Oamenii-intelectuali

5 august 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Paul Johnson a scris o carte foarte interesantă, ajunsă la multe ediţii, în care face praf o serie de intelectuali implicaţi în viaţa publică. Iar seria este impresionantă: Jean- Jacques Rousseau, Karl Marx, Henrik Ibsen, Lev Tolstoi, Ernest Hemingway, Bertolt Brecht, Bertrand Russell, Jean-Paul Sartre, Noam Chomsky şi alţii. Mincinoşi, imorali, megalomani, iresponsabili, cruzi, demenţi, venali, plagiatori, iraţionali, inconstanţi. Johnson dărîmă statui intelectuale, cu o vervă impresionantă. Nu e de mirare că ultimele cuvinte ale cărţii sînt chiar cele reproduse în caseta de mai jos, unde concluzia e simplă: intelectualii trebuie ţinuţi departe de viaţa publică şi, în orice caz, ignoraţi. Falimentul moral al multora dintre cei prinşi în cartea sa este evident. Este şi justificator pentru o concluzie atît de radicală? Dacă Johnson le reproşează intelectualilor că nu le pasă de oamenii reali, pe care i-ar sacrifica de dragul principiilor, oare nu face şi el aceeaşi greşeală? Nu le refuză Johnson oamenilor-intelectuali şansa participării publice, din cauza conceptului de "intelectual", pe care el îl compromite citînd multe exemple de faliment moral? Cu alte cuvinte, dacă nişte intelectuali s-au dovedit catastrofali în implicarea lor publică, trebuie condamnaţi colectiv cei care poartă această pretenţie-stigmat? Remarc şi ironia că traducerea în româneşte a cărţii lui Johnson, ajunsă la a doua ediţie în 2006, a fost publicată de Editura Humanitas, condusă de Gabriel Liiceanu - intelectualul public prin excelenţă în spaţiul românesc. Mai contează intelectualii în politică? Se pare că da, răspunde Alina Mungiu-Pippidi, altfel nu ar enerva atît de multă lume care se chinuie să-i contracareze şi denigreze. În fond, şi această temă este un semn că intelectualii contează. Altfel, ar trebui să urmeze şi tema "mai contează sculer-matriţerii în politică?". Discuţia este cu atît mai importantă cu cît vine la puţină vreme după ce presa a vuit despre "neptunişti" şi "intelectualii lui Băsescu". La fel de isteric, partizan şi analfabet cum s-a raportat mereu presa mainstream la subiectul "intelectuali". Un fel de invidie furioasă îl cuprinde pe ziaristul-editorialist român cînd vine vorba despre intelectuali: cine sînt, bă, ăştia care fac apeluri publice fără aprobare de la noi? Şi dă-i, şi luptă cu intelectualii. Dacă se adună să vorbească despre o nouă Constituţie, ziaristul român publică doar cele mai enorme opinii exprimate acolo (da, unii intelectuali spun enormităţi!). Dacă unul spune că Parlamentul ar trebui ocolit de la facerea unei noi Constituţii, nu contează că alţii l-au contrazis. Ziaristul român zice că intelectualii lui Băsescu vor să dea lovitură de stat. Nu aţi înţeles legătura? Oricum, nu contaţi, sînteţi toţi nişte intelectuali, altfel nu aţi citi revista asta. ( C. G. )

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Japonia mănâncă mici și sarmale. Românul care le prepară: „Clienții ling farfuria“ VIDEO
În vizită în Japonia, Andreia și Ionuţ, vloggerii de la canalul de YouTube „HaiHui în doi”, au prezentat povestea românului care vinde mici și alte feluri de mâncare tradițională în Țara Soarelui Răsare.
image
Dilema incredibilă a unui român din Spania: „Am aflat că nu sunt tatăl copiilor mei, ce să fac?“
Postarea în care un bărbat a dezvăluit că prietenul său văduv a aflat că ai săi copii, rămași doar în grija sa, nu sunt de fapt ai lui, a devenit virală pe Facebook.
image
File de istorie. S-au plantat curmali, bananieri și palmieri pentru vizita Împăratului Franz Josef FOTO
Un oraș din vestul României a fost între 9 și 12 septembrie 1893 centrul de interes al Imperiului Austro-Ungar. Împăratul Franz Josef şi trei arhiduci au fost așteptați cu mare fast.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.