Oamenii caută să-și cucerească foarte repede un teritoriu propriu

Călin DAN
Publicat în Dilema Veche nr. 900 din 8 – 14 iulie 2021
Oamenii caută să și cucerească foarte repede un teritoriu propriu jpeg

Sever Voinescu: Domnule Călin Dan, noi sîntem preocupați în aceste conferințe de raportul dintre generații și, mai ales, de natura acestui raport în zilele noastre. Profitînd de faptul că sînteţi curator, istoric şi critic de artă, specialist în arte vizuale, vreau să vă întreb dacă, în interiorul breslei celor care se îndeletnicesc cu aceste arte, relaţia între artişti mai este aceea paradigmatică, a tinerilor care cultivă un maestru? Dacă se mai întîmplă scenariul clasic în care un artist important ajunge la o vîrstă, la senectute, şi devine, prin forţa operei sale, un maestru urmat de discipoli. Mai avem tipul ăsta, să-i spunem de organizare naturală, în interiorul breslei astăzi?

Călin Dan: E foarte bună întrebarea pentru că vizează un întreg complex de fenomene. Răspunsul scurt ar trebui să fie că nu. Pe de altă parte, însă, a existat un model al maestrului faţă de discipol care a fost, în primul rînd, unul de natură economică. Căci asta vedem dacă ne uităm la ceea ce iubesc eu mai mult în Italia, adică la perioada Renaşterii. Maeştrii de atunci erau nu doar nişte creativi, erau nişte lideri, căci ei aduceau comenzi. Lumea nu prea vorbeşte despre asta. Un artist – nu Leonardo însuşi, dar un artist de reputaţie în perioada lui Leonardo – făcea paftale, brăţări, design vestimentar, mobilier, dar picta și biserici, unde putea avea nişte viziuni mistice de neînțeles în ziua de astăzi. Le făceau pe toate, şi le făceau pe bani. Un astfel de om era un maestru inclusiv datorită faptului că avea un deplasament economic foarte mare, dincolo de reputaţia lui şi dincolo de faptul că stăteai lîngă el acolo şi, pe principiul breslelor medievale, aveai o viaţă chinuită, vai de mama ta, pînă cînd deveneai un partener. Acesta era parcursul.

calin dan 2 jpg jpeg

În perioada postbelică, în România, mecanismul ăsta a fost într-un fel reprodus în situaţiile triste ale politicii momentului. Aveai marii maeştri care erau laureaţi ai Premiului de Stat, Artişti ai Poporului, care aveau ateliere enorme, care conduceau atelierele din Şcoala de Arte şi care erau, evident, nişte maeştri fiindcă aveau şi un alt tip de talent sau de stabilitate tehnică, dar şi pentru că aveau posibilitatea să creeze cariere în jurul lor. Şi treaba asta s-a perpetuat mai mult sau mai puţin pînă la sfîrşitul anilor ’80. Între aceşti oameni, cu deosebire mai tîrziu, au existat şi personalităţi foarte puternice, pe bună dreptate, care nu datorită deplasamentului – ca în şantierele navale – economic sau politic erau respectaţi ca maeştri, ci pentru că efectiv erau nişte personalităţi fascinante. Dar asta nu înseamnă neapărat că le făceau bine studenţilor lor. Şi, treptat-treptat – vorbesc acum de experienţa mea de tînăr, de student –, noi, aşa-numita „generaţie ’80”, am dezvoltat un fel de repulsie faţă de ideea asta: „Aoleu, maeştri!”. Venea „maestrul”, punea mîna pe un atelier și după aceea toată lumea picta ca el.  Cînd am început să primim şi noi instrumentele și am început să creăm structuri noi în educaţie, ca de pildă cînd am creat Secţia Foto-Video la Universitatea de Arte din Bucureşti, împreună cu cîţiva colegi de-ai mei încă activi acolo am decis ca în nici un caz să nu mai funcționăm cu ateliere de acest gen, dimpotrivă, studenţii să fie liberi să se plimbe dintr-un loc în altul. După douăzeci şi ceva de ani, sigur, lucrurile merg în continuare, dar nu întotdeauna foarte bine. E bine ca omul să aibă posibilitatea unui port de refugiu, să aibă pe cineva la care să se poată duce, pe care să-l poată scula noaptea din somn şi să-i ceară sfaturi sau la care să se uite peste umăr să vadă ce face, cum face. Şi acum se întîmplă ceva semnificativ: acei profesori din şcoală care ştiu să fie profesori cu pasiune şi cu generozitate și îl lasă pe student să se ducă și prin alte părți sînt foarte iubiţi și au succes ca profesori căci de acolo ies absolvenții cei mai interesanți. Eu mă uit la ce pictează un tînăr şi, dacă îmi dau imediat seama din clasa cărui profesor vine, nu e bine. În primul rînd, nu e bine pentru el ca viitor artist, că face ca altcineva care are o anumită notorietate și, în al doilea rînd, poate nu e bine nici pentru profesorul lui, că prea şi-a pus amprenta asupra lui. Deci e o chimie complicată, dar, una peste alta, în mod evident, dinamica societăţii e alta şi oamenii caută să-şi cucerească foarte repede un teritoriu propriu. E bine asta, nu e bine, nu putem să spunem acum, nu putem judeca. Ceea ce observasem în experienţa mea occidentală de foarte mulţi ani era un fel de „bulimie a noului”. Nu știu dacă mai e cazul. Dar în parcursul meu occidental am văzut că toţi curatorii, toţi directorii de bienale sau de muzee făceau tururi în anii terminali ai facultăţilor mari, ai școlilor de prestigiu, şi luau repede de acolo artiştii care promiteau, care păreau interesanţi, îi aruncau imediat în trei-patru expoziţii. Apoi acești tineri intrau cu lucrările lor în galerii – niciodată, însă, în galerii de primă mînă – şi lucrurile se cam încheiau acolo. Deci era un fel de rotativă care digera, pe de o parte, o supraproducţie de artişti (pe lume sînt prea mulţi artişti, îmi pare rău că spun asta!) şi, pe de altă parte, mergea într-o direcţie care mi se pare foarte discutabilă, grăbită, care nu mai lăsa timp artistului. Acesta nu mai avea timp să se gîndească, să rateze, să revină, n-avea timp să fie miner. Trebuie să ai timp să fii miner, pentru că doar dacă ai timpul ăsta vei fi cineva.

