''Oamenii nu conştientizează nevoia de protecţie'' <p> - <i>interviu cu FLorentina ALMĂJANU</i> -
După nenumăratele inundaţii şi alunecări de teren care au avut loc în ultimii ani, aţi sesizat o schimbare în mentalitatea oamenilor privind asigurarea locuinţelor şi a bunurilor? Au devenit mai conştienţi de necesitatea asigurării? A crescut numărul asigurărilor, din acest motiv? În ultimii ani, s-a remarcat o schimbare în ceea ce priveşte gradul de cuprindere în asigurare, respectiv de la 4% cît era în anul 2004, la circa 10% în 2008. Această creştere nu este însă semnificativă, mai ales dacă o comparăm cu ţările Europei de Vest, unde gradul de cuprindere în asigurare este de peste 50%. În ansamblu, mentalitatea nu s-a schimbat foarte mult - populaţia gîndeşte încă "nu o să mi se întîmple tocmai mie". Nici măcar după inundaţiile din ultimii ani nu s-a înregistrat o creştere semnificativă a cererilor de asigurare pentru locuinţe. Nici asigurarea caselor şi nici cea a bunurilor nu au devenit fenomene de masă, pentru că nu există o conştientizare a nevoii de protecţie. În ce fel au avansat societăţile de asigurări cu oferte către zonele rurale? Cît îi este de accesibilă asigurarea gospodăriei (ca efort financiar şi birocratic) unui om obişnuit, de la ţară? La nivel rural nu există cerere - reţeaua teritorială a societăţilor de asigurare nu este atît de dezvoltată, deoarece nu se justifică efortul financiar investit în deschiderea agenţiilor în comune. Spre exemplu, doar aproximativ 1% din totalul locuinţelor asigurate se află în mediul rural, restul de circa 9% fiind în mediul urban. Dar, în măsura în care oamenii care locuiesc la ţară doresc să îşi facă o asigurare, societăţile din domeniu au posibilitatea de a trimite agenţi în comune. Care credeţi că e cauza pentru care oamenii din zonele rurale nu se asigură? Sînt neinformaţi, nu au încredere sau nu au destule resurse financiare? Încă există percepţia că o asigurare de locuinţe este scumpă, dar acest lucru este fals. O asemenea asigurare costă între 0,1%-0,4% din suma asigurată, în funcţie de zona în care se află locuinţa, de materialele de construcţie care au fost folosite, de riscurile asigurate etc. În esenţă, se poate spune că asigurarea unei locuinţe de nivel mediu costă, pe zi, mai puţin decît o pîine. Nu este vorba deci de o lipsă de resurse financiare, ci doar despre faptul că oamenii din zonele rurale sînt neinformaţi sau nu conştientizează nevoia de protecţie. Ce se întîmplă cu cei care au locuinţe în zone cu risc de inundaţii, construite, eventual, fără respectarea normelor? Se pot ei asigura în vreun fel? Locuinţele aflate în zonele expuse inundaţiilor - de exemplu, pe malul rîurilor -, cele construite fără autorizaţie, fără respectarea normelor sau clădirile aflate în clasele I şi II de risc seismic nu se pot asigura pentru riscurile catastrofale, pentru că nu sînt acoperite de definiţia asigurării care acoperă un hazard, şi nu o certitudine. Cum funcţionează asigurările de recoltă? Asigurările agricole pentru culturi, de exemplu, acoperă riscurile standard, cum ar fi incendiu, grindină, furtună, ploaie torenţială, prăbuşirea/alunecarea terenului cultivat, îngheţ timpuriu de toamnă, îngheţ tîrziu de primăvară. Unele societăţi fac asigurări pentru animale, acoperind riscul îmbolnăvirii acestora - multe exclud însă bolile infecto-contagioase - sau pentru accidente şi calamităţi naturale (furtună, îngheţ, cutremur, incendiu, trăsnet sau alunecare de teren). Nu există nici un tip de asigurare împotriva secetei? Aceasta ar fi o aşa-numită asigurare de risc catastrofal pentru culturi, dar nu este acoperită de societăţile de asigurare, pentru că acestea nu au capacitatea financiară să susţină daunele pentru astfel de riscuri. Pe de altă parte, reasiguratorii internaţionali nu preiau în reasigurare aceste riscuri. Ele cad în sarcina statului, aşa cum prevede şi Legea nr. 381/2002, privind acordarea despăgubirilor în agricultură, care spune că producătorii agricoli care au încheiat o asigurare pentru riscurile de bază (standard) la o societate de asigurări pot primi despăgubiri de la stat în cazul unor calamităţi naturale. Pentru rezolvarea unor asemenea situaţii, de despăgubire la producerea unor catastrofe, Uniunea Naţională a Societăţilor de Asigurare a făcut propunerea de creare a Fondului Naţional pentru Dezastre în Agricultură. Vă pot spune că din septembrie 2007, pînă în august 2008, volumul primelor brute - subscrise de societăţile de asigurare care practică asigurări agricole - a fost de circa 88 de milioane de lei, dintre care 55 de milioane pentru culturile de toamnă şi 33 de milioane pentru culturile de primăvară. Suprafaţa asigurată a fost de circa 4,4 milioane de hectare. Nu am încă datele privind rata daunei, dar ştiu că, în anul agricol anterior, ea a fost de peste 90%. Adică primele brute încasate de societăţile de asigurări au fost în valoare totală de 53,7 milioane de lei, iar despăgubirile plătite au însumat 48,3 milioane de lei. Pot să vă mai spun şi că pentru asigurarea animalelor, primele brute subscrise în primele şapte luni ale anului 2008 au fost de circa 6,5 milioane de lei. ___________________ Florentina Almăjanu este director general al Uniunii Naţionale a Societăţilor de Asigurare din România. a consemnat Andrei MANOLESCU
