Oamenii care ştiu ce e mai bine pentru tine

Emil DUHNEA
Publicat în Dilema Veche nr. 667 din 1-7 decembrie 2016
Oamenii care ştiu ce e mai bine pentru tine jpeg

„Voi aveţi noroc, nu aţi prins vremurile alea.” Am tot auzit fraza asta într-o formă sau alta toată viaţa, ca şi cum eu şi ceilalţi care nu am prins comunismul am fi fost binecuvîntaţi de soartă, nu neapărat pentru că nu am fost nevoiţi să suportăm greutăţile unui regim asupritor şi oribil, ci pentru că nu am fost corupţi de el. Noi eram curaţi, eram liberi şi puteam să creştem fără presiunea unui aparat socio-politic care încearcă să modeleze cetăţenii după imaginea unui om nou. Noi puteam să devenim… un om mai nou? Nu era prea clar ce puteam să devenim, dar cu siguranţă nu unii dintre ei.

Cînd eşti mic e greu să ţi se explice nişte lucruri complicate precum comunismul, mai ales cînd cei care ar trebui să o facă nu le prea înţeleg nici ei. Te mulţumeşti cu ideea că „înainte” eram conduşi de nişte oameni răi care făceau lucruri oribile şi controlau vieţile tuturor fiindcă ştiau ce e mai bine pentru toată lumea. Iar acum ne conducem singuri prin mijloace democratice, puterea e la popor. Întrebările şi nelămuririle suplimentare pe care le-ai avea cu privire la cine anume erau acei oameni răi şi dacă au fost cumva pedepsiţi sînt de prisos. Aşa că te străduieşti să nu fii dificil, mai ales cînd vezi că ceilalţi îşi cam pierd răbdarea cu subiectul ăsta, îţi spui că puteai să o duci şi mai rău, să te bucuri că eşti liber (doar aşa ţi se spune, nu?) şi… eşti trimis la şcoală.

La şcoală se predau tot soiul de subiecte de către oameni specializaţi anume pentru asta, dar tot nu afli răspunsurile la întrebările tale. Dacă acum sîntem liberi, de ce sîntem închişi aici şi trebuie să învăţăm ceva ce nu dorim să învăţăm? Dacă înainte şcolile erau centre de îndoctrinare, de ce continuăm să le folosim clasele, profesorii şi metodele? Dacă blamăm comunismul fiindcă folosea forţa pentru a controla vieţile cetăţenilor, de ce… nu mai contează. La şcoală te învaţă lucrurile pe care vor ei să le înveţi, iar pe celelalte o „să le înţelegi tu cînd o să te faci mai mare”. Aşa că încerci să treci prin şcoală fără să îţi creezi probleme, speri să nu rămîi foarte afectat de o experienţă traumatizantă de peste zece ani din perioada ta formativă, te bucuri că eşti liber (doar aşa ţi se spune, nu?), în limitele gardurilor din curtea şcolii, şi îţi promiţi să nu faci şi tu la fel mai tîrziu.

Cînd te faci mare, lucrurile parcă încep să capete sens, mai ales după ce te înarmezi cu o diplomă care atestă că ai o înzestrare intelectuală „superioară”. Tu eşti unul dintre cei care au prins ultima generaţie bună, înainte să se strice lucrurile complet, tu ai dat bacalaureatul pe bune şi ai intrat la facultate pe baza unui examen de admitere deosebit de dificil, aşa că nu mai contează că oamenii de la care ai primit diploma par a fi nişte impostori. Înţelegi că răspunsurile la întrebările pe care le-ai avut cîndva cu privire la oamenii răi de altădată şi oamenii răi de acum se reduc la felul în care se fac lucrurile şi la cum funcţionează sistemul. Nu este perfect, dar măcar eşti liber.

După căderea comunismului, care ne-a învăţat o lecţie importantă despre drepturi, despre libertate şi despre stat, oamenii nu mai sînt supuşi unei puteri arbitrare care le dictează ce să facă şi în ce condiţii. Sînt liberi să îşi urmeze interesele, pasiunile, valorile şi luminile conştiinţei lor. Bunăoară, oamenii pot să exercite orice profesie – atîta vreme cît obţin licenţa necesară care le permite să facă ceea ce ştiu să facă. Pot să întemeieze o familie – atîta vreme cît încheie căsătoria cu o persoană de sex permis. Pot să deschidă un local – atîta vreme cît interzic clienţilor să fumeze înăuntru. Pot să facă comerţ – atîta vreme cît o fac în moneda permisă. Pot să deţină o proprietate – atîta vreme cît plătesc statul pentru acest privilegiu. Iar cei cărora nu le convin regulile, fireşte că pot să le schimbe – atîta vreme cît obţin zecile de mii de semnături pentru a ajunge măcar în cursa electorală.

Este rezonabil să existe reguli şi legi care să traseze nişte condiţii de viaţă în societate, altfel se presupune că ar fi haos. Comunismul a fost o extremă, dar nu trebuie să cădem în cealaltă parte. Trebuie să mergem mai degrabă pe o cale de mijloc, să găsim un echilibru, un compromis între libertate şi non-libertate, între proprietate şi non-proprietate, între educaţie şi non-educaţie, între viaţă şi non-viaţă. Iar modul în care căutăm calea de compromis este prin atribuirea puterii statale unor persoane organizate în partide politice pe care le înlocuim din cînd în cînd: altfel spus, oamenii răi de altădată nu rămîn la putere tot timpul, ci se mai schimbă.

Deşi falimentului statului în perioada comunistă persistă în cîteva domenii în care ni se pare de neconceput ca statul să nu deţină monopol, soluţiile pe care le aşteptăm tot aceleaşi sînt: să se investească şi să se adopte un program de guvernare mai bun. Cumva, dacă ar fi mai mulţi bani şi dacă ar fi oameni mai buni, nişte oameni noi, la Fisc nu ai mai sta atîta la coadă, la şcoală nu ai mai măcina minţile copiilor, la spital te-ai însănătoși, la judecătorie nu ai mai fi nedreptăţit.

Aşadar, ce s-a ales de cei care nu au fost prinşi în ghearele celor care ştiau ce e mai bine pentru oameni? Au supravieţuit cumva şcolii, au terminat studii, unele mai „superioare“ decît celelalte, au devenit buni cetăţeni şi îşi văd de viaţă – de viaţa ta. Au grijă să te asigure că eşti liber atunci cînd îţi permit sau îţi interzic ceva, şi fac asta pentru binele tău. 

Emil Duhnea este avocat și autor al volumului Dreptul Concurenței. Regîndirea premiselor antitrust (Wolters Kluwer România). S-a născut în 1990.

Foto: Geo Barcan

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.