O reuşită românească. În sfîrşit...
Ca orice proiect gîndit afară, dar pus în practică de români, "Sibiu - capitală culturală europeană" în 2007 putea fi un bluf. Publicam în urmă cu un an din cînd în cînd interviuri cu Sergiu Nistor, comisarul Ministerului Culturii şi Cultelor pentru Sibiu, şi de fiecare dată răspundea Suplimentului de cultură că "sîntem în urmă cu pregătirile". Era vorba de cîteva luni bune. Încetineala cu care s-au alocat banii pentru consolidarea şi reconstrucţia patrimoniului sibian a fost vizibilă, la fel şi încetineala cu care s-au realizat lucrările propriu-zise. Gara poate fi categorisită şi astăzi drept o colecţie de linii ferate strivite de grămezi de moloz, campingul trebuia "dat în folosinţă" prin octombrie, şampania inaugurală a fost băută mai tîrziu decît se aştepta lumea, la un hotel care acceptase rezervări chiar înainte de a fi construit... Cu toate eforturile depuse, dacă manifestările capitalei culturale ar fi fost programate după 1 ianuarie 2008, iar nu 2007, infrastructura ar fi fost gata la timp. Dincolo de neajunsurile de ordin administrativ, notăm, în sfîrşit, o reuşită românească. Am avut parte de evenimente culturale mult peste media românească, iar festivalurile sibiene deja cotate internaţional au cunoscut bugete mai mari şi, prin urmare, organizatorii au putut face din bogăţie lucrurile pentru care s-au antrenat de ani de zile. Pentru jurnaliştii culturali, căzuţi în manierismul textelor compuse din declaraţii adunate pe o temă stabilită la birou, Sibiul a reprezentat o sursă nemaipomenită de subiecte. Mărimea succesului o vom stabili abia în anii viitori - pentru că, mai importantă decît ce s-a întîmplat anul trecut, este tocmai urmarea. În 2007 s-a întărit, de fapt, un spaţiu cultural în care mulţi (cel puţin aşa sperăm) vor dori să revină - fie că este vorba despre Festivalul de Teatru, de Astra Film Fest sau de "filiala" TIFF-ului clujean. Primarul ieşean, Gheorghe Nichita, a oferit într-o emisiune de la Radio Iaşi o explicaţie în plus pentru succes: lucrurile au ieşit bine, sigur, dar să nu uităm că "primarul Johannis e de altă etnie". Cu alte cuvinte, tocmai din acest motiv Iaşiul nu mai prinde o dată rîndul la capitale culturale - primarul e român verde de-al nostru! De curînd, politicienii bahluieni se dau de ceasul morţii să impună ideea că Iaşiul trebuie neapărat să devină în jurul lui 2019 capitală culturală europeană. Mai mult decît atît, există şi o Hotărîre de Consiliu Local care consfinţeşte acest "deziderat". Dacă în prinvinţa infrastructurii ar fi ceva timp pentru reabilitări - 2019! -, în cea a vieţii culturale nu mă încearcă nici un fel de optimism. Vestita "capitală culturală a României" nu figurează în agendele reporterilor "de la centru" cu nici un eveniment de marcă anual, ci doar cu pelerinajul de Sfînta Parascheva. În acest context, ar trebui să îngrijoreze (moderat) intenţia primarului Klaus Johannis ca Sibiul să îşi depună din nou candidatura pentru 2019.
