O schemă teatrală

Alexandru HIGYED
Publicat în Dilema Veche nr. 906 din 19 – 25 august 2021
O schemă teatrală jpeg

Deși, într-o mare măsură, spoken word își are originea în tradiția orală, prima manifestare publică a generației Beat, The Six Gallery Reading din 1955, a scos la iveală și primele forme ale fenomenului performance poetry. Lectura lui Allen Ginsberg reușește să captiveze publicul prin felul în care recita celebrul său poem „Howl”. Tonul, accentuarea unor pasaje care să ofere mai multă forță poemului, schimbările de dinamică și ritm au făcut ca lectura să fie o experiență unică, transformativă, pentru public. Acesta ar fi un prim semn cum că, pentru a avea o experiență completă a poemului, publicul și poetul trebuie să fie în aceeași încăpere. Pandemia a arătat că experiența poate rămîne la fel de autentică și în online, în măsura în care gîndim social media ca spațiu public.

Fiind unul dintre cele mai flexibile modalități de expresie literară, poezia își permite să ia diferite forme și formate care să folosească și să revitalizeze practici și instrumente atît din spațiul literar, cît și din alte domenii. Au mai existat și încă există experimente care combină tehnologia cu poezia (digital poetry, VR poetry), filmul cu poezia (video poetry), muzica/sunetele cu poezia (sound poetry) etc., toate avînd în centrul lor elementul vizual și pe cel interactiv. Foarte pe scurt, în era digitală, poezia e (și) performance, un tip de performance care își propune să construiască o schemă teatrală formată din cinci elemente: timp, mediu, acțiune, actor și public.

Poate cele mai atrăgătoare forme ale poeziei contemporane care se exprimă frecvent în spațiul românesc ar fi spoken word-ul, sound poetry și videopoezia, practici care încearcă să depășească monotonia simplelor lecturi publice de la lansările de carte sau a maratoanelor de poezie.

Experimente multimodale au existat și în spațiul românesc, însă nu pare să fi rezistat foarte mult (cum ar fi chill pill, experiment care combină efecte audio cu efecte vizuale, făcut de Bandesnaci (Vladimir Coman-Popescu), Claudiu Komartin, Delia Andrieș, Miriam Toma, Alina Daniela Nicu și Sorin Despot).

Un grup care preia într-o oarecare măsură modelul american și îl transpune foarte bine la noi sînt cei de la Cozy Poetry Night, un grup de performance poetry înființat în 2017 la Iași de către Lorena Enache & Co. Pe lîngă lecturile poeților, mai avem și muzica, aleasă de membrii grupului în așa fel încît să se potrivească atmosferei și să personalizeze fiecare performance. Aceeași atitudine cumva reacționară pe care o are mișcarea Slam Poetry din SUA și aceeași intenție de a fi cît mai aproape de public și de a crea o comunitate. Prin proiectul lor, Cozy ajută nu doar la diseminarea poeziei în locuri unde în mod normal nu ar ajunge, ci și o ajută să-și găsească un public care în mod normal nu ar pune mîna pe un volum de poezie. În același timp, abordează un discurs care se apropie de cel american, cu mici inserții de elemente teatrale, accente paraverbale și texte care încearcă să creeze un mediu accesibil și familiar. Chiar dacă pandemia a întrerupt dinamica grupului, au organizat evenimente în online (cu excepția unei lecturi la UBB Fest). De admirat e faptul că nu s-au distanțat de public chiar și în aceste condiții, apelînd la pagina de Facebook ca mediu principal de interacțiune, păstrîndu-și identitatea vizuală în online.

Videopoemele au fost excesiv de prezente în pandemie. Un fel de instinct de supraviețuire a făcut în așa fel încît Internetul să explodeze cu poeți care își recită poemele, multe maratoane fiind organizate în online (Festivalul Zile și Seri de Literatură Doinaș SAD, Festivalul Internațional de Literatură Timișoara) sau chiar „întîlniri” de cenaclu au fost transpuse în online. Cenaclub, proiect început la Timișoara în 2019, s-a diferențiat cumva de celelalte printr-o abordare mai fresh a fenomenului de video poetry, combinînd elemente de sound tech cu poezia și cu efectele sonore. Tot ei au adus la BUM – Brașov Underground Museum – un experiment VR (O mînă de indivizi singuri, de Andrei Dósa & Cenaclub). Și la ei evenimentele cu public au încetat, însă au continuat să-și expună produsul în online.

Chiar dacă de-a lungul anilor a apărut un fel de scepticism în jurul transpunerii multimodale a poeziei, e clar că aceasta există tocmai dintr-o nevoie de apropiere între poezie și publicul larg. Pandemia nu a făcut decît să întărească această nevoie, lăsînd loc unor (și mai) noi forme de expresie care ar putea constitui baza unei noi sensibilități poetice. Social media și-a menținut rolul de mediator și moderator al evenimentelor de poezie. Poezia cool nu își pierde din profunzime, ci doar se adaptează unei generații care are o altfel de sensibilitate și preferă alte medii prin care actul lecturii în sine să fie mai interactiv. Participarea activă prin crearea de noi comunități literare mai atrăgătoare pentru generația din era digitală pare să fie una dintre direcțiile înspre care se îndreaptă poezia.

Alexandru Higyed este poet și librar. A debutat cu volumul de poezie Nimic personal, Casa de pariuri literare, 2021.

Foto: Camelia Toma, Muzeul Poezie(i), Iași

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.