O supracorecție necesară

Publicat în Dilema Veche nr. 953 din 14 – 20 iulie 2022
image

În Scurtă istorie a Mișcării, romanul scriitoarei cehe Petra Hulová, într-un viitor apropiat în care femeile conduc lumea, bărbații „neconformi“ sînt prinși și închiși într-un centru de reeducare pînă cînd reușesc să-și aprecieze partenerele pentru calitățile lor morale și intelectuale, iar nu pentru felul cum arată. La fiecare pagină, alternativa la patriarhat – prin tratamentele cu electroșocuri, medicamente și diverse metode de reformare sexuală – se vădește șocantă, născătoare de coșmaruri. Cum să iei unui om dreptul la libertate, cum să-i alterezi corpul și gîndirea după propriul plac, cum să nu-ți pese de sănătatea lui fizică și psihică? În esență, Scurtă istorie a Mișcării nu este nimic altceva decît Povestea slujitoarei a lui Margaret Atwood pe dos. „Tortură“, „deprimantă“, „oribilă“, așa au descris cititorii cartea pe Amazon, îngroziți de tratamentele umilitoare la care sînt supuși bărbații în roman. Și totuși, dacă reflectăm o clipă, ne dăm seama că fiecare dintre aceste tratamente aplicate bărbaților oglindește numai o parte dintre practicile la care au fost supuse în realitate femeile de-a lungul secolelor.

Iar în prezent unde ne aflăm, după secole de evoluție a societății și o sută de ani de feminism în epoca modernă?

În urmă cu nici o lună, Curtea Supremă a SUA a abrogat decizia în cazul Roe vs Wade, deschizînd astfel portița multor state de a avea puterea legislativă să interzică avortul. În prezent, șapte state americane interzic avortul inclusiv în cazuri de viol sau incest, indiferent de vîrsta mamei, și se așteaptă ca mai mult de jumătate din țară să introducă în curînd interdicții totale sau restricții dure asupra accesului la avort.

De cealaltă parte a oceanului, în Marea Britanie s-a înregistrat de curînd un record negativ: 67.125 de violuri au fost raportate poliției în 2021, conform rapecrisis.org.uk. Cinci milioane de femei din Anglia și Scoția au fost violate sau agresate sexual după vîrsta de 16 ani. Jumătate dintre violurile asupra femeilor sînt comise de către partenerul curent sau fostul partener. Una din cinci femei a fost violată sau abuzată sexual ca adult, iar una din două supraviețuitoare a fost violată mai mult de o dată. Cu toate astea, numai cinci violuri din șase ajung să fie raportate autorităților, și numai unul din o sută rezultă într-o condamnare în curs de un an.

Iar discuția despre drepturi egale de-abia începe aici, cu toate aceste oribile nedreptăți. Mișcarea #metoo a pus reflectorul, la rîndul ei, pe o rană importantă. Pînă la urmă, despre ce vorbim cînd vorbim despre inegalitate și abuz asupra femeilor? La mijloc se află, cred, puterea, acea putere pe care bărbații au avut-o de mii de ani și din care acum sînt obligați să cedeze o parte, pentru a echilibra balanța și a discuta de la egal la egal cu femeile. Cînd vorbim în public despre inegalitate în drepturile femeilor față de bărbați, din discuție pare să fie absentă de multe ori empatia, aceeași empatie care îi face pe cititorii Petrei Hulová să icnească de durere cînd se pun în pielea acelor bărbați torturați. Și totuși: „De ce nu se adresează victimele autorităților?“, „Eu nu cred că există abuz emoțional“, „E hărțuire doar dacă nu i-a plăcut“, „De ce-a rămas în relație dacă era abuzată?“, „Ce rost are să spună că a fost abuzată, dacă nu a dat nume?“, „De ce și-a retras plîngerea mai tîrziu?“. Am auzit atît de des toate aceste chestiuni ridicate în public în cazul oricărui tip de abuz, atît de către bărbați, cît și de către femei.

Multe dintre supraviețuitoarele violului povestesc altcuiva, nu poliției, ce li s-a întîmplat. Același lucru este valabil pentru nenumăratele cazuri de abuzuri fizice, emoționale sau hărțuiri ce rămîn neconsemnate. Nu se adresează autorităților din cauza rușinii, mărturisesc mare parte dintre victime. Pentru că nu consideră că poliția le poate ajuta, pentru că li se pare umilitor tot procesul prin care sînt nevoite să treacă, nenumăratele declarații și investigații medicale. În lipsa empatiei și a unei minime înțelegeri a psihologiei umane, nu luăm în considerare rușinea, stigmatul societății, presiunea din mediul social în care a avut loc abuzul, gradul de (in)dependență sau factorii psihologici. Și așa ajungem ca, uneori, o victimă să vorbească despre lucrurile prin care a trecut abia după ce trec ani buni de la traumă, abia după ce, poate, a trecut prin terapie și a fost ajutată să-și revină. De-a lungul secolelor de opresiune sistematică, s-a perpetuat mentalitatea în care victima tace și tolerează abuzul, ca pe o normalitate, iar asta face cu atît mai greu să conștientizezi și să ai curajul de a vorbi, mai ales în situațiile în care sprijinul celor din jur lipsește. Dacă o femeie cu situație financiară bună are puterea și curajul să spună „nu“ șefului abuziv, asta nu înseamnă că și următoarea – aflată poate într-o poziție socială precară sau prost plătită – va reuși să facă la fel. Dacă o mamă minoră beneficiază totuși de susținerea familiei pentru a-și continua studiile, asta nu înseamnă că toate mamele minore se bucură de aceeași situație economică și educațională. Dacă o femeie reușește să se rupă de relația violentă în care se află, nu înseamnă că alta, aflată, alături de copii, la mîna abuzatorului său, își poate găsi aceeași putere.

