O televiziune indispensabilă?

Florin IEPAN
Publicat în Dilema Veche nr. 325 din 6 - 12 mai 2010
O televiziune indispensabilă? jpeg

Se poate şi fără o televiziune publică. Exemplul cel mai la îndemînă este România. Televiziunea de la noi, denumită impropriu publică, nu a fost şi nici nu este publică. În trecutul apropiat, TVR a aparţinut familiei Ceauşescu. Dupa ’89 ea a fost proprietatea lui Ion Iliescu – respectiv a puterii politice, oricare ar fi fost ea. În prezent, TVR aparţine numai propriilor ei angajaţi. Ar trebui să se numească Staţiunea balneară şi de odihnă TVR. Avem de-a face cu o televiziune publică luată ostatică de către propriii angajaţi, care, fără scrupule, ne obligă să finanţăm din buzunarele noastre o instituţie ce nu foloseşte la nimic omului obişnuit. Privind înapoi, mă întreb dacă TVR-ul nu trebuia desfiinţat imediat după ’89. Sînt convins că istoria noastră ar fi fost alta fără acest fruct otrăvit. Am fi evitat evenimentele de la Tîrgu Mureş, mineriadele şi toate manipulările grosolane de la începutul anilor ’90. Mă gîndesc la un experiment: ce s-ar întîmpla dacă TVR şi-ar înceta emisia pentru o zi? Convingerea mea ar fi că prea puţini oameni şi-ar da seama de producerea acestui „cataclism“. Sînt convins că nici măcar o bună parte din angajaţii TVR nu şi-ar da seama de asta! Să nu fim ipocriţi, televiziunea publică este în halul în care este din cauza noastră, nu din cauza propriilor angajaţi. De ce să o reformeze ei? Nu au nici un motiv! Este o instituţie organizată ca pe vremea lui Ceauşescu, dar finanţată de România capitalistă. 

În 1999, după îndelungate discuţii, TVR a semnat primul contract din istoria sa cu un producător independent autentic. Am produs 14 episoade din primul travel românesc – Călător în Ţara Eclipsei (titlu premonitoriu?). Concepţie, regie, filmare, montaj, muzică, grafică şi animaţie originale, versiune în limba engleză şi în română, totul pentru 1000 de euro, cu TVA inclus, pentru un episod de 26 de minute. Am triplat audienţa TVR pe tronsonul nostru orar. Majoritatea telespectatorilor erau convinşi că vizionează o producţie britanică sau americană despre România. La sfîrşitul contractului, siguri că am spart gheaţa şi că TVR se va deschide în sfîrşit către producătorii independenţi, aşa cum făceau de ani buni toate televiziunile din Vest, un director din TVR mi-a retezat-o scurt: „Sînteţi foarte buni, TVR-ul nu putea să producă un astfel de program, dar sînteţi prea scumpi pentru noi!“. Dacă vă imaginaţi că atitudinea TVR s-a schimbat în ultimii 11 ani, vă înşelaţi. Este în continuare cea mai ostilă televiziune publică din Europa, faţă de producătorii independenţi. De ce? Pentru că independentul este duşmanul de moarte al TVR-istului. El poate fi ales dintre mai mulţi independenţi, el poate fi „concediat“, dacă nu îşi face treaba, şi nu ai nici o obligaţie faţă de el, după ce a terminat de produs un program. Nu trebuie să-i porţi de grijă, să-i faci rost de idei sau de echipamente, tichete de masă, bani de concediu, nu trebuie urmărit dacă vine sau nu la slujbă.

Anul trecut BBC concedia 4000 de angajaţi. Dar, tot anul trecut, în plină criză, la TVR se făceau angajări. Este tot timpul nevoie de oameni noi şi de personaje expirate de la televiziunile private, plus pilele, prietenii şi obligaţiile… Aşa a apărut un canal nou, TVR 3. Apoi, acelaşi TVR constată cu uimire că a rămas fără bani. Şi atunci Parlamentul intervine prompt şi TVR va primi cadou un nou preşedinte-director general care o să vină şi cu bani, şi cu sprijin politic ca să modifice legea, tot în defavoarea producătorilor independenţi. Cu banii astfel obţinuţi, probabil o să se „construiască“ TVR 4, o altă aberaţie ca şi TVR 3. Toate se înscriu într-un tipar clar faţă de care proiectul de reformă al Ralucăi Turcan mi se pare o glumă. Colapsul total al TVR-ului este singura reformă posibilă.

Florin Iepan este producător şi regizor de film documentar.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Scrisoarea unui diplomat rus aflat în exil: „Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război”
„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.