Oamenii care se adună seara în jurul mesei

Alex MOLDOVAN
Publicat în Dilema Veche nr. 866 din 12 - 18 noiembrie 2020
Oamenii care se adună seara în jurul mesei jpeg

Pînă la referendumul inițiat în 2018 de Coaliția pentru Familie cu sprijinul PSD-ului nu m-am gîndit niciodată serios la ce înseamnă o familie. Pentru mine era ceva de la sine înțeles: familia e formată din oamenii care locuiesc sub același acoperiș, la care se adaugă aparținătorii gen părinți, frați, bunici și veri, risipiți prin diverse alte locuri, ca să nu mai punem la socoteală cîinele și pisica, hamsterul și peștii de acvariu. Mi se părea lipsit de sens să atașezi o etichetă seacă de genul „mulțimea x cu atîtea elemente” unei entități atît de vii precum familia. S-a dovedit că mă înșelasem. Existau o mulțime de oameni pentru care miza era uriașă, spre bine sau spre rău. Iar eșecul referendumului se numără printre puținele lucruri pe care țin să le sărbătoresc în vreun fel.

Ba nu, greșesc. M-am mai gîndit o dată acum cîțiva ani, la moartea mamei persoanei-împreună-cu-care-locuiam-fără-să-fim-căsătoriți. Atunci ne-am dat seama că, în ipoteza nu chiar atît de improbabilă pe cît pare a morții unui membru al cuplului, alți oameni ar hotărî ce se întîmplă cu noi. Și anume, oamenii care făceau parte din familia oficială, cea aprobată de lege și de comunitate, cu care puteam avea o viziune comună sau nu asupra destinului postum. Pentru că asta părea de domeniul fantasticului, am luat măsura care părea să ofere soluția cea mai la îndemînă. Ne-am căsătorit. Practic, am făcut-o pentru ca nimeni altcineva decît noi să nu poată dispune de corpurile noastre după moarte. Sună cinic? O fi. În cazul ăsta, „cinic” a fost pur și simplu un sinonim pentru „practic”. Nu m-aș fi căsătorit niciodată din iubire. Iubirea n-are nevoie de acte. Moartea, se pare că da.

Cel mai de curînd m-am gîndit însă la subiectul ăsta încercînd să anticipez ce o să-i spun fiului meu cînd mă va întreba ce cred despre povestea cu familia, despre tradițiile și obiceiurile afiliate ei. Căci mă va întreba, iar eu va trebui să fiu pregătit să-i răspund, căci asta-i treaba părinților, să facă din copii cetățeni utili și responsabili ai societății. Alex mic are cinci ani și jumătate și e genul super-prietenos, pe care trebuie să-l oprești să intre în vorbă cu necunoscuți întîlniți pe stradă sau să-i îmbrățișeze. Pentru el, lumea întreagă e o familie mare și fericită, așa încît deocamdată mi-e imposibil să-l fac să priceapă că sînt oameni al căror scop în viață e să le spună celorlalți cum să trăiască și cu cine ar fi bine să locuiască. Bine, eu n-am reușit să-l conving nici măcar că poeziile de genul „Poftă bună, mulțumim, și la masă nu vorbim” nu ni se aplică nouă, celor pentru care socializarea e însăși esența strîngerii laolaltă în încăperea în care gătim. De fapt, aș fi putut să-i spun foarte bine că și asta e familia: oamenii care se adună seara în jurul mesei.

Definiția din DEX n-o să i-o citesc. „FAMÍLIE, familii, s. f. 1. Formă socială de bază, realizată prin căsătorie, care unește pe soți (părinți) și pe descendenții acestora (copiii necăsătoriți)”. Serios? Atîta s-a putut? Oamenii ăștia chiar au nevoie de un specialist în comunicare. Așa că, probabil, o să-i spun că familie e ceea ce crede el că-i familie. Și că pentru informații suplimentare va trebui să ne urmărească cu atenție și să se prindă din mers. Nu pot decît să sper că vom fi niște modele demne de urmat și că vom rămîne consecvenți, avînd în vedere că copiii imită în general ceea ce văd la adulți. Teoretic, n-ar trebui să fie prea greu, dar în practică e puțin altfel, după cum s-a tot dovedit. Știți cum e, toți sîntem progresiști, anticlericali și de stînga pînă vine vremea să ne cununăm la biserică, să facem nuntă cu rudele și să botezăm copilul creștinește, ca să nu se supere bunica și să te vorbească pe la spate rudele și vecinii. Atunci nu mai sîntem așa progresiști.

La noi, aspectul ăsta îi va fi destul de clar. O să-i arăt poze de la cununia noastră civilă  și o să-i spun că nici n-am făcut nuntă, nici n-am purtat costum – în primul rînd, pentru că nu aveam așa ceva și, în al doilea rînd, pentru că nu-mi place să fac frumos pentru ceilalți. Și că dacă vrea să se boteze, va trebui s-o facă atunci cînd va crede de cuviință, dacă va crede de cuviință. La fel și cînd va veni vorba de alegerea partenerului de viață. Poate fi de orice gen, atîta vreme cît e de treabă și nu uită să aducă cu el o sticlă de vin sau o atenție ori de cîte ori vine în vizită.

Și cam atît. Ar trebui să se descurce și singur cu informațiile astea. Mai ales că, de la o vîrstă încolo, sigur nu va mai apela la noi pentru sfaturi și informații. Doar pentru asta există anturajul, care, se știe, este sprijinul de nădejde al oricărui adolescent din lume.

Alex. Moldovan este traducător și scriitor.

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.
p 11 J  Habermas WC jpg
Între think-tank și Denk-Panzer: intelectualul german
Sincronizarea limbajului educațional cu îmbogățirea limbajului specializat este imposibilă.
p 12 sus WC jpg
Turma minților independente
Multe se iartă în America. Mai multe decît în Europa.
p 23 jos jpg
Rusia și cultura ei (neo)imperială sau despre cum se autoîndeplinesc profețiile politice
În realitate, nimeni nu-i pune la colț pe clasicii ruși, fie ei scriitori, compozitori sau poeți.
p 22 jos jpg
Ecou (nu prea) îndepărtat. Intelectualii și puterea la 1996
Ar fi util cititorului dilematic de azi să vadă cum gîndeau acest subiect, acum aproape 30 de ani, stîrniți de revista noastră, trei intelectuali români majori: Ștefan Augustin Doinaș, Livius Ciocârlie și Ion Vianu.
E cool să postești jpeg
Un examen de conștiință
MeToo poate însemna mai mult decît mediatizare, scandal, procese: poate fi un real examen de conștiință.
p 10 sus Alyssa Milano WC jpg
MeToo, scurt istoric
Incriminarea hărțuirii sexuale nu a început cu mișcarea MeToo, iar cazul Weinstein nu a fost primul.
p 11 jpg jpg
De ce stîrnește abuzul sexual atîtea reacții contradictorii?
Reacția la trauma sexuală este una socială, cu rădăcini și ramificații profunde.
p,12 jpg
#MeToo, din nou. Tot despre putere, recunoaștere, dar și hermeneutică
Încercările de delegitimare a mișcării #MeToo înseamnă și o lipsă de recunoaștere a victimelor abuzurilor sexuale și conferă putere abuzatorilor.

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.