O zi (elveţiană) cu Europa de Est

Andreas ZEMAN
Publicat în Dilema Veche nr. 300 din 12 Noi 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

1989. Soarele răsare la Est. Undeva dincolo de Zid. De patruzeci de ani, militarii noştri sînt urmăriţi de coşmaruri: Tratatul de la Varşovia ar putea să ne măture pur şi simplu într-o bună dimineaţă. Armata elveţiană numără încă 625.000 de soldaţi. Populaţia stă înarmată, pregătită în orice moment să răspundă atacurilor aşteptate din Est. 2009. Soarele răsare la Est. Undeva în spatele gardului de sîrmă al graniţei Uniunii Europene. Elveţia supune la vot dacă şi în viitor lucrurile vor trebui să fie tot aşa. De data aceasta nu mai există ameninţarea tancurilor sovietice: de data acesta cei care ciugulesc bogăţia Elveţiei sînt corbii negri din Est, corbii de pe afişele Partidului Popular Elveţian (SVP), populist de dreapta, ce împînzesc cuprinsul ţării. Elita economică elveţiană luptă împotriva campaniei SVP-ului, îşi mobilizează toate forţele şi referendumul îi dă voie, în cele din urmă, să-şi păstreze forţa de muncă ieftină din Est: 60 de procente adoptă rezoluţia federală privind dreptul liberei circulaţii a persoanelor şi extinderea ei asupra României şi Bulgariei. România şi Bulgaria au reuşit. Opt luni mai tîrziu îmi este clar de ce: în deschiderea EEDay (East European Day 09), organizatorul principal, profesorul Nicholas Hayoz, impresionează publicul proiectînd şi comentînd un tabel (este vorba despre clasificarea "Regime Types in Eastern Europe", www.freedomhouse. org). Grupul "Democraţiilor consolidate" cuprinde tocmai acele ţări care fuseseră primite deja în 2004 în UE. În fruntea celei de-a doua grupe, a "democraţiilor semi-consolidate", se află Bulgaria şi, pe locul al doilea, România. Pe locul al treilea se află, încă aspirantă, Croaţia. În dreptul fiecăreia sînt cifre care cresc cu fiecare nouă grupă. Conceptele de "state eşuate", respectiv de "state care eşuează", sînt utilizate atît de mult de profesorul Hayoz, încît toţi sfîrşim prin a pricepe că ele se referă la ţările cu numere mari. Cele deci tot mai spre Est, cele de unde răsare soarele şi unde el va continua să răsară şi de-acum înainte. Printre acestea se numără... Georgia! Îi salutăm pe invitaţii noştri est-europeni cu aplauze. Fostul ministru georgian al Învăţămîntului, Ghia Nodia, îi urmează profesorului meu şi ţine un lung discurs fermecător, pentru a ajunge la concluzia că nu există nici o soluţie exemplară pentru procesul de transformare. Însă în rîndurile din faţă, cineva exprimă rapid o opinie diferită: acesta se dovedeşte a fi un croat. El susţine că nu cunoaşte în mod deosebit istoria Georgiei şi a regiunii, însă poate afirma, din propria experienţă, că după moartea lui Franjo Tudjman în Croaţia totul este mai bine. Întrebarea lui sună astfel: "Nu există şi în Georgia cineva după a cărui moarte totul să fi devenit sau să poată deveni mai bine?". Nu e alegoric, ceea ce aud e cît se poate de literal. "Din păcate, nu" " admite Nodia. Şi aşa se face că Georgia trebuie să mai rămînă un timp în grupa "Guvernelor de tranziţie" din clasamentul clipind electronic pe zidul amfiteatrului. Nu este lipsit de ironie faptul că statele est-europene ar da orice sau au dat orice ca să devină membre ale UE, în timp ce noi, elveţienii, am putea deveni, dar nu dorim să devenim membri ai UE. Miza Uniunii Europene e însă foarte limpede: este vorba despre comerţul liber, despre pieţe de desfacere şi despre geopolitică strategică. Integrarea politică şi conştiinţa comună rămîn în planul al doilea. În calea lor stă naţionalismul, poveste veche. Odată cu Primul Război Mondial au dispărut de pe hartă două importante imperii multinaţionale. Noile graniţe au fost trasate la Conferinţa de Pace de la Paris în mod arbitrar şi sub egida unei elite politice restrînse. Astfel, au luat fiinţă state naţionale care nu meritau acest nume, deoarece erau orice altceva decît omogene din punct de vedere etnic. Abia Al Doilea Război Mondial a înlăturat " parţial " această eterogenitate, recurgînd însă la groaznice epurări etnice şi la deplasări de populaţii. Războiul Rece a întrerupt procesul omogenizării pentru aproape o jumătate de secol, el fiind reluat şi continuat pînă astăzi, odată cu destrămarea Uniunii Sovietice, cu separarea Cehoslovaciei şi cu războaiele din Iugoslavia. Cîte suferinţe ne-a