O posibilă alternativă

Publicat în Dilema Veche nr. 774 din 20-26 decembrie 2018
O posibilă alternativă jpeg

Rar se întîmplă ca statul și societatea să conlucreze atît de armonios pe cît o fac în campania antifumat. Un număr de legi se cuplează perfect cu mesaje civice, susținute de autoritatea micilor dumnezei pe pămînt care sînt medicii, alcătuind o imensă presiune asupra fumătorilor. Scopul declarat: abandonul obiceiului fumatului. Al fumatului țigărilor de tutun, precizez, pentru că în același timp se constată o uimitoare creștere a toleranței statului și societății în privința fumatului altor ierburi. De altfel, acum vreo cinci ani s-a produs marea rocadă în materie de fumat printre tinerii americani: fumatul feluritelor ierburi a devenit mai răspîndit în colegiile americane decît fumatul tutunului. Și trendul continuă. Dar ce te faci cu oamenii care nu vor sub nici un chip să se lase de fumat? Dreptul lor de a fuma nu mai restrînge de mult timp dreptul altora de a trăi/lucra/locui într-un mediu fără fum și miros de țigară. Oamenii au dreptul la o alternativă care să țină seamă de particularitățile individuale. Astăzi, fumătorii mai pot „polua“ doar colțuri de străzi. Nu voi fi atît de ipocrit încît să descopăr stupefiat că, pe măsură ce se pretinde a fi mai liber(ală), societatea este tot mai totalitară. Nici să constat panicat că „binele cu forța“ nu este deloc specific unei lumi libere. Știu de mult că creșterea liberalismului unei societăți dincolo de o anumită limită se face pe seama libertății. Liberalismul fără libertate este un nonsens teoretic, desigur, dar merge foarte bine în practică. În general, lumea nu funcționează după regulile minții. Și tocmai de-asta, ce te faci cu cei care nu vor să se lase fumat și basta? Cît de tare apeși pîrghiile administrative și etice cu care îi „convingi“ să le lase de fumat? Îi scoți în stradă din toate stabilimentele, le pui taxe peste taxe, le pui fotografii oribile pe pachetele de țigări, susții propaganda unui mod de viață „bun“, „sănătos“, care îi culpabilizează pînă aproape de diabolizare – ce le mai faci? Cei mai mulți oameni, însă, văd lucrurile altfel decît apostolii lumii noi, „bio“, hiper-sănătoase, ai lumii ce tinde spre nemurire. Idealul celui mai sănătos mort din cimitir are, văd bine, adepții săi radicali. Ca în mai toate cazurile similare, vocea lor se aude și ai impresia că așa gîndește „opinia publică“. Doar că dau de un studiu care îmi spune, a mia oară, că decența și înțelepciunea nu au nimic în comun cu activismul. Un studiu recent, cum vă zic, arată că 77% din 31.000 de oameni chestionați în 31 de țări ale lumii sînt de părere că autoritățile ar trebui să pună la îndemîna celor care nu vor să lase țigara alternative mai bune de fumat. Înțelept! Dacă vrei să continui să fumezi, poate că îți menții obiceiul în condiții mai bune pentru tine. Cînd ni se spune că tertium non datur“: ori (fumezi țigări de tutun) – ori (te lași de tot de fumat), cei mai mulți oameni răspund că trebuie pusă pe masă și soluția să te lași de fumat țigări care ard tutunul, ca să fumezi tutun în alte forme care pot fi mai puțin nocive. Atenție, nu sănătoase! Nimeni nu spune că fumatul țigărilor este un obicei sănătos. Dar sănătatea este, pînă la urmă, un optim individual înainte de a fi o statistică publică. Pe unii, o țigară îi dărîmă; alții fumează 50 de ani fără întrerupere și funcționează. Sigur că statistica este clară: fumătorii suferă de anumite maladii mai degrabă decît nefumătorii. În plus, fumatul este un factor agravant pentru anumite boli. Oamenii trebuie să știe asta. Eu pledez pentru fumatul în deplină cunoștință de cauză. Dar mă opun „binelui cu forța“. Cred, cu alte cuvinte, mai mult în libertatea individuală decît liberalii „eco“, pentru că eu cred în responsabilitate. Tu ești cel dintîi răspunzător pentru sănătatea ta.