Călin Dan este directorul Muzeului Național de Artă Contemporană din București.

Foto: Ciprian Hord

sponsori 4 jpg jpeg
image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

image png
Soția-șefă! Îi cere soțului „salariu” ca să gătească și să facă ordine în casă. Câți bani vrea să primească lună de lună
O femeie din Marea Britanie a stârnit controverse ample pe rețelele de socializare după ce a declarat public că îi cere soțului o sumă fixă de bani pentru activitățile casnice pe care le desfășoară zilnic.
soldati germani FOTO Bundeswehr jpg
Germania trebuie să revină la serviciul militar obligatoriu, spune un general german cu funcţie importantă în cadrul NATO
Generalul german Christian Badia - şef adjunct al Comandamentului aliat pentru transformare (Allied Command Transformation - ACT) - a cerut să se revină la recrutarea obligatorie în Germania, pe fondul unui deficit de până la 60.000 de soldaţi în Bundeswehr (armata ţării).
femeie la laptop jpeg
Și-a dat foc în direct pe TikTok. O influenceriţă s-a autoincendiat după ce a pierdut un pariu, în timp ce copiii şi soţul se uitau la desene animate
Autoincendiere în direct pe TikTok. Provocată de un tânăr, o influenceriţă din Ungaria şi-a dat foc, în timp ce copiii şi soţul se uitau la desene animate.
turisti calatorii city break aeroport zboruri jpg
Mai puține despăgubiri pentru zboruri întârziate: Uniunea Europeană vrea să modifice regulile
Uniunea Europeană vrea să modifice regulile ce stau la baza despăgubirilor acordate pentru zboruri întârziate, ceea ce ar putea afecta serios numărul și valoarea daunelor plătite de companiile aeriene pasagerilor.
Paris Unsplash jpg
Un român stabilit în Franța explică diferența reală dintre România și Vest: „Cea mai mare minciună”
Într-o perioadă în care discuțiile despre migrație, costul vieții și standardele europene se intensifică, un român stabilit de ani buni în Franța oferă o perspectivă directă, detaliată și necosmetizată asupra realităților traiului într-o țară occidentală.
nicusor Dan Foto adminisratia prezidenttiala png
Întrevedere trilaterală Nicuşor Dan, Maia Sandu, Volodimir Zelenski la Summitul Ucraina - Europa de Sud-Est
Preşedintele României va participa, miercuri, 11 iunie, la al patrulea Summit Ucraina - Europa de Sud-Est, care se desfăşoară la Odesa. Nicușor Dan va avea o întrevedere trilaterală cu Maia Sandu şi Volodimir Zelenski.
Ceremonia de certificare a detașamentului Forțelor Aeriene Finlandeze sosite în România, care vor executa misiuni de Poliție Aeriană Întărită (Enhanced Air Policing) sub comanda NATO, la baza militară de la Mihail Kogălniceanu, județul Constanța. FOT
Pământul rar, controlat în totalitate, de China fără de care armatele Occidentului sunt în mare dificultate
Samariul, un metal rar și puțin cunoscut, a devenit brusc una dintre cele mai sensibile vulnerabilități ale apărării occidentale. Controlat în totalitate de China, acest element este indispensabil pentru producția de magneți rezistenți la temperaturi înalte
Ikea Timișoara FOTO Ștefan Both
IKEA recheamă o presă de usturoi de culoare neagră. De ce nu este sigură
IKEA îndeamnă toți clienții care dețin o anumită presă de usturoi, de culoare neagră, să nu o mai folosească și să contacteze IKEA. Produsul vizat are numărul de articol 201.521.58.
Sameday sediu depozit și mașini  Foto sameday jpg
Tranzacție majoră pe piața de curierat din România: Sameday cumpără Cargus
Sameday, companie românească de curierat, din Grupul eMAG , a anunțat că îşi continuă strategia de dezvoltare prin semnarea contractului de achiziţie a Cargus, pentru a-şi extinde capacitatea de procesare şi livrare în România şi în regiune.