Oamenii care ştiu ce e mai bine pentru tine

Emil DUHNEA
Publicat în Dilema Veche nr. 667 din 1-7 decembrie 2016
Oamenii care ştiu ce e mai bine pentru tine jpeg

„Voi aveţi noroc, nu aţi prins vremurile alea.” Am tot auzit fraza asta într-o formă sau alta toată viaţa, ca şi cum eu şi ceilalţi care nu am prins comunismul am fi fost binecuvîntaţi de soartă, nu neapărat pentru că nu am fost nevoiţi să suportăm greutăţile unui regim asupritor şi oribil, ci pentru că nu am fost corupţi de el. Noi eram curaţi, eram liberi şi puteam să creştem fără presiunea unui aparat socio-politic care încearcă să modeleze cetăţenii după imaginea unui om nou. Noi puteam să devenim… un om mai nou? Nu era prea clar ce puteam să devenim, dar cu siguranţă nu unii dintre ei.

Cînd eşti mic e greu să ţi se explice nişte lucruri complicate precum comunismul, mai ales cînd cei care ar trebui să o facă nu le prea înţeleg nici ei. Te mulţumeşti cu ideea că „înainte” eram conduşi de nişte oameni răi care făceau lucruri oribile şi controlau vieţile tuturor fiindcă ştiau ce e mai bine pentru toată lumea. Iar acum ne conducem singuri prin mijloace democratice, puterea e la popor. Întrebările şi nelămuririle suplimentare pe care le-ai avea cu privire la cine anume erau acei oameni răi şi dacă au fost cumva pedepsiţi sînt de prisos. Aşa că te străduieşti să nu fii dificil, mai ales cînd vezi că ceilalţi îşi cam pierd răbdarea cu subiectul ăsta, îţi spui că puteai să o duci şi mai rău, să te bucuri că eşti liber (doar aşa ţi se spune, nu?) şi… eşti trimis la şcoală.

La şcoală se predau tot soiul de subiecte de către oameni specializaţi anume pentru asta, dar tot nu afli răspunsurile la întrebările tale. Dacă acum sîntem liberi, de ce sîntem închişi aici şi trebuie să învăţăm ceva ce nu dorim să învăţăm? Dacă înainte şcolile erau centre de îndoctrinare, de ce continuăm să le folosim clasele, profesorii şi metodele? Dacă blamăm comunismul fiindcă folosea forţa pentru a controla vieţile cetăţenilor, de ce… nu mai contează. La şcoală te învaţă lucrurile pe care vor ei să le înveţi, iar pe celelalte o „să le înţelegi tu cînd o să te faci mai mare”. Aşa că încerci să treci prin şcoală fără să îţi creezi probleme, speri să nu rămîi foarte afectat de o experienţă traumatizantă de peste zece ani din perioada ta formativă, te bucuri că eşti liber (doar aşa ţi se spune, nu?), în limitele gardurilor din curtea şcolii, şi îţi promiţi să nu faci şi tu la fel mai tîrziu.

Cînd te faci mare, lucrurile parcă încep să capete sens, mai ales după ce te înarmezi cu o diplomă care atestă că ai o înzestrare intelectuală „superioară”. Tu eşti unul dintre cei care au prins ultima generaţie bună, înainte să se strice lucrurile complet, tu ai dat bacalaureatul pe bune şi ai intrat la facultate pe baza unui examen de admitere deosebit de dificil, aşa că nu mai contează că oamenii de la care ai primit diploma par a fi nişte impostori. Înţelegi că răspunsurile la întrebările pe care le-ai avut cîndva cu privire la oamenii răi de altădată şi oamenii răi de acum se reduc la felul în care se fac lucrurile şi la cum funcţionează sistemul. Nu este perfect, dar măcar eşti liber.

