O Românie europeană, deschisă şi veselă
Festivalul Internațional de muzică de cameră SoNoRo împlinește 13 ani. E unul dintre evenimentele de top în lumea festivalurilor de gen din Europa. Astăzi, SoNoRo e parte a unei rețele muzicale de vîrf în Europa. L-am invitat pe inițiatorul acestui festival, Răzvan Popovici, să explice mizele europene ale proiectului său cultural.
Decizia mea de a reveni din Germania pentru a iniția SoNoRo a fost primul pas în direcționarea festivalului, de la început, pe un drum european independent, avînd posibilitatea de a aduce în România și a folosi întreaga experiență adunată în Occident, atît ca violist, cît și, îndeosebi, ca inițiator și director executiv al festivalului „Chiem-gauer Musikfrühling“ din Germania, care celebrează în acest an cea de-a 15-a ediție. Apoi, pe parcursul anilor, activarea unei întregi rețele artistice personale ce, lărgindu-se de la an la an, a adus în țară zeci de artiști de renume mondial care au debutat cu succes pe scenele Festivalului SoNoRo. Chiar de la cea de-a doua ediție SoNoRo am inițiat parteneriate cu festivaluri din străinătate (pe parcurs, pe lista partenerilor au apărut țări precum Germania, Italia, Ucraina, Israel, Austria, Letonia, Slovenia sau Anglia) și am organizat turneele SoNoRo on -Tour, care au dus efervescența festivalieră bucureșteană în unele dintre cele mai importante săli de concerte ale lumii, precum Konzerthaus din Viena, Wigmore Hall din Londra, Gasteig din München, YMCA din Ierusalim, Kennedy Center din Washington sau chiar Carnegie Hall din New York. De trei ani sîntem și membri ai European Festival Association, probabil cel mai elitist club de festivaluri al momentului. Cum, de la început, am dorit să creăm un festival care să conteze într-un context european, răspunsul meu la întrebarea pusă de jurnaliști destul de des „Cum altfel ați organiza festivalul dacă l-ați derula la Berlin, Paris sau Viena?“ a fost întotdeauna „Exact la fel!“. Asta înseamnă că există ingrediente care sînt comune diverselor metropole printre care se numără și Bucureștiul.
Cu toții știm că marea muzică de cameră sau simfonică a fost compusă de compozitori din alte țări, lucru care ne-a făcut să alegem repertoriul cu atenție, chiar de la prima ediție, înclinînd balanța în favoarea acestora. De aceea piesele compozitorilor români au fost introduse în program peu à peu, riscînd, uneori, reproșuri că acest lucru ar fi, poate, lipsit de respect față de țara-gazdă. Scopul nostru pe termen lung fiind însă de a crea un nou public, ne-am asumat acest lucru și îndrăznesc să cred că am procedat corect: publicul care ascultă concertele platformei SoNoRo a primit cu entuziasm programele noastre, s-a mărit constant și, în ultimii ani, a depășit cifra de 15.000. Iar faptul că media de vîrstă a publicului din țară este atît de coborîtă vorbește de la sine și tinde, mai mult decît probabil, înspre un record european. De la prima ediție am adus la București elita muzicală europeană, alături de unii dintre cei mai apreciați interpreți români, mulți dintre ei venind tot din Occident, fapt care a dat festivalului o tentă cu adevărat internațională. Pe de altă parte, sălile și spațiile de concerte extraordinare, atît din București, cît și din Cluj, Timișoara, Arad, Sibiu, Iași sau Brașov, la fel ca și entuziasmul, curiozitatea și deschiderea – calități tipic europene ale publicului român –, vitalitatea Bucureștiului, localurile elegante, clădirile de patrimoniu splendide, multe dintre ele reintroduse cu curaj în circuitul muzical autohton, barurile și cafenelele șic și extrem de occidentale, toate sînt atuuri culturale românești, o contribuție indispensabilă la un festival cu aspirații europene și un motiv puternic pentru care fiecare dintre artiștii care ne vizitează se îndrăgostește de România și dorește să revină cît mai grabnic. Mă bucur mult că acest transfer cultural funcționează de la an la an din ce în ce mai bine și că nu o dată fraza de mulțumire rostită după festival este „Mulțumim foarte mult, Răzvan, pentru încă o ediție SoNoRo care ne-a purtat pe alte meleaguri“. Iar acestea sînt România și nu altă țară, doar că o Românie așa cum o vedem noi, organizatorii Festivalului SoNoRo: europeană, occidentală, elegantă, deschisă și, desigur, veselă.
Răzvan Popovici este muzician. Inițiator al Festivalul Internațional de muzică de cameră SoNoRo.