Contextul e foarte important: nu luptăm niciodată cu arme egale. E util să privim orice problemă din toate unghiurile posibile, nu doar din al nostru, individual. Căci ceea ce unora le pare acum feminism extremist nu este nimic altceva decît o supracorecție temporară, necesară într-o lume care restrînge drepturi, în loc să le extindă spre egalitate, toleranță și bun-simț.

Cristina Ștefan este jurnalistă și editoare de carte la Editura Curtea Veche.

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg
Mîntuirea biogeografică jpeg
La dolce vita vs La deutsche vita
O recentă zicală germană evocă, plastic și concis, „relația” dintre Germania și Italia – țările care ilustrează îndeobște șablonul nord-sud la nivel european: „Italienii îi respectă pe nemți, dar nu-i iubesc; nemții îi iubesc pe italieni, dar nu-i respectă”.
Crédit Suisse Zermatt JPG
Calitatea ce-am poftit, dar și tihna ce-am tihnit
Elveția, spre exemplu, este pe primul loc în topul Numbeo, pe locul 5 în cel al US News și pe locul secund, la egalitate cu Irlanda, în indexul UNDP. Alți „suspecți de serviciu” sînt Islanda, Danemarca, Suedia, Olanda, Germania, Finlanda sau Norvegia.
Left Former Movie Theater Balkan Right Hotel Bulgaria (158046439) jpeg
Geografia relativă a bunăstării
Diferențele dintre un Nord bogat, în ultimele decenii asociat de cercetătorii științelor sociale capitalismului în expansiune, și un Sud sărac, aflat sub dominația totală (pernicioasă poate?) a celui dintîi, au intrat în limbajul profesional al reprezentanților științelor sociale.
p 10 sus jpg
Greierele sobru și furnica hedonistă, sau despre noul clivaj Nord/Sud
Autenticitatea nu presupune mari sacrificii, iar „societatea singularităților” se regăsește în noul Pămînt al Făgăduinței: diferită, dar nu brutală, accesibilă, dar nu mizeră, simplă, dar nu banală.
p 12 WC jpg
De-a lungul și de-a latul vieții
Percepem viața ca pe o datorie sau ca pe o plăcere? În ce domenii e datorie și în care e plăcere? Ce preț sîntem dispuși să plătim pentru a ne trăi viața în propriii termeni? Și cîți dintre noi au oare luxul alegerii?
p 13 sus jpg
„Incategorisibila” fericire
La urma urmei, așa cum o spunea Helliwell, „fericirea” este în bună măsură un produs de marketing, iar etichetele contează prea puțin. Iar adeseori, căutînd un lucru cu lumînarea, riscăm să uităm ceea ce căutam cu adevărat.
640px Beer optimator glass bottle jpg
Lumea văzută prin fundul sticlei: bere versus vin
Ne-am găsit voia bună în deprinderile culinaro-bahice strămoșești și am stabilit ca etaloane pentru calitatea vieții sarmalele, mititeii și pruna curată. Mai la nord sau mai la sud, gastronomic vorbind, lucrurile stau altfel.
640px Overzicht van de drukte op Mokum 700, Bestanddeelnr 928 0112 jpg
Cum măsurăm bunăstarea și de ce
Avem totuși un alt mod de a înțelege dezvoltarea și feluritele ei moduri de a contribui (sau nu) la o viață bună, împlinită, umană?

Adevarul.ro

Razboi Rusia Ucraina FOTO Shutterstock jpg
Armamentul rusesc capturat în contraofensiva din Harkov ar putea face diferența în bătăliile care vor urma
Ucraina a capturat 392 de tancuri rusești, 178 de vehicule blindate de luptă, 421 de vehicule de luptă de infanterie și 400 de camioane, vehicule și jeep-uri, potrivit proiectului de investigație open-source Oryx.
lucrari drum expres craiova pitesti foto cnair jpeg
Lucrările la șoseaua Craiova-Pitești avansează rapid. Când s-ar putea circula pe drumul-expres
Începute în 2019, lucrările la viitorul drum expres Craiova-Pitești merg într-un ritm foarte bun, iar până la acest moment mai bine de jumătate din drum este deja gata.
Romania Bosnia Hertegovina FOTO EPA EFE jpg
Liga Naţiunilor: România a învins Bosnia-Herţegovina, dar a retrogradat în Liga C
Naţionala de fotbal a României a învins echipa Bosniei-Herţegovina cu scorul de 4-1 (1-0), luni seara, pe Stadionul Rapid-Giuleşti din Bucureşti, în Grupa a 3-a a Ligii B din Liga Naţiunilor, dar a retrogradat în Liga C.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.