Of, biblioteca mea (naţională)

De multe ori, cînd mergi în altă ţară, cel care îţi face turul capitalei include negreşit pe traseu Biblioteca Naţională. De obicei aceasta este o clădire impozantă, plină de istorie şi de mîndrie. Reflectă, într-o societate civilizată, gradul de cultură şi de bun-simţ uman care îşi formează şi promovează elitele intelectuale. Ce s-ar întîmpla însă dacă într-o bună zi v-ar veni pe cap un străin şi v-ar cere să vadă Biblioteca Naţională a României? Cum ar reacţiona la grimasa dvs. şi cum, la grimasa realităţii? Va avea timp, răbdare şi înţelegere pentru povestea care începe invariabil cu un oftat prelung, urmat de un "odinioară, noi..." şi se termină cu anul 2011? Pentru că atunci este preconizată intrarea în normalitate a Bibliotecii Naţionale, mişcarea de forţă a mutării în noul sediu - cel de pe Bulevardul Unirii, cel aflat încă în paragină, cel care, disputat în nenumărate lupte între orgoliu şi raţiune, aşteaptă, timorat poate, o altă pîrdalnică de H.G. prin care să i se schimbe din nou destinaţia. N-ar fi pentru prima oară. Fondul de carte 13 milioane de documente situează Biblioteca Naţională a României printre primele zece biblioteci din Europa, ca fond de carte. (Fondul impresionant al bibliotecii a fost alimentat şi în perioada comunistă cînd, desfiinţîndu-se unele instituţii culturale, patrimoniul lor era transferat în arhiva bibliotecii.) Din păcate, neavînd încă un sediu construit special pentru destinaţia de bibliotecă (imobilul în care funcţionează în prezent fiind fostul sediu al Bursei), colecţia de documente nu este unitară, nu stă la un loc, ci este împrăştiată în diferite colţuri ale Bucureştiului, îngrădind astfel accesul utilizatorului la ea. "Nu am nici spaţiu să reabilitez aceste colecţii, să generez cataloagele, să le pun în baza de date. Cînd vii la Biblioteca Naţională şi găseşti documentul care îţi trebuie, într-un catalog, răspunsul cel mai probabil pe care îl primeşti, ca utilizator, e că trebuie să aştepţi două zile pînă va fi procurat" - declară directoarea Bibliotecii Naţionale, Elena Tîrziman. Funcţiile BNR Funcţia primordială a BNR e cea patrimonială. "Asigurăm patrimoniul cultural scris pentru generaţiile următoare. Sîntem păstrători şi difuzori de cunoaştere la nivelul publicului pe care îl reprezintă, la nivelul micro şi macro societăţii." Un lucru esenţial: Biblioteca Naţională nu se poate compara cu celelalte biblioteci din sistem îndeplinind "funcţii naţionale", diferite de cele îndeplinite de bibliotecile publice sau de învăţămînt. "Avem în primul rînd acest rol patrimonial, de conservare, prezervare, disponibilizare a patrimoniului cultural scris, al unei naţiuni. Asta înseamnă că tot ce s-a publicat ca patrimoniu naţional scris în România trebuie să existe la BNR." A doua funcţie este cea metodologică. "Ar trebui, în mod normal, să asigurăm cadrul metodologic de funcţionare a celorlalte biblioteci la nivel de norme, standarde, comunicare, fără a avea de-a face cu aspectul financiar." Spaţiul de creştere Altă problemă a Bibliotecii Naţionale e lipsa spaţiului de creştere. "O bibliotecă în sine nu e o instituţie fixă. După ce e construită, trebuie să ne încadrăm în acel spaţiu valorificat la maximum posibil. E un spaţiu în care de fiecare dată trebuie adăugat ceva. Sînt colecţii care se îmbunătăţesc, care necesită prelucrare, colecţii care sînt utilizate pentru diferite manifestări. Aici apare problema în a vedea că o bibliotecă are de fapt nevoie de un spaţiu al ei de rezervă, de creştere. Trebuie să ai în vedere minimum 5 ani de dezvoltare ca spaţiu de creştere. Dacă nu-l ai, începi să te îngrijorezi. Sînt situaţii, ca aceasta în care ne găsim noi pînă la noua clădire, cînd pur şi simplu nu mai avem spaţiu de creştere. Căutăm variante alternative, căutăm împreună cu Ministerul Culturii soluţii pentru a primi măcar depozitul legal. Dacă nu, vom fi nevoiţi pînă la terminarea noului sediu să închidem unele săli de lectură şi să le transformăm în depozit." Se ajunge astfel la paradoxul în care fondul de carte creşte, dar în detrimentul spaţiului alocat cititorului. Funcţia de bibliotecă publică "În primul rînd, vom încerca să facem vizibile funcţiile de bibliotecă publică. Sîntem deja parteneri în două proiecte europene: ŤBiblioteca europeană», o structură realizată din federalizarea colecţiilor bibliotecilor naţionale şi ŤManuscriptorium», coordonat de Biblioteca Naţională a Cehiei, avînd ca obiectiv realizarea unei baze de date europene pe carte rară, manuscris, unde fiecare participă cu ce poate." Ce vor aduce? În primul rînd, vizibilitatea şi reabilitarea imaginii Bibliotecii Naţionale din România peste hotare, dezvoltînd parteneriate cu ceilalţi. "O bibliotecă naţională, prin funcţiile ei, îşi îndeplineşte menirea ca sarcină de serviciu, deşi nu e vizibil acest lucru. Dacă nu facem aceste lucruri, nimeni nu le face. Cît e de vizibil în plan social? Aici e discutabil." Funcţia de bibliotecă publică a Bibliotecii Naţionale e în prezent lucrul cel mai greu de reabilitat. Pentru că nu funcţionează cum trebuie, "nu avem spaţiu pentru a asigura săli de lectură suficiente, nu avem spaţii pentru copii. Şi nici nu vom avea, pînă la clădirea cea nouă. Pentru a îndeplini şi funcţia publică, ar trebui să avem săli de lectură mai multe, spaţiu expoziţional, să devenim un mall cultural. Asta ţine de valorificarea activităţilor pentru care noi, în prezent, nu ne putem oferi decît suportul. Nu ţine doar de voinţa noastră sau a ordonatorului de credite. Nu e lipsă de voinţă sau de conştientizare din partea autorităţilor. Toate se vor rezolva odată cu noul sediu".