O specie pe cale de apariţie

Publicat în Dilema Veche nr. 543 din 10-16 iulie 2014
De ce urîm recuperatorii? jpeg

Acum ceva vreme am fost într-un liceu bucureştean. Urma să intervievez cîteva eleve care cîştigaseră un concurs de fizică. Cum am ajuns prea devreme, elevele fiind încă în sala de curs, a trebuit să aştept pe coridor, pînă la recreaţie, timp în care am încercat să socializez cu elevul de serviciu.

Am încercat să-l trag de limbă, să aflu ce mai e considerat a fi cool printre tinerii adolescenţi de azi. Or, ca să-l fac să vorbească, să aibă încredere în mine, am început să-i povestesc mai întîi eu cum era cu lucrurile „tari“ din adolescenţa mea. Cum se făcea chetă pe stradă pentru bere şi ţigări, cum se fumau ţigările luate „la bucată“, pitiţi prin WC-urile liceului, cum se chiulea cu clasa (pe motiv că ne-a spus „cineva“ că nu se mai face ora respectivă), cum îi pedepseam pe „spărgătorii de chiul“, cum ne strecuram de acasă ca să mergem pe la cîte un bairam, ţinut în toiul zilei pe la cîte un coleg, cum toată lumea ni se învîrtea în jurul celei mai tari perechi de blugi, a adidaşilor coloraţi sau a tricourilor imprimate – fără de care viaţa socială avea mult de suferit.

I-am povestit, de asemenea, şi de locurile cool din timpul liceului meu. Cine mergea la Coopli (un fast food cu specific grecesc de lîngă Cişmigiu, care funcţiona pe locul actualei brutării Vel Pitar), sau la sala de biliard din Romană era recunoscut ca fiind dintre cei care „contau“. La fel de cool şi de important era să freci menta prin Romană, la „casete“, printre rockerii cu care purtai discuţii adînci despre ce este de fapt viaţa şi despre lucrurile care contează cu adevărat pe lumea asta – discuţii pentru care merita să chiuleşti de la şcoală.

Bineînţeles că mă entuziasmam, pe măsură ce-i povesteam de „nebuniile“ adolescenţei mele, însă pe măsură ce mă entuziasmam, pe atît mi se părea că adolescentul din faţa mea zîmbeşte din ce în ce mai jenat, plimbîndu-şi ochii în căutarea unui colac de salvare, îngînînd la răstimpuri cîte un „aha“ politicos.

Drept pentru care m-am oprit brusc din povestit. Ce conta pentru el ce a fost cool acum 20 de ani? Cum e azi la ei? Cine e vedeta liceului? Care mai e codul vestimentar? Care mai sînt obiceiurile „tari“?

Mi-a ridicat, timid, din umeri. Mi-a spus că nu există o vedetă... Sînt apreciaţi elevii cu note bune. Cînd ies de la şcoală, dacă nu au lecţii prea multe, merg la cîte o terasă sau la ceainărie. La ei în liceu nu se fumează, nici nu are prieteni care ar fuma. Este foarte dăunător sănătăţii, îmi spune, completînd cu niscaiva statistici. (Recunosc, am crezut o clipă că tocmai am dat peste un tocilar.)

În afara şcolii, învaţă, are meditaţii la fizică şi matematică: în doi ani vrea să plece să studieze la o facultate din Olanda, deşi nu are de gînd să se stabilească acolo. Şi mai toţi colegii lui îi împărtăşesc părerile: vor să studieze în afară, dar doar ca să revină, cu knowhow-ul de la străini, să-l implementeze în România.

Aici, recunosc din nou, mi-a scăpat mie un „aha“, uşor sceptic şi foarte cinic. L-am întrebat, ca să-l scot din discuţia despre „salvarea omenirii“, ce face el în timpul liber. Mi-a spus că este voluntar la două ONG-uri. Unul care se ocupă de bătrînii care nu se pot deplasa (în fiecare miercuri şi la două vineri, se duce să le facă cumpărături) şi altul care se ocupă de reciclare. În week-end joacă tenis, merge la bazin sau iese cu prietena lui la cinematograf. Dar colegii lui? Prietenii lui – îmi răspunde, majoritatea sînt, la fel ca el, prinşi în activităţi de voluntariat şi învaţă pe rupte. Mi-a mărturisit că învaţă foarte mult pentru că azi este o concurenţă acerbă pe piaţa muncii şi nu-ţi permiţi să laşi frîiele din mînă nici pentru o clipă.

Am mai stat puţin la taclale – considerîndu-mă, la 36 de ani, mai adolescentă decît adolescentul din faţa mea, după care le-am întîlnit şi pe elevele premiante. Nu vă mai povestesc cum a decurs şi discuţia cu ele.

Şi, chiar dacă tot timpul interviului, am pus sub semnul îndoielii idealurile, visele şi seninătatea care emanau din ideile lor de viaţă, mi-am dat seama, mai apoi, că atitudinea lor, deşi asemănătoare în formă cu atitudinea multor „adolescenţi“ întîrziaţi – dintre cei care se doresc a fi stîlpii cool ai societăţii de azi, se deosebea de aceasta, în mod categoric, prin simplul fapt că era... autentică.

Probabil că interacţiunea mea din acea zi cu acei elevii de liceu a fost una pur singulară. Nu ştiu şi nici nu mă hazardez în a spune că tinerii pe care i-am cunoscut sînt exponenţii adolescenţilor de azi. Nu ştiu cît de mult înţeleg aceşti tineri din sloganele şi clişeele pe care le vehiculează cu atîta uşurinţă în conversaţii. Nu ştiu cît de mult realitatea le va altera aceste principii şi percepţii idealiste ale vieţii.

Chit este că acest portret se suprapune peste portretul multora din generaţia lor, o generaţie pentru care cool înseamnă, de fapt, să fii matur şi responsabil.

Personal, cred că am dat peste o specie pe cale de apariţie. 

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

Multe localități din Siberia nu au căldură FOTO SHUTTERSTOCK
Rușii din Siberia îngheață în case: „Ucraina supraviețuiește fără încălzire, iar aici, în Hakasia, viața este îngrozitor de grea”
Rușii din regiunile cele mai izolate ale Rusiei sunt lăsați să înghețe, în timp ce președintele țării Vladimir Putin cheltuiește zeci de miliarde de dolari purtând un război de cucerire în Ucraina.
iulian juncanaru, stomatolog mort FOTO Faceb jpg
Medicul Iulian Juncănaru, fost concurent la Chefi la cuțite, a murit la doar 39 de ani. Cum a fost găsit
Un stomatolog, fost concurent al sezonului 8 Chefi la cuțite, a murit la numai 39 de ani. Clinica unde el a lucrat ca stomatolog, precum și apropiații au făcut anunțul trist. Tânărul a murit subit acasă.
lemne de foc shutterstock
Cea mai eficientă metodă de încălzire a locuinței. Centrala pe lemne versus centrala pe peleți
Pentru o casă de 100 de metri pătrați bine izolată, în care locuiesc patru persoane, costurile pentru încălzirea cu lemne sunt de 7.000-9.000 lei/sezon de încălzire. La peleți vorbim de un plus de 2.000 de lei.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.