O perspectivă britanică

România are mai multe lucruri în comun cu Marea Britanie, ţara mea de baştină. Spre exemplu: iubirea necondiţionată faţă de maşina personală şi lipsa de investiţii în infrastructura de căi ferate; progresele slabe cînd vine vorba de problemele legate de schimbarea climei; dar, mai ales, acel sentiment că te afli la "marginea" Europei. Britanicii se simt mai aproape de Statele Unite decît de Europa continentală, iar cînd vorbesc despre "Continent", îl percep ca pe un loc îndepărtat şi neimportant pentru grijile lor cotidiene. Ambele ţări împărtăşesc o lipsă de interes faţă de alegerile pentru Parlamentul European. Pînă cînd Slovacia a obţinut, în 2004, recordul pentru cea mai mică prezenţă la votul europarlamentar (doar 17% din totalul populaţiei a votat), Marea Britanie a fost mereu fruntaşă în topul ţărilor cu cea mai mică participare la vot. La alegerile europarlamentare din 1999, doar 20,4% din populaţia britanică s-a obosit să meargă la urne. România este noul pretendent pentru locul întîi în topul neparticipării la votul pentru Parlamentul European. Avînd în vedere lipsa de interes arătată de partidele politice din România, care ar trebui să fie principalii promotori ai campaniilor electorale, nu e de mirare că mass-media din România nu tratează acest subiect ca pe o ştire. Problema fundamentală, atît în România, cît şi în Marea Britanie, este că populaţia nu înţelege rolul, funcţia şi scopul Parlamentului European, iar partidele politice şi mass-media - din ambele ţări - nu fac nici un efort pentru a remedia această situaţie. Mai mult, în Marea Britanie, presa de tip tabloid s-a străduit cît mai mult să submineze încrederea publică în instituţiile europene. La conferinţa CNA despre "Mass-media şi alegerile europarlamentare", problemele legate de absenteism şi de informarea populaţiei au fost discutate din varii perspective. Vorbitori din Polonia, Slovacia, Ungaria şi Bulgaria au fost de acord că prezenţa redusă la vot înseamnă că partidele extremiste cîştigă mai multe locuri în Parlamentul European, deoarece alegătorii acestor partide sînt mai disciplinaţi. Krzysztof Bobinski, analist politic şi candidat pentru alegerile europarlamentare din Polonia în 2004, afirma: "Din cele 54 de locuri alocate Poloniei pentru Parlamentul European, aproximativ jumătate au fost ocupate de partide declarat ostile Uniunii Europene sau care sînt puternic eurosceptice". Bobinski a mai explicat că acest lucru a dăunat imaginii Poloniei în Uniunea Europeană. În afară de criticile aduse de televiziunile private cu privire la numărul prea mare de interdicţii legate de prezentarea în media a alegerilor europarlamentare, unul dintre cele mai importante comentarii vine de la Mihail Vîrtosu, fondator al sucursalei româneşti a Autorităţii Internaţionale pentru Publicitate. Mihail Vîrtosu a fost singurul vorbitor din cadrul conferinţei care a văzut alegerile europarlamentare dintr-o perspectivă pozitivă, ca