O privire (profetică) din Ierusalim

Nimeni nu e profet în ţara lui. Ancheta revistei Dilema veche îmi oferă ocazia (sau riscul) de a dovedi că nimeni nu e profet în ţările lui - adică, nici în Israel (unde adagiul s-a confirmat, în cazul meu şi al multora) şi nici în România. Fără îndoială că, în 2027, cititorii revistei Noua Dilemă veche se vor amuza pe seama noastră, distrîndu-se de cît de lipsiţi de darul previziunii am putut fi cu numai două decenii în urmă. Tot răul spre bine (spune un alt profet), poate că în felul acesta îi vom ajuta să reziste (măcar ei) tentaţiei de a profetiza. Este 2007 un moment-cheie pentru România? În anumite zone ale vieţii publice româneşti - categoric da. Confirmarea, dacă mai era nevoie, mi-a venit chiar din familie. Fiica mea, care studiază la Madrid arta spectacolului şi a filmului din perspectivă managerială, mi-a telefonat să-mi spună că a văzut acolo spectacolele Teatrului Bulandra şi că sînt cu trei clase mai sus decît tot ce a văzut pe scenele spaniole. După o lună, iar un telefon: a văzut cîteva filme româneşti care au entuziasmat-o, cele regizate de Nae Caranfil, Cristi Puiu şi Corneliu Porumboiu, iar acum aşteaptă nerăbdătoare filmul lui Mungiu, despre care a citit şi ştie tot. Şi cînd te gîndeşti că după ce a vizionat două filme postdecembriste la începutul anilor ’90, care-ţi provocau o irepresibilă dorinţă de a te sinucide, a refuzat să mai vadă filme româneşti. "În România se întîmplă ceva - mi-a declarat ea solemn (la telefon) - şi vreau să plecăm împreună să facem turul ţării." Apoi a adăugat: "Începem din Iaşi", oraşul în care s-a născut şi din care a plecat cînd avea cinci ani şi era "şoim al patriei". Voi pleca în pelerinaj cu ea, dar ştiu foarte bine că "se întîmplă ceva", ceea ce mă îndeamnă să fac o primă profeţie. În următorii ani, nici un occidental nu va mai ridica din sprîncene, plăcut surprins de calitatea excepţională a unui film, a unui spectacol sau a unui roman românesc. Va fi ceva normal, pentru că, la bursa valorilor culturale, România va fi cotată foarte sus. Cine e atent simte că are loc o mutaţie provocată de o extraordinară înflorire a talentelor în toate domeniile artei şi vieţii intelectuale. Fiind la distanţă, nu observ (sau mă fac că nu observ) disputele, antagonismele, frustrările. De departe, poate că se vede mai bine ce e esenţial. Să mai încercăm o profeţie. Am participat de curînd la cîteva conferinţe internaţionale la universităţi din Europa Occidentală şi din Statele Unite, şi am avut o revelaţie (profetică): există un număr impresionant de tineri universitari români în străinătate (nu zic din "exil", că termenul nu mai e adecvat), care impresionează, oriunde se află, prin pregătire şi nivel intelectual. Ei tind, cred, să facă joncţiunea (de la distanţă) cu cei de acelaşi nivel din ţară şi vor constitui o masă critică, în următorul deceniu, care va provoca o altă mutaţie şi vor influenţa direct (şi benefic) nu numai viaţa intelectuală şi artistică, ci şi (sînt prea optimist?) viaţa publică, moravurile politice, funcţionarea instituţiilor statului. Şi un detaliu profetic: în 2027, va avea loc la Bucureşti un congres mondial al tuturor intelectualilor şi savanţilor români din lume, care va confirma ponderea şi implicarea lor directă în toate sferele vieţii publice şi intelectuale din România. Invitaţia oficială de participare a fost semnată de ministrul român pentru Relaţii cu Diaspora Intelectuală, prof. Mircea Mihăieş. Partea neplăcută a anchetei priveşte propunerea de a face şi profeţii politice şi de a proroci cum va arăta viaţa politică din România în 2027. Pe terenul ăsta, oricît îmi adun forţele divinatorii din aerul Ierusalimului, viziunile mele sînt mai tulburi, mai ciudate, chiar foarte ciudate şi paradoxale, dar... asta văd, asta spun. În 2027, societatea românească s-a trezit dintr-un lung coşmar - s-a încheiat epoca Becali. Dictatorul a fost alungat, toamna patriarhului a luat sfîrşit, iarna nemulţumirii noastre a lăsat loc unei primăveri firave, dar pline de speranţe. A venit dezgheţul. Oamenii sînt încă buimăciţi de somnul greu şi îndelungat în pădurea adormită, scăpaţi acum de vraja soporifică în care i-au aruncat ursitoarele aflate în slujba odiosului. Febrilitate şi agitaţie haotică se constată numai în lumea politicienilor, grăbiţi să reînfiinţeze vechile partide pe care tot ei le-au lichidat cu rîvnă, ademeniţi (repede) de farmecul Partidului Unic Becalian (PUB) din perioada dictaturii. Patriarhia a decis resfinţirea lăcaşurilor ctitorite de dictator - pentru alungarea duhurilor rele - şi înlocuirea frescelor în care becali (aşa trebuie scris, după noile norme ortografice ale Academiei) e zugrăvit în postura de sfînt sau de ctitor-voievod ţinînd în mînă o minge aurită de fotbal. Tinerii intelectuali au pornit, cu stîngăcie şi timiditate, dar cu entuziasmul vîrstei, să refacă societatea civilă. E vorba să primească şi un sediu în Calea Victoriei 120, în locul recent desfiinţatului Institut de Studii Becaliene. Facultatea de Ştiinţe Politice anunţă o conferinţă internaţională cu tema "Epoca Băsescu - epoca Becali: continuitate sau ruptură?". Cu acest prilej se va lansa un apel pentru a patra Republică şi pentru o nouă Constituţie. Ziarele anunţă că Eyal Arad, fostul consilier israelian de PR şi imagine, din vremea dictaturii becaliene, şi-a oferit serviciile pentru promovarea noii imagini a unei Românii aflate pe calea redemocratizării. Ziarul Ziua de mîine a publicat în facsimil acte de arhivă care dovedesc originea alogenă a fostului dictator. Numele lui adevărat ar fi Bekálly şi s-ar trage dintr-o familie maghiară infiltrată în Ţara Românească în secolul al XVIII-lea. Un alt ziar bucureştean a făcut o dezvăluire senzaţională: odiosul a fost agent al Mossadului. Ştirea a fost confirmată de preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi din Închisorile Secrete ale Mossadului pe teritoriul României, venerabilul Dan C. Mihăilescu. Noul parlament a votat decretul vizînd crearea unui Consiliu Naţional pentru Debecalizarea României (CNDR), sub conducerea prof. univ. dr. Dan Pavel. A fost înfiinţată totodată o comisie pentru becalustraţie, care va începe în curînd verificarea dosarelor tuturor suporterilor fostei echipe Steaua. Directorul revistei Noua Dilemă veche a fost somat să suspende rubrica "Din vieaţa unui extremist de centru" în care, după cum anunţă un comunicat oficial, în repetate rînduri au fost lăudate extremele echipei steliste. Parlamentul urmează să dezbată dacă vor fi becalustraţi şi foştii consilieri, miniştri, ofiţeri superiori, şefii serviciilor secrete sau vor fi transferaţi în sectorul privat, în industrie ori vor prelua conducerea altor instituţii de interes public. Ultimul recensămînt din Iaşi, oraşul meu natal, nu mai înregistrează nici un evreu. Primăria a decis declararea oraşului "capitală mondială a culturii idiş". Limba idiş va fi introdusă ca limbă obligatorie în toate şcolile din municipiul Iaşi. Şi o ştire de ultimă oră: după o întrerupere de două decenii, dl Mihai Răzvan Ungureanu a fost rechemat în postul de ministru de Externe. Într-o primă conferinţă de presă, noul ministru şi-a exprimat optimismul cu privire la şansele României de a fi reprimită în Uniunea Europeană. Se poartă tratative pentru reintroducerea monedei europene, iar Banca Naţională a stabilit cursul oficial de schimb la 1 euro = 20 becalei noi. Leon Volovici este istoric literar, cercetător în cadrul Institutului de Iudaism Contemporan al Universiăţii Ebraice din Ierusalim. Ultima carte publicată: Apariţia scriitorului în cultura română.