Ascultînd, așadar, vocea echilibrată a majorității tăcute, industria de profil a pus pe piață dispozitive care nu ard tutunul, ci doar îl încălzesc. Lipsește, de asemenea, foița a cărei ardere produce multe substanțe nocive. Evident, nici aceste dispozitive nu sînt scutite de controverse. Mulți „puritani“ antifumat spun că ele sînt la fel de nocive ca țigara clasică, cu foiță și tutun. Există, însă, argumente solide, unele chiar însușite de autorități publice, care spun că asemenea dispozitive reduc sensibil nocivitatea în comparație cu fumatul „clasic“. Iată, de pildă, punctul de vedere public exprimat de unul dintre cei mai mari producători de țigări din lume. „În cadrul programului său de evaluare științifică, compania a testat cu rigurozitate produsul IQOS de mai bine de șapte ani, demonstrînd că trecerea la cel mai avansat produs care nu generează fum din portofoliul nostru e probabil să prezinte un risc mai redus de nocivitate comparativ cu continuarea fumatului. Numeroase măsurători fizice și chimice  ale aerosolului demonstrează că nivelurile de compuși nocivi din aerosolul generat de IQOS sînt mai scăzute cu 90-95% în medie. Rezultatele noastre arată, de asemenea, că aceste emisii reduse se traduc printr-o toxicitate redusă în laborator și o expunere redusă în studiile clinice. Studiul aduce o nouă perspectivă importantă în cercetarea companiei, începînd să exploreze impactul tuturor acestor rezultate promițătoare prin măsurarea răspunsului biologic la persoanele care trec la IQOS comparativ cu cele care continuă să fumeze.

Aceste rezultate sînt foarte încurajatoare. Credem că acest studiu referitor la IQOS este primul studiu clinic de o asemenea amploare derulat vreodată, care evaluează direct potențialul de reducere a riscului aferent unui produs care nu generează fum la persoanele care îl adoptă. Toate rezultatele obținute pînă acum, inclusiv cele din acest studiu, indică înspre o reducere a riscului“, a declarat Frank Luedicke, Chief Medical Officer în cadrul companiei. „Vom prezenta aceste rezultate în fața comunității științifice la numeroase conferințe în următoarele luni și așteptăm cu interes reacțiile.“ 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

ALPINIȘTI gif
Imagini spectaculoase de la o operațiune în premieră națională: Salvarea dramatică a doi alpiniști germani, tată și fiu, din Bucegi
Doi alpiniști germani, tată și fiu, ambii salvatori montani, au fost recuperați sâmbătă de salvamontiștii prahoveni după ce au rămas blocați în Peretele Văii Albe din Munții Bucegi, una dintre cele mai dificile zone de alpinism din România.
image png
floresti de sus foto captura video png
Lumea rurală nu moare, se transformă. Sociolog: „Nu asistăm la o renaștere a satului, ci la suburbanizare“
Populația din mediul rural a înregistrat o ușoară creștere, însă asta nu înseamnă că satul românesc renaște, spune sociologul Norbert Petrovici.
Plaja Mamaia FOTO Discover Dobrogea webp
Tragedie la Mamaia! Un turist de 56 de ani a murit după ce a intrat în apă
Un incident tragic a avut loc chiar în cursul zilei de astăzi la Mamaia. Un turist în vârstă de numai 56 de ani a murit aproape imediat ce a intrat în apă. În ciuda intervenției rapide a salvatorilor, bărbatul nu a mai putut fi salvat.
Plaja Paros FOTO Shutterstock jpg
Tragedie pe o insulă populară din Grecia. Un băiețel de 4 ani s-a înecat în piscina unui bar de pe plajă. Părinții și proprietarul localului, reținuți
Un băiețel în vârstă de patru ani s-a înecat în piscina unui bar de pe plajă, pe insula grecească Paros. În ciuda eforturilor de resuscitare, copilul nu a mai putut fi salvat. În urma tragediei, polițiștii i-au reținut pe părinții acestuia, dar și pe proprietarul barului, care era și salvamar.
isu galati siret jpeg
Un adolescent de 16 ani a dispărut în apele Siretului, după ce a intrat la scăldat cu alți doi copii. Patru scafandri au fost trimiși să-l caute
Un adolescent de 16 ani este căutat de pompieri după ce a dispărut în apele râului Siret, în zona localității Lungoci. Băiatul intrase în apă împreună cu alți doi copii.
liviu teodorescu facebook jpg
Liviu Teodorescu, dezamăgit după vacanța all inclusive din Bulgaria. Ce l-a scos din sărite pe artist
Liviu Teodorescu a plecat în Bulgaria alături de soție și fiică, sperând la o vacanță relaxantă la malul Mării Negre. Artistul a ales un hotel cu servicii all inclusive, însă experiența nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor sale.
aglomeratie parc acvatic china profimedia jpg
Așa arată aglomerația până la refuz! Canicula a golit străzile și a umplut piscinele din China
Valul de căldură care a cuprins nord-estul Chinei i-a determinat pe oameni să caute refugiu în bazine și parcuri acvatice, unde temperaturile ridicate au adus o aglomerație neobișnuită.
madison beer gettyimages jpg
Madison Beer, inel de logodnă de 1,2 milioane $. S-a afișat cu el la un eveniment monden
Madison Beer și-a etalat pentru prima dată în public inelul de logodnă primit de la Justin Herbert. Potrivit experților, piatra centrală este un diamant de tip cushion alungit, estimat la 10-15 carate, iar valoarea inelului ar fi de aproximativ 1,2 milioane de dolari.