favorizează deturnarea de resurse publice în statele în care darea de mită şi corupţia sînt în floare. În acest univers de creativitate juridică nemărginită, în spatele acestor societăţi-paravan sînt dosite sume colosale. Particulari bogaţi ar deţine, în total, echivalentul produsului intern brut al Statelor Unite ale Americii şi al Japoniei laolaltă.
Nimeni nu va putea pretinde, în lumina acestei anchete, că liderii politici, în ciuda spuselor lor, au căutat cu adevărat mijloacele de a acţiona. Este urgent să consolidăm reglementările, mijloacele de control, cooperarea transfrontalieră. Lupta împotriva spălării banilor trece prin acestea. Astfel, băncile occidentale atît de amatoare de sisteme opace nu vor mai putea fi zgîrcite cu răspunsurile clare. Cel puţin dacă vor, în ceasul crizei, să li se acorde credit pentru profesiile lor de credinţă despre «etică».“
Printre numele vehiculate în „Offshore Leaks“ se numără trezorierul campaniei preşedintelui francez François Hollande – Jean Jacques Augier; preşedintele Azerbaidjanului; soţia vicepremierului Rusiei, Igor Shuvalov; Maria Imelda Marcos Manotoc – fiica fostului preşedinte al Filipinelor, Ferdinand Marcos; şi playboy-ul şi omul de afaceri german Günter Sachs. (după presseurop.eu)
