ObamAmerica sau jocul speranţelor
Dacă aş face o comparaţie, ca român ce a trăit episodul "schimbării" din 1996 din România, situaţia mi se pare oarecum familiară, chiar dacă Emil Constantinescu nu a fost nici minoritar, nici elocvent, şi nici charismatic. Cam atît despre asemănări. Barack Hussein Obama va fi uns preşedinte al Statelor Unite în cîteva săptămîni. Sute de mii de americani se pregătesc să invadeze Washington-ul pentru instalarea noului preşedinte. Pentru americani, indiferent de înclinaţiile politice, apartenenţă etnică sau origine socială, şocul alegerii lui Obama este o realitate cu care se obişnuiesc greu. Schimbarea valorilor sociale şi a culturii capitaliste americane este aşteptată cu nerăbdare, entuziam şi o anxietate molipsitoare. Obama este acum privit, chiar şi de către rivalii săi ideologici, ca un lider care, de voie sau de nevoie, trebuie să salveze America. După ce - şi dacă! - va fi trecut acest test, opoziţia republicană, acum în continuă derivă, îşi va relua atacul ideologic. Ariile prioritare pe care noul preşedinte va trebui să le abordeze în primele luni ale guvernării sînt economia, reformarea sistemului de asigurări de sănătate, războaiele din Irak şi Afganistan şi lansarea unor iniţiative diplomatice care să refacă imaginea SUA pe plan internaţional. Relansarea economiei americane şi diminuarea efectelor unei crize economice majore, comparabilă cu cea din 1929, reprezintă cheia guvernării lui Obama pentru următorii doi ani. Administraţia Bush îi înmînează acum noului preşedinte o bombă, care nu este nici măcar frumos împachetată şi are şi fitilul aprins. Veştile de pe pieţele financiare asediază planurile de guvernare ale viitoarei administraţii Obama. Scăderea indicilor economici şi contracţia severă a economiei americane din ultimul an lasă prea puţin loc pentru experimentarea unui nou sistem economic, pe care Obama, aşa cum a declarat în campania electorală, vrea să-l promoveze. Criza îi poate oferi însă lui Obama o şansă istorică de a schimba preceptele ordinii economice americane. Dacă reforma sistemului de asigurări de sănătate şi cea a sistemului de asigurări sociale vor fi atacate cu succes, Obama ar putea obţine un capital politic extrem de valoros, care îi va permite să lanseze reforme economice şi sociale spre sfîrşitul primului mandat şi, eventual, în cel de-al doilea mandat. Se vorbeşte acum tot mai mult de un nou model New Deal, pe care preşedintele Franklin Delano Roosevelt l-a iniţiat în anii â30 pentru relansarea economiei americane. Diferenţele dintre condiţiile economice actuale şi cele din 1929 sînt semnificative. Şomajul este acum de aproximativ 6%, în timp ce în 1929 ajunsese la 28%, băncile operează acum prin garantarea depozitelor bancare de pînă la 250 de mii de dolari prin Corporaţia Federală de Asigurare a Depozitelor (FDIC), instituţie înfiinţată de Roosevelt. Cele mai pesimiste scenarii prefigurează un şomaj de 8 procente în 2009. Dispariţia a peste 10 trilioane de dolari din averile americanilor în ultimele luni şi îngheţarea pieţei bancare sînt însă fenomene unice în istoria economică a Americii. Investirea masivă în lucrări publice şi în programe menite să genereze locuri de muncă şi fortificarea clasei de mijloc par a fi măsuri agreată de tot mai mulţi politicieni, democraţi şi republicani. Stimulentele fiscale de sute de miliarde de dolari, prefigurate pentru 2009 şi 2010, pot ajuta populaţia americană să treacă prin această perioadă dificilă, însă nu vor genera creşteri economice semnificative care să contracareze pierderile masive suferite de economia americană. Mai mult decît oricînd, SUA, cu un PIB de peste 14 trilioane de dolari, vor trebui să găsească resursele necesare redresării economiei. Sistemul de asigurări de sănătate înghite 16% din produsul intern brut al SUA şi continuă să crească în fiecare an. Dacă nu va fi reformat pînă în 2025, sistemul ar putea deveni insolvent. Deşi îi sînt alocate peste 2,3 trilioane de dolari anual, sistemul american de sănătate este printre cele mai puţin eficiente, dar şi cel mai scump, comparativ cu 19 dintre ţările cele mai dezvoltate. Jumătate din costurile asociate sistemului de sănătate sînt generate de industria birocratică medicală, care s-a dezvoltat în ultimii 30 de ani, de la lansarea actualului sistem de către preşedintele Nixon. Se estimează că peste 2500 de dolari ar putea fi economisiţi în fiecare an de fiecare familie, dacă sistemul medical ar fi eficientizat prin introducerea monitorizării electronice a plăţilor şi a costurilor şi aplicarea unui sistem coerent de prevenire a bolilor cronice. SUA sînt singura ţară dezvoltată unde unul din zece cetăţeni nu are nici un fel de asigurare medicală. Costurile medicale pentru cei neasiguraţi sînt exorbitante, de cele mai multe ori aceştia sînt nevoiţi să aştepte pînă cînd afecţiunile de care suferă devin urgenţe medicale, cînd spitalele sînt obligate să-i interneze. Reformarea sistemului medical este una dintre priorităţile electoratului american, alături de refacerea economică. Noul preşedinte i-a încredinţat portofoliul Sănătăţii şi Serviciilor sociale fostului lider al Senatului, Tom Daschle, un susţinător entuziast al lui Barack Obama. Daschle s-a concentrat pe reforma sistemului de asigurări medicale în ultimii ani, a scris şi o carte pe această temă şi este un bun cunoscător al deficienţelor sistemului medical. Alegerea lui Daschle va face posibilă şi o coordonare mai uşoară cu Congresul pentru aprobarea iniţiativelor legislative necesare reformei sistemului medical. Pentru americanul de rînd, încolţit acum de criza economică, şomaj, căderea pieţei imobiliare şi pierderile masive de pe piaţa bursieră unde mulţi îşi au investite economiile în fonduri care administrează pensiile private, sănătatea este mai preţioasă decît oricînd. Dacă Obama va reuşi să introducă un sistem general de asigurare medicală, atunci viitorul său politic şi un nou mandat vor fi asigurate. Dacă nu, am putea fi martorii începutului decăderii nu numai a unui politician strălucit, ci şi a întregului program al democraţilor de schimbare a orientării politice a ţării de la dreapta, spre centru-stînga. Americanii par să îşi menţină faima de optimişti ai lumii şi confirmă că, după prestaţia catastrofală a lui George W. Bush, singura lor salvare este să îi acorde noului lider un cec în alb. Între timp, numirile pe care Obama le-a făcut în cabinetul său, conform ultimelor sondaje de opinie, sînt aprobate de peste 70% din electorat. Obama se bucură acum de o popularitate fără precedent pentru un preşedinte ales, cu o rată de susţinere din partea electoratului de aproape 75%. Obama pare să mulţumească ambele tabere prin numirile făcute, chiar dacă majoritatea celor nominalizaţi sînt foşti membri ai administraţiei Clinton. Preşedintele ales preferă să joace cartea experienţei şi a pragmatismului, punînd deoparte, pentru moment, idealurile de schimbare radicală a Americii şi a lumii, aşa cum, de fapt, a promis în campania electorală. Ştefan C. Coman este consultant pe probleme de democratizare, migraţie şi drepturile omului. A lucrat în Afganistan, Irak, Bosnia, Kosovo şi Pakistan. În prezent locuieşte la Washington, D.C.
