O soră moartă la Marea Roșie

Ioana CASAPU
Publicat în Dilema Veche nr. 1031 din 11 ianuarie – 17 ianuarie 2024
„Lilith at the Red Sea”, Anselm Kiefer  © Hamburger Bahnhof Berlin / flickr
„Lilith at the Red Sea”, Anselm Kiefer © Hamburger Bahnhof Berlin / flickr

Lilith la Marea Roșie este o operă de artă inspirată de legenda antică a lui Lilith. Creată de Anselm Kiefer în 1990, lucrarea face parte din colecția permanentă a Muzeului Hamburger Bahnhof din Berlin. Conform mitului, Lilith a fost prima soție a lui Adam, înainte de Eva. Lilith a cerut egalitate cu Adam și, pentru că nu a reușit să o obțină, a fugit la Marea Roșie și a devenit amanta demonilor, născînd 100 de copii pe zi. Adam s-a plîns lui Dumnezeu să o aducă pe Lilith înapoi în Eden. Lilith nu a vrut să se întoarcă și a fost pedepsită. I s-au luat copiii, iar Dumnezeu i-a dăruit-o lui Adam pe Eva cea docilă, care s-a dovedit la fel de independentă ca Lilith, deschizînd porțile iadului prin curiozitatea ei naturală. 

Lilith și Eva sînt surori, în însîngerata mare schemă a lucrurilor. Independența și docilitatea sînt egal pedepsite. Femeile care au păzit punctele de observație la granița cu Gaza au murit primele, fără a avea arme.

Un antidot pentru frică

Am discutat cu 60 de femei despre experiențele lor cu conceptul de ipocrizie. Am aflat că avem multe motive să condamnăm ipocrizia altora, în timp ce ne trăim propria ipocrizie. De exemplu, mulți oameni woke spun cît de liberali și de stînga sînt, dar acționează doar atunci cînd le este confortabil. Unii activiști împotriva violenței domestice sînt activiști doar atît timp cît nu s-a întîmplat ceva rău unei femei pe care o cunosc. Femei lucrînd în companii cu politici prietenoase cu nevoile mamelor constată că, atunci cînd trebuie să își ia copiii de la școală sau să stea acasă în caz de urgență, sînt penalizate pentru întîrzieri/aviz mai mic de 24 de ore. Multe capitale europene „deschise, fără prejudecăți și care acceptă” sînt încă inundate de rasism atunci cînd migranți/expatriați/refugiați sînt refuzați de la cazare sau de la oportunități de angajare doar pe baza culorii pielii, a limbii sau a religiei lor. Activiști pentru climă poartă veste galbene făcute tot din petrol. Lideri ai industriei climei merg cu avioane private în Dubai pentru a discuta schimbările climatice. Oameni care condamnă sclavia de odinioară cumpără haine de la brand-uri ce fac sclavia foarte actuală. Unii au grijă de pisici, cîini și cai ca de propria familie, dar mănîncă porci, vaci, oi. De asemenea, producția de masă din această industrie face ca o mulțime de animale să fie ucise fără motiv. Laureata Premiului Nobel pentru Pace în 2023 este în închisoare. Activismul și rezistența reală nu sînt confortabile. Trebuie să fii pregătit să îți asumi riscuri, să fii exclus, tras la răspundere și să îți pierzi chiar viața. 

Ipocrizia înseamnă să întorci spatele, cînd poți întoarce obrazul. Este cel mai comun mecanism de apărare împotriva fricii.

Purta o fustă scurtă, a zis violatorul Juliei. Ea avea cinci ani. 