După căderea comunismului, care ne-a învăţat o lecţie importantă despre drepturi, despre libertate şi despre stat, oamenii nu mai sînt supuşi unei puteri arbitrare care le dictează ce să facă şi în ce condiţii. Sînt liberi să îşi urmeze interesele, pasiunile, valorile şi luminile conştiinţei lor. Bunăoară, oamenii pot să exercite orice profesie – atîta vreme cît obţin licenţa necesară care le permite să facă ceea ce ştiu să facă. Pot să întemeieze o familie – atîta vreme cît încheie căsătoria cu o persoană de sex permis. Pot să deschidă un local – atîta vreme cît interzic clienţilor să fumeze înăuntru. Pot să facă comerţ – atîta vreme cît o fac în moneda permisă. Pot să deţină o proprietate – atîta vreme cît plătesc statul pentru acest privilegiu. Iar cei cărora nu le convin regulile, fireşte că pot să le schimbe – atîta vreme cît obţin zecile de mii de semnături pentru a ajunge măcar în cursa electorală.

Este rezonabil să existe reguli şi legi care să traseze nişte condiţii de viaţă în societate, altfel se presupune că ar fi haos. Comunismul a fost o extremă, dar nu trebuie să cădem în cealaltă parte. Trebuie să mergem mai degrabă pe o cale de mijloc, să găsim un echilibru, un compromis între libertate şi non-libertate, între proprietate şi non-proprietate, între educaţie şi non-educaţie, între viaţă şi non-viaţă. Iar modul în care căutăm calea de compromis este prin atribuirea puterii statale unor persoane organizate în partide politice pe care le înlocuim din cînd în cînd: altfel spus, oamenii răi de altădată nu rămîn la putere tot timpul, ci se mai schimbă.

Deşi falimentului statului în perioada comunistă persistă în cîteva domenii în care ni se pare de neconceput ca statul să nu deţină monopol, soluţiile pe care le aşteptăm tot aceleaşi sînt: să se investească şi să se adopte un program de guvernare mai bun. Cumva, dacă ar fi mai mulţi bani şi dacă ar fi oameni mai buni, nişte oameni noi, la Fisc nu ai mai sta atîta la coadă, la şcoală nu ai mai măcina minţile copiilor, la spital te-ai însănătoși, la judecătorie nu ai mai fi nedreptăţit.

Aşadar, ce s-a ales de cei care nu au fost prinşi în ghearele celor care ştiau ce e mai bine pentru oameni? Au supravieţuit cumva şcolii, au terminat studii, unele mai „superioare“ decît celelalte, au devenit buni cetăţeni şi îşi văd de viaţă – de viaţa ta. Au grijă să te asigure că eşti liber atunci cînd îţi permit sau îţi interzic ceva, şi fac asta pentru binele tău. 

Emil Duhnea este avocat și autor al volumului Dreptul Concurenței. Regîndirea premiselor antitrust (Wolters Kluwer România). S-a născut în 1990.

Foto: Geo Barcan

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Lunetistul Wali FOTO Ashleigh Stewart Twitter webp
Celebrul lunetist Wali revine în Ucraina. Principala sarcină a unității pe care o va comanda
Wali a mers în Ucraina, la începutul lunii martie pentru a sprijini armata Kievului, iar după aproape două luni și mai multe misiuni, lunetistul a ajuns acasă, la soția și fiul său. În prezent, celebrul lunetist s-a întors pe front cu o nouă sarcină.
Heracleea 22 jpg
Infanteriștii marini români au simulat respingerea unui atac în zona Deltei Dunării
Infanteriștii marini ai Regimentului 307 au desfășurat, în perioada 19-23 septembrie, exercițiul multinațional întrunit „Heracleea 22”, în raionul Mahmudia, din Delta Dunării.
Urs in Romania FOTO Shutterstock
Ministrul Mediului anunţă un proiect de ordin privind eliminarea imediată a urşilor care atacă omul
Ministrul Mediului, Tánczos Barna, a anunţat, joi, publicarea pe site-ul ministerului a unui proiect de ordin prin care se propune eliminarea „imediată" a exemplarelor de urs brun care atacă omul.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.