adus însă această delimitare de aşa-zişii "ceilalţi", cîte vieţi umane ne-a costat acest război civil european! Desigur: unificarea economică a UE are drept efect secundar destabilizarea graniţelor. De acest lucru am devenit extrem de conştient eu însumi vara trecută, în timpul unui tur cu bicicleta prin Europa de Sud-Est. În regiunea de graniţă dintre Ungaria şi Slovacia " ţări vecine, dar nu tocmai prietene " era plin de maşini cu numerele ambelor state, ca şi ale multor altor state europene. Graniţa părea pur şi simplu să nu existe. Schimbare de decor, două săptămîni mai tîrziu, pe cînd voiam să trec graniţa din Muntenegru în Croaţia: mă întîmpină un post de graniţă nou-nouţ şi ultramodern. Pe un panou de la marginea străzii scria cu litere mari că această construcţie fusese finanţată de UE. Uniunea Europeană şterge graniţe, dar creează totodată altele. Cine aparţine Uniunii Europene şi cine nu, se decide, oare, în funcţie de numărul atribuit ţării respective, în tabelul amintit de pe zid? În cadrul acestei EEDay, oricine a putut lua cuvîntul, indiferent cît de mare este numărul din dreptul ţării sale. Desigur, lumea devine ceva mai atentă atunci cînd urcă la tribună fostul vicepreşedinte polonez al Parlamentului UE (Janusz Onyskiewicz), însă încercăm să-i dăm fiecăruia aceeaşi atenţie şi acelaşi respect. Se fac schimburi de ponturi şi de sfaturi, se observă repede că toţi aceşti oameni au stat cîndva în aceeaşi barcă. Dar rămîne cu totul de neînţeles pentru mine de ce îşi croieşte, atunci, fiecare singur drumul, în loc să meargă împreună cu ceilalţi. De ce Croaţia şi Slovenia se ceartă din pricina graniţei, în loc să lase pur şi simplu graniţa să dispară? De ce Ungaria şi Slovacia se ceartă din pricina limbilor, în loc să vorbească o limbă comună? Şi aşa, rămîn cu impresia că în politica şi economia reală nu este vorba, totuşi, decît despre putere, bani şi influenţă, iar cifrele din dreptul ţărilor, în tabelul cel fascinant pentru mine, nu înseamnă nimic altceva decît asta. În 1956, cînd Revoluţia maghiară a fost înăbuşită în sînge, Vestul simpatiza cu populaţia fără apărare. Simpatizam, de asemenea, în 1968, cu Primăvara de la Praga, cînd tancurile îşi rulau din nou şenilele împotriva Vestului. Odinioară plîngerile şi descrierile disidenţilor şi autorilor din Est găseau ascultare. Pături largi ale populaţiei, de orice culoare politică, se solidarizau cu oamenii aceia şi le deplîngeau soarta. Astăzi ne este indiferent dacă oamenii din Ucraina îngheaţă de frig din cauză că le-a fost tăiată conducta de gaz. Important este că la noi gazul curge încă. Astăzi ne este indiferent faptul că, în Rusia, criticii regimului sînt închişi sau ucişi. Important este că preşedinţii se tutuiesc şi sînt democraţi fără cusur. Astăzi nu ne mai preocupă grijile oamenilor, ci ne întrebăm doar cum ne pot influenţa ele pe noi, aici, din punct de vedere economic. Astăzi nu-i mai sărbătorim pe emigranţii din Est ca pe nişte disidenţi respectabili, ci lăsăm în seama lor muncile noastre murdare. Iar în loc să le fim recunoscători, politicienii noştri bat toba cu povestea imigrărilor în masă. În Est, politicienii de aceeaşi teapă amintesc mereu de nedreptăţile şi de greşelile celorlalţi, cer delimitări imperioase şi pedepse exemplare, demonizează Vestul, iar oamenii uită că urau cîndva tocmai aceste graniţe şi ziduri, şi nu doreau altceva decît să le dărîme. Că se poate şi altfel o arată o zi precum EEDay, în care fiecăruia i se dă ascultare. Dar EEDay se întîmplă în insula unui campus universitar. Dacă ieşim din amfiteatru, din clădirile ultramoderne, înapoi spre Gara mare a oraşului acestuia mic şi catolic şi provincial, mă întreb ce mai rămîne din solidaritatea asta? Unde este voinţa comună de a aparţine aceleiaşi lumi şi de a face să dispară nu numai graniţele economice, ci şi cele din minţile oamenilor? Soarele va continua să răsară la Est, însă eu sper că va răsări cîndva, o dată măcar, şi deasupra Pacificului. Andreas Zeman studiază Istoria şi Slavistica în cadrul programului comun al universităţilor din Berna şi Fribourg. Are " insistă asupra coincidenţei el însuşi " 21 de ani. www.zeme.ch.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Scrisoarea unui diplomat rus aflat în exil: „Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război”
„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.