O problemă civică

Publicat în Dilema Veche nr. 272 din 30 Apr 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Pe 12 noiembrie anul trecut, un student a fost omorît în bătaie la Grenoble de un schizofrenic periculos scăpat dintr-o clinică psihiatrică. Povestea ar fi putut rămîne îngropată prin paginile de fapt divers ale ziarelor franceze. Însă ştirea a intrat foarte repede în atenţia Palatului Elysée. Încă din timpul campaniei electorale, Nicolas Sarkozy s-a exprimat cu privire la siguranţa cetăţenilor, afirmînd că autorităţile trebuie să fie mai stricte şi să urmărească mai sever persoanele cu afecţiuni psihice. Bolnavii mintali ar fi delincvenţi potenţiali " spunea Sarkozy " iar ieşirea i-a atras, atunci, în campanie, critici dure din partea socialiştilor şi a militanţilor pentru drepturile omului, care l-au acuzat de incorectitudine politică. Supravegherea persoanelor cu afecţiuni psihice ar fi nelegitimă şi inumană " s-a spus atunci. Relaţia lui Sarkozy cu psihiatrii şi cu psihiatria nu se opreşte aici: tot în timpul campaniei electorale, într-un interviu acordat lui Michel Onfray (pentru Philosophie Magazine), prezidenţiabilul a afirmat că pedofilia ar fi o "boală moştenită". Cei 1200 de tineri care se sinucid anual în Franţa ar avea, şi ei, o "predispoziţie genetică" să-şi ia viaţa. Ambele afirmaţii ale fostului ministru de Interne au stîrnit indignare atît printre oamenii de stînga (era firesc), cît şi printre liderii dreptei. Franţa are probabil cel mai complex dispozitiv de încadrare a bolnavilor psihic din Europa. Sistemul e o moştenire a spiritului umanist contaminat de elanuri şaişoptiste, un amalgam de proceduri medicale pro-active împănate cu tot felul de rezerve foucaultiene. Limitele profesiei de psihiatru sînt bine delimitate, condiţiile de îngrijire, de internare şi de externare ale pacienţilor sînt reglementate. Regimul de îngrijire este relativ flexibil " se încurajează terapia şi reabilitarea, nu izolarea, dar suficient de sever pentru ca erorile medicale să nu se transforme în tragedii. Una peste alta, doar 1% dintre cetăţenii francezi suferă de schizofrenie, şi numai 1% dintre bolnavii aflaţi în evidenţa instituţiilor specializate sînt consideraţi periculoşi. Atunci cînd totuşi se produc derapaje, opinia publică reacţionează: în 2004, cînd o asistentă dintr-o clinică psihiatrică a fost decapitată de un bolnav incontrolabil, s-a vorbit de o lacună a sistemului de supraveghere. Episodul din noiembrie anul trecut a redeschis această discuţie. Acum, ca preşedinte ales, şi cu (încă) un caz concret de agresiune comisă de un schizofrenic, lui Sarkozy îi este mult mai la îndemînă să ceară reforme substanţiale ale sistemului de spitale psihiatrice. Este pentru prima dată cînd un preşedinte francez vizitează o instituţie psihiatrică şi se ocupă de reglementarea acestui domeniu sensibil. Obiectivul: "întărirea securităţii cetăţenilor faţă de bolnavii mintali potenţial periculoşi". Este izolarea permanentă a acestor bolnavi singura soluţie? Miza e să se găsească un echilibru între protecţia societăţii şi reinserţia pacienţilor. O comisie specială, condusă de un fost director de instituţie psihiatrică " Édouard Couty " a fost însărcinată să formuleze recomandările. Raportul publicat la sfîrşitul lunii ianuarie pare să fie pe placul autorităţilor, dar a fost primit cu rezerve de opinia publică şi chiar de comunităţile ştiinţifice. Utilizarea la scară tot mai largă a psihotropicelor a favorizat şi căderea în desuetudine a azilurilor psihiatrice: de vreme ce există o medicaţie eficientă, închiderea, izolarea bolnavilor sînt inutile. Există însă din ce în ce mai multe voci