O scurtă istorie europeană a literaturii române

Bruno MAZZONI
Publicat în Dilema Veche nr. 727 din 25-31 ianuarie 2018
O scurtă istorie europeană a literaturii române jpeg

Nu știu dacă e ușor să identificăm ce poate fi în continuare „specific“ într-o anumită cultură, în timp ce dezbaterea curentă urmărește alte mode și aleargă după alte concepte, de la europenitate pînă, îndeosebi, la controversata globalizare, dar tocmai de asta e bine să abordăm lucid și fără prejudecăți un atare subiect. Știm cu toții în ce măsură secolul al XX-lea a abordat subiectul „complexelor“ românești, începînd cu sugestiile celebre ale lui G. Călinescu, trecînd la o provocatoare lectură critică oferită de istoricul literar Mircea Martin asupra acestei teme, și ajungînd la ideile lui Sorin Alexandrescu despre „paradoxurile“ culturii române, investigate într-un mod coerent și convingător, aș spune. Nu poate fi ocolită, de altfel, atitudinea unui deschizător de drumuri cum a fost la vremea lui Titu Maiorescu, un intelectual de talie europeană fără de care istoria (și istoricul) culturii române moderne ar fi fost în multe privințe altfel față de cum a fost. Ideea foarte bine venită, pentru un stat nou născut, de a-și păstra o identitate proprie, bazată pe valori „interne“ – mulți ar prefera în continuare adjectivul „autohton“, sau chiar „național“, desigur pe deplin valabile amîndouă acum un secolul și jumătate! –, a fost întotdeauna conjugată la el cu o deschidere spre lumea occidentală: nu întîmplător, față de curentele lingvistice etimologizante din țară, el a militat pentru un sistem ortografic bazat pe criterii strict fonetice, ca și în domeniul literelor române în care el a promovat acea „direcție nouă“ care a produs rezultate de prim rang în poezia română contemporană, începînd cu opera în versuri a lui Mihai Eminescu precum și cu crearea, voită și reușită, a imaginii unui mare creator Spätromantik român – la cîteva decenii după prima editare a Baladelor populare culese de Vasile Alecsandri, probabil în-tîia carte concepută pentru a promova și în exterior „o mai dreaptă cinstire“ a valorilor culturii populare românești…

Eu nu cred că există astăzi o problemă identitară în majoritatea culturilor naționale europene, nici Franța, nici Italia, de pildă, nu se mai întreabă dacă au de apărat un oarecare sistem de simboluri pentru a nu fi omologate cu alte sisteme sau subsisteme culturale (o problemă care se poate pune, în schimb, în anumite situații ceva mai complexe, mai degrabă în plan istorico-politic și lingvistic, cum s-a văzut recent în Spania apropo de aspirațiile autonomiste catalane). Tot așa, sînt convins că existența Uniunii Europene, ca și aderarea unor noi State la UE, nu înseamnă automat, de facto, o valoare în plus… Personalitatea culturii române între cele două războaie mondiale, de pildă, nu a avut și nu are nevoie de nici o legitimare oficială pentru a fi recunoscută ca un moment de vîrf în contextul cultural european. Aș mai adăuga că, chiar în deceniile ’60-’70 din secolul trecut, literatura română, în primul rînd poezia neomodernistă, a știut să recupereze expresia lirică, reîntemeind semnificația cuvintelor care își pierduseră, în speță în timpul „obsedantului deceniu“, sensul lor propriu, așa cum ne-a amintit Nichita într un minunat poem intitulat, nu întîmplător, „Ars poetica“ (din volumul Dreptul la timp): „Îmi învățam cuvintele să iubească, / le arătam inima / și nu mă lăsam pînă cînd silabele lor / nu începeau să bată. // Le arătam arborii / și pe cele care nu vroiau să foșnească / le spînzurăm fără milă, de ramuri. // Pînă la urmă, cuvintele / au trebuit să semene cu mine / și cu lumea.“

De fapt, după editarea unei minunate antologii de poezie universală, grație lui A.E. Baconsky, generațiile mai tinere au putut relua o legătură firească cu vocile marilor poeți ai lumii și, prin această nouă (re)sincronizare, literatura română contemporană a știut să se afirme și mai puternic, cu o autenticitate care nu mai poate fi pusă în discuție. Dacă trebuie să menționez un nume care a intrat deja într-o scară valorică europeană, cred că nu se va supăra nimeni dacă consemnez aici numele unui mare poet și prozator, care a avut curajul de a se confrunta și cu epopeea lui Ion Budai-Deleanu, mă refer, evident, la Mircea Cărtărescu, un autor ale cărui calități literare (și umane) vor rămîne în istoriile literaturii. 

Bruno Mazzoni a fost profesor de limba română la Facultatea de Limbi Străine a Universității din Pisa. A tradus în limba italiană din opera unor autori precum Max Blecher, Ana Blandiana și Mircea Cărtărescu.

Foto: flickr

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Proliferarea nucleară  O amenințare reală jpeg
Cum ar putea răspunde SUA dacă Putin ar decide să folosească arme nucleare în Ucraina, potrivit unui expert
SUA ar putea răspunde cu un atac convențional ce ar spulbera forțele ruse dacă Putin decide să folosească armele nucleare pe frontul din Ucraina, crede analistul militar Joseph Cirincione.
Dacia link logo
Întârzieri de livrări pentru modelele Spring și Jogger de la Dacia
Din cauza deficitului de componente electronice, Dacia Spring și Jogger comandate înainte de 16 iunie 2022 se confruntă cu termene de livrare prelungite până în februarie și martie 2023.
Nikol Paşinian
Azerbaidjanul a eliberat 15 prizonieri de război armeni, în urma medierii Statelor Unite ale Americii
Azerbaidjanul a eliberat 17 prizonieri de război armeni în urma medierii Statelor Unite, a anunțat premierul armean Nikol Paşinian, după discuţii între cele două ţări inamice din Caucaz, transmite AFP.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.