O ţară de dreapta

Gabriela ADAMEŞTEANU
Publicat în Dilema Veche nr. 180 din 23 Iul 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

1. În ciuda aparenţelor, "spectaculosul" an 2007 nu mi se pare un moment-cheie în România. Este unul din anii (începînd cu 2005 şi, probabil, continuînd dincolo de ciclul electoral viitor) în care se reaşază raporturile dintre instituţii: între parlament şi preşedinţie, între preşedinţie şi guvern, între guvern/preşedinţie şi justiţie etc. Merge greu şi arată grotesc, pentru că se inovează în libertate: nu mai sînt nici Carol al II-lea (care desfiinţa partidele politice într-o Europă a dictaturilor), nici Stalin (care folosea teroarea ca să nu mai mişte nimeni), nici Ceauşescu (care utiliza trauma acestei terori). E doar Uniunea Europeană, care priveşte de la distanţă; nici măcar nu mai "monitorizează". Proasta calitate a multor personaje politice, gesturile balcanice, intensa personalizare, manipulările continue ale unei prese partizane, agitaţia nervoasă a unor grupuri ale societăţii civile care vor să joace un rol pe un teren care este deja confiscat de actorii politici, unde nu mai pot fi decît utilizaţi şi - eventual - răsplătiţi, ascund un firesc început de reaşezare politică. România merge, în ciuda acestor pulsaţii interne, pentru că economia s-a decuplat de politic. Tentativa de suspendare a preşedintelui, o mişcare neinspirată a partidelor politice, cu rezultat dinainte cunoscut, nu a provocat nici o mişcare la bursă, nu a deranjat afacerile etc. Pentru cei 55% care nu au venit la vot, "viaţa era în altă parte". Spectaculosul efemer va întovărăşi lunile care urmează, pentru că alegerile (mult invocate şi puţin dorite) bat la uşă. Alegerile pentru Parlamentul European vor aduce un "minut de adevăr" privind cota partidelor politice. Sînt tentată să spun că, după 1989, au existat evenimente care ar fi putut modifica parcursul de pînă acum, pentru că le-am trăit intens: Tîrgu Mureş, martie ’90, Bucureşti, iunie 1990. Anii 1996-2000, ai preşedinţiei lui Constantinescu (încă subevaluată ca importanţă) au fost plini de astfel de momente-cheie: de la căderea Bancorexului la sprijinul - greu obţinut - al populaţiei pentru intervenţia NATO în Serbia (de care ne aminteşte excepţionalul film al lui Cristian Nemescu, California dreamin’). Sau ultima mineriadă... 2. Cum va arăta România peste 20 de ani, adică după patru cincinale? O ţară de dreapta, aşa cum îşi doreşte, căci sînt de dreapta, de fapt, şi pesediştii care şi-au asigurat veniturile, şi pediştii, segmentul cel mai dinamic al FSN-ului iniţial, şi liberalii, încurajaţi de propria doctrină, şi intelectualii, care confundă stînga cu comunismul etc. O ţară de dreapta cu plăcerea consumului, a demagogiei şi a afişării bogăţiei: pînă atunci, săracii de azi, mult invocaţii pensionari ai întreprinderilor comuniste vor fi dispărut. Vor apărea alţii, pentru că munca în străinătate va fi luată de azerbaidjeni şi de georgieni. Prin urmare, va reveni şi şomajul. O ţară îmbătrînită pentru că românilor nu le place să aibă mulţi copii: s-au opus acestui lucru, plătind cu sîngele femeilor şi cu schilodirea copiilor în orfelinate. O ţară şi mai multietnică decît îi place să fie, în care minoritatea chineză va tinde să o depăşească pe cea maghiară, şi unde problemele romilor nu vor fi încă rezolvate, cu atît mai mult cu cît corectitudinea politică va fi mereu respinsă de toate capetele luminate, înainte de a i se analiza minimele avantaje sociale. O ţară mai puţin agitată de convulsii islamiste decît centrul continentului, date fiind atît nepăsarea ortodoxă, cît şi rădăcinile orientale ascunse sub frunzişul occidental. Gabriela Adameşteanu este scriitoare, redactor-şef al suplimentului literar al revistei 22. Ultima carte publicată: Întîlnirea.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Umbra lui Putin în România. Un cunoscut expert în securitate explică de ce am devenit o țintă pentru spionajul rusesc
Rusia a pornit un veritabil război hibrid împotriva NATO, iar România e una dintre ținte. Analistul Hari Bucur Marcu a explicat motivele pentru care serviciile ruse sunt hiperactive în zonă și de ce România reprezintă o țintă importantă pentru spionii Kremlinului.
image
Mulți voluntari străini au crezut că sunt pregătiți să lupte în Ucraina, dar s-au înșelat, spune un veteran american
Unii voluntari occidentali care s-au alăturat războiului din Ucraina au fost uciși după ce s-au înrolat presupunând eronat că lupta va fi ușoară, a declarat pentru Business Insider un veteran american care a luptat în Ucraina de la începutul invaziei și până în decembrie.
image
„Copiii spun lucruri trăznite“, momente de colecție: Nu s-a oprit din râs toată emisiunea VIDEO
Virgul Ianțu s-a amuzat copios alături de fiecare copil care a spus un lucru amuzant în cadrul show-lui de televiziune.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.