O Românie europeană, deschisă şi veselă

Răzvan POPOVICI
Publicat în Dilema Veche nr. 727 din 25-31 ianuarie 2018
O Românie europeană, deschisă şi veselă jpeg

Festivalul Internațional de muzică de cameră SoNoRo împlinește 13 ani. E unul dintre evenimentele de top în lumea festivalurilor de gen din Europa. Astăzi, SoNoRo e parte a unei rețele muzicale de vîrf în Europa. L-am invitat pe inițiatorul acestui festival, Răzvan Popovici, să explice mizele europene ale proiectului său cultural.

Decizia mea de a reveni din Germania pentru a iniția SoNoRo a fost primul pas în direcționarea festivalului, de la început, pe un drum european independent, avînd posibilitatea de a aduce în România și a folosi întreaga experiență adunată în Occident, atît ca violist, cît și, îndeosebi, ca inițiator și director executiv al festivalului „Chiem-gauer Musikfrühling“ din Germania, care celebrează în acest an cea de-a 15-a ediție. Apoi, pe parcursul anilor, activarea unei întregi rețele artistice personale ce, lărgindu-se de la an la an, a adus în țară zeci de artiști de renume mondial care au debutat cu succes pe scenele Festivalului SoNoRo. Chiar de la cea de-a doua ediție SoNoRo am inițiat parteneriate cu festivaluri din străinătate (pe parcurs, pe lista partenerilor au apărut țări precum Germania, Italia, Ucraina, Israel, Austria, Letonia, Slovenia sau Anglia) și am organizat turneele SoNoRo on -Tour, care au dus efervescența festivalieră bucureșteană în unele dintre cele mai importante săli de concerte ale lumii, precum Konzerthaus din Viena, Wigmore Hall din Londra, Gasteig din München, YMCA din Ierusalim, Kennedy Center din Washington sau chiar Carnegie Hall din New York. De trei ani sîntem și membri ai European Festival Association, probabil cel mai elitist club de festivaluri al momentului. Cum, de la început, am dorit să creăm un festival care să conteze într-un context european, răspunsul meu la întrebarea pusă de jurnaliști destul de des „Cum altfel ați organiza festivalul dacă l-ați derula la Berlin, Paris sau Viena?“ a fost întotdeauna „Exact la fel!“. Asta înseamnă că există ingrediente care sînt comune diverselor metropole printre care se numără și Bucureștiul.

Cu toții știm că marea muzică de cameră sau simfonică a fost compusă de compozitori din alte țări, lucru care ne-a făcut să alegem repertoriul cu atenție, chiar de la prima ediție, înclinînd balanța în favoarea acestora. De aceea piesele compozitorilor români au fost introduse în program peu à peu, riscînd, uneori, reproșuri că acest lucru ar fi, poate, lipsit de respect față de țara-gazdă. Scopul nostru pe termen lung fiind însă de a crea un nou public, ne-am asumat acest lucru și îndrăznesc să cred că am procedat corect: publicul care ascultă concertele platformei SoNoRo a primit cu entuziasm programele noastre, s-a mărit constant și, în ultimii ani, a depășit cifra de 15.000. Iar faptul că media de vîrstă a publicului din țară este atît de coborîtă vorbește de la sine și tinde, mai mult decît probabil, înspre un record european. De la prima ediție am adus la București elita muzicală europeană, alături de unii dintre cei mai apreciați interpreți români, mulți dintre ei venind tot din Occident, fapt care a dat festivalului o tentă cu adevărat internațională. Pe de altă parte, sălile și spațiile de concerte extraordinare, atît din București, cît și din Cluj, Timișoara, Arad, Sibiu, Iași sau Brașov, la fel ca și entuziasmul, curiozitatea și deschiderea – calități tipic europene ale publicului român –, vitalitatea Bucureștiului, localurile elegante, clădirile de patrimoniu splendide, multe dintre ele reintroduse cu curaj în circuitul muzical autohton, barurile și cafenelele șic și extrem de occidentale, toate sînt atuuri culturale românești, o contribuție indispensabilă la un festival cu aspirații europene și un motiv puternic pentru care fiecare dintre artiștii care ne vizitează se îndrăgostește de România și dorește să revină cît mai grabnic. Mă bucur mult că acest transfer cultural funcționează de la an la an din ce în ce mai bine și că nu o dată fraza de mulțumire rostită după festival este „Mulțumim foarte mult, Răzvan, pentru încă o ediție SoNoRo care ne-a purtat pe alte meleaguri“. Iar acestea sînt România și nu altă țară, doar că o Românie așa cum o vedem noi, organizatorii Festivalului SoNoRo: europeană, occidentală, elegantă, deschisă și, desigur, veselă. 

Răzvan Popovici este muzician. Inițiator al Festivalul Internațional de muzică de cameră SoNoRo.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.