care afirmă că azilurile sînt totuşi necesare: cum poţi verifica dacă un bolnav îşi urmează cu stricteţe schema de tratament? Cum se poate demonstra că acel tratament e, într-adevăr, potrivit, dacă pacientul nu e urmărit periodic? Se poate evalua potenţialul de violenţă al unui schizofrenic fără riscul de a greşi? Psihiatrii şi organizaţiile neguvernamentale vor cît mai multă libertate pentru pacienţi: adică tratament "la distanţă", terapii " pe cît posibil " externe; însă nu îşi asumă responsabilitatea pentru erori de tipul celei care a declanşat mania normativă a autorităţilor. "Raportul Couty" conţine în jur de 30 de propuneri, generale sau punctuale, care înăspresc urmărirea bolnavilor. O primă recomandare se referă la "externarea controlată" a pacienţilor. Conform reglementărilor actuale, pacienţii pot ieşi din spitale cu aprobarea unui singur medic specialist care îi tratează în mod regulat. Conform noilor reglementări, va fi nevoie de o comisie formată din medicul terapeut (curant), de un infirmier care are de-a face cu bolnavul şi de un medic psihiatru din alt spital. Ei vor întocmi un raport care va fi examinat şi aprobat (sau nu) de prefect, deci de o autoritate publică din afara sistemului de sănătate. O altă reformă se referă la internarea din oficiu: reglementările în domeniu sînt formulate de o lege care datează din 1990 (care modifică un act normativ din 1838). E vorba, de fapt, despre obligaţia la tratament pentru orice persoană care prezintă simptome ale unor afecţiuni mintale. De vreme ce există reglementări cu privire la spitalizarea fără consimţămînt pentru numeroase boli, ar trebui ca şi afecţiunile mintale să poată fi tratate, în anumite cazuri, fără acordul pacientului. În fine, cum numeroase instituţii psihiatrice nu dispun de mijloace financiare, tehnice şi umane, pentru a supraveghea îndeaproape bolnavii, s-a solicitat un buget care să acopere aceste cheltuieli: 30 de milioane de euro au fost deja direcţionaţi pentru întărirea securităţii în spitalele psihiatrice şi alte 40 de milioane, pentru crearea unor unităţi de înaltă securitate în clinicile care au nevoie de aşa ceva. Nu în ultimul rînd, a fost pus în aplicare un nou sistem pentru bolnavii cu potenţial agresiv: la externare, ei vor purta o brăţară cu emiţător pentru geolocalizare. Termenul-cheie pentru toate aceste reforme este deci supravegherea. Iar rezonanţa acestui cuvînt provoacă " mai ales atunci cînd este rostit de Sarkozy " angoase aproape schizoide. În Franţa, psihiatria a devenit o temă publică de dezbatere, o problemă civică. Iar în ţara lui Foucault, a supraveghea rimează cu a pedepsi.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.

Adevarul.ro

image
Mituri despre nutriție, dărâmate de un specialist. Carnea nu face rău, pâinea nu îngrașă. Singurele alimente hipercalorice
Carnea nu ne face rău, la fel cum pâinea nu ne îngrașă. Măsura este însă totul, iar alimentele, oricât de sănătoase, nu pot face, singure, minuni în viața noastră, spune medicul nutriționist Laura Ene.
image
A murit tânărul aflat în comă de două luni de la o durere de măsea
Ionuț Marian Călărău, care a stat în comă aproape două luni după ce a ajuns la spital cu o durere de măsea, a murit în spital. Anunțul a fost făcut pe rețelele sociale de familie și prieteni.
image
Fetiță de 11 ani, filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Imaginile au ajuns la colegi
O minoră de 11 ani, elevă în clasa a V-a la o școală din Cluj, a fost filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Filmările realizate în vacanța școlară au fost distribuite colegilor.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.