Julia* avea cinci ani cînd fratele ei, în vîrstă de 15 ani, a violat-o. Interogat de poliție, a spus că ea purta o fustă scurtă și că l-a tentat. „O femeie a fost violată cu atîta brutalitate încît i s-au rupt șoldurile și i s-au găsit picioarele pe ici, pe colo, sînii tăiați, capul tăiat, părțile corpului ei au fost împrăștiate pe un cîmp”, relatează Mara*, una dintre femeile care au părăsit Israel în zilele imediat următoare atacului Hamas din 7 octombrie 2023. În poveștile franceze de secol XVII, o femeie își taie în bucăți soțul care a abuzat-o și e arsă pe rug. Moare fericită, scrie autorul, un bărbat. E acesta genul de recunoaștere pe care îl vrem? Ai fost ca o soră care a murit în urma unui accident neașteptat, mi-a scris o fostă prietenă atunci cînd, în urma unui atac violent, viața mea s-a fracturat între cine am fost și cine sînt. O versiune a mea a murit, dar ar fi putut trăi, dacă ar fi primit sprijinul atît de necesar atunci. 

Crimele împotriva femeilor sînt crime împotriva umanității, indiferent că au loc acasă, la muncă sau pe front. Femeile caută egalitate de la leagăn la mormînt. Se confruntă cu invizibilitate, dezmembrare și dezîmputernicire în majoritatea aspectelor societății; sentimente fantomatice cunoscute nu doar de supraviețuitoarele traumei, ci de toate femeile, în diferite puncte din viață. Toate avem cîte o „soră moartă”, fie că e o prietenă, o mamă, o fiică sau noi înșine. Societatea liberală ne încurajează să reclamăm abuzurile, să ne recăpătăm agenția asupra corpului și vieții, și ne condamnă, simultan, pentru aceste demersuri. Suroritatea este un sentiment pe care l-am cunoscut numai prin contactul cu femeile refugiate de război și cu supraviețuitoarele unor traume. „Este o suroritate ce taie cu cuțitul prin ipocrizie, așa cum o foarfecă taie părul tocit”, spune Iryna*, refugiată a războiului din Ucraina. Dar are un dublu tăiș. „Femeile descurajează alte femei, fiindu-le teamă”, spune Mara, furioasă că abia la momentul scrierii acestui articol** a fost publicată o poziție oficială în media feministă condamnînd masacrul femeilor și copiilor din Israel de către Hamas. 

Ipocrizia cea mai mare e porunca supremă: Să nu ucizi. Sîntem pasibili de crime, atunci cînd demnitatea ne este luată. Avem absolvire? Nu cred. Surorile moarte nu se dezgroapă, chiar dacă ne pozăm la #FridaysForFuture, facem afirmații pozitive și pupăm moaște ca să fim salvați.

Sîntem o enclavă, iar feminismul costă vieți.

Acest text este dedicat femeilor care și-au sacrificat viața luptînd pentru drepturile omului.

* Numele au fost schimbate pentru a proteja identitatea persoanelor intervievate.

** 13 decembrie 2023.

Ioana Cristina Casapu este scriitoare și jurnalistă română, stabilită în Germania. Cea mai recentă carte publicată: Heart Beats – A Memoir of the Millennial Generation on Social Media, 2019.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cât de mult ne influențează emoțiile destinul. Psiholog: „Cine le stăpânește, își controlează cu adevărat viața”
Nu punem mare preț pe forța emoțiilor, considerând că, de fapt, gândurile și programele mentale sunt cele care ne controlează destinul. Acest lucru este adevărat doar într-o anumită măsură, pentru că stările pe care le experimentăm zilnic au un rol determinant în viața personală și profesională.
image
Cel mai mare inamic al speciei umane. Are numai 6 mm, dar ucide anual aproape un milion de oameni
Cel mai mare inamic al umanității este de fapt o insectă banală, pe care o întâlnim inclusiv în România. Țânțarul este responsabil de moartea a 830.000 de oameni anual, iar specialiștii consideră că această insectă prin efectele produse a schimbat efectiv istoria umanității.
image
Tânăra care a făcut un scop în viață din a-i ajuta pe alții. Bistro-ul ei social, loc de întâlnire al celor ce vor să ajute
Când dorința de a face bine întâlnește inteligența umană, iese un bistro social. O tânără din Baia Mare a pus bazele unei astfel de afaceri tocmai din dorința de a face bine. Despre inteligența ei ne-a convins în momentul în care a început să vorbească despre această afacere, făcută pentru a ajuta

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.