O poză cu poliţia

Octavian URSULESCU
22 septembrie 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În zilele Revoluţiei, într-un vagon de metrou a dat buzna un miliţian ce fusese fugărit: cu spaima citindu-i-se pe figură, cu nasturii de la uniformă rupţi şi cu epoleţii atîrnînd. Nu ştiu dacă făcuse ceva sau dacă furia mulţimii se descărcase asupra lui doar pentru că purta acea uniformă urîtă, care ajunsese în conştiinţa populară să fie asociată represiunii comuniste. A fost momentul cotiturii, din care lucrurile au început să se schimbe, şi de atunci, chiar au evoluat mult. Nu însă într-atît de mult încît să ne facă să uităm complet imaginea miliţienilor din vremea comunismului. Există deja poliţişti care se poartă ca la carte, dar reversul e încă mult prea prezent. Ziarele sînt pline de abuzuri şi de infracţiuni săvîrşite tocmai de oamenii legii. O evoluţie, în ultima vreme, ar fi că aceste abuzuri sînt dezvăluite şi sancţionate mai prompt. Iar poliţiştii cu mentalităţi vechi sau care nu şi-au înţeles rostul profesiei sînt surprinşi tot mai des în ofsaid, într-o societate care se emancipează, are alte pretenţii şi reacţionează la comportamente care altădată erau trecute cu vederea. Foarte multe asemenea abuzuri au fost chiar înregistrate video. Totul se vede astăzi şi, dacă nu se vede, în cele din urmă tot se află, dar unii poliţişti par a nu realiza acest lucru cît se poate de simplu. Ce se mai poate observa cu ochiul liber este că mulţi poliţişti au un comportament nesigur. Unora le e frică de consecinţe, dacă au de-a face cu cineva care poate da un telefon superiorilor lor. Alţii pornesc de la binecunoscuta prezumţie de vinovăţie. Pentru ei toţi cetăţenii sînt nişte potenţiali infractori. Sînt mai degrabă inamicii sau cei de la care se poate scoate ceva profit, decît cei pe care ar trebui să-i protejeze. Puţini poliţişti par a avea conştiinţa că sînt plătiţi din banii cetăţenilor şi, în orice caz, mult mai important în ochii lor pare a fi ce zic şefii, cei de la care-şi primesc banii în mod efectiv şi singurii care le pot crea probleme cu adevărat. În Marea Britanie, unde comportamentul poliţiştilor e exemplar (chiar dacă se mai petrec şi acolo abuzuri; anul trecut chiar a fost împuşcat în metrou un nevinovat, considerat a fi terorist), dacă îi abordezi pe stradă pentru o informaţie sau o reclamaţie, poţi avea surprize de proporţii. Pentru că iau poziţie de drepţi şi salută cu mîna la chipiu zicînd răspicat: "Yes, sir!". Cînd vi s-a întîmplat să vă salute un poliţist român ca pe superiorul lui? Un alt experiment ar fi acela de a poza un poliţist britanic. Vei constata cît de mîndru devine dintr-odată. E poate de prisos să mai spun ce fel de discuţii se pot isca sau chiar în ce belele poţi intra dacă vrei să faci o fotografie unui poliţist din România. În cel mai bun caz, eşti privit cu suspiciune. E un comportament care arată că mulţi dintre poliţiştii noştri "nu stau bine pe picioare", cum se spune. Pare fie că nu-şi înţeleg menirea, fie că ar avea ceva de ascuns (ei ştiu mai bine ce). Se poartă ca şi cum activitatea lor ar fi ceva ruşinos. Încă ne miră situaţiile în care reacţionează prompt, sînt serviabili şi ne rezolvă problemele. De ani buni Ministerul de Interne are consilieri britanici, ceea ce poate fi o alegere fericită în principiu, dacă nu cumva între timp s-or fi "adaptat" şi aceştia la "realităţile" noastre. Mergînd însă mai departe... În America, un agent FBI povestea la un post de televiziune că, deşi face periodic antrenamente fizice sau pentru folosirea armelor, numai o dată în toată cariera lui a fost obligat să folosească pistolul. În schimb - spunea el - nu e zi de lucru în care să nu se confrunte cu probleme etice. Lucruri pentru care a înţeles că trebuie să se pregătească în mod special. Poliţiştii noştri au sau ar trebui să aibă, la rîndul lor, asemenea probleme şi un asemenea gen de pregătire. În Occident autoritatea poliţiei e mare. Ea se bazează şi pe un comportament constant şi previzibil din partea oamenilor în uniformă. Chiar şi la manifestaţiile violente aceştia acţionează după reguli ştiute de ambele părţi. Demonstranţii îşi descarcă furia asupra lor, aruncă cu pietre sau chiar cu sticle cu benzină şi încasează, la rîndu-le, gaze lacrimogene sau bastoane de cauciuc. Chiar dacă destul de violent, totul seamănă cu un joc. Rar se folosesc alte tipuri de arme sau de obiecte. Iar în Marea Britanie, ca să dăm din nou acest exemplu, nu se fac niciodată arestări în timpul unei asemenea manifestaţii. Huliganii sînt însă filmaţi şi dacă au săvîrşit ceva ieşit din comun sînt căutaţi mai tîrziu pentru a fi arestaţi. În altă ordine de idei, lumea din Occident se supune unor reguli pentru că i s-a dovedit prin exemple că asta nu e decît în folosul ei. Dacă ţi se spune, de pildă, să te culci la pămînt, ştii că aşa e bine să faci şi că, dacă eşti nevinovat, nu are ce să ţi se întîmple (cel puţin din partea oamenilor legii). Aici, nu e nimeni aşa de sigur că nu i se întîmplă nimic într-o asemenea împrejurare. Nu vorbim de excepţiile care pot apărea oriunde, ci de situaţiile curente, de atmosfera generală şi de încrederea dintre cetăţeni şi poliţişti. Iar în numărul de faţă încercăm să facem o poză, un instantaneu, poliţiei noastre (să vedem dacă stă) şi a stadiului relaţiei la care a ajuns cu cetăţenii, cu doar trei luni înainte de mult aşteptata recunoaştere a integrării noastre în lumea civilizată. (A. M.)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Prețuri de infarct pe litoral. Cât a plătit un turist pentru o masă la autoservire în Mamaia: „Incredibil! 70 de lei kilogramul de cartofi” VIDEO
Cei care vor să-și petreacă concediul pe litoralul românesc vor fi nevoiți să bage mai adânc mâna în buzunar. Asta a trăit și un român care a decis să ia masa la un restaurant cu autoservire.
image
De ce i-au cerut Regele Charles și Regina Camilla Prințesei Catherine să își schimbe numele. „Prea mulți C”
Prințesa de Wales, cunoscută pe plan mondial ca Kate Middleton, a fost rugată să își schimbe modul de scriere a numelui de către regele Charles și regina Camilla, dezvăluie prințul Harry în cartea sa, „Spare”.
image
Ce a răspuns ÎPS Teodosie când a fost întrebat despre donațiile din banii câștigați la pariuri, loto sau păcănele VIDEO
Arhiepiscopul Tomisului, Teodosie, afirmă că cei care vor să doneze Bisericii sau celor nevoiaşi bani din sumele câştigate la pariuri sau la loto pot face acest lucru fără nici un fel de problemă.

HIstoria.ro

image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?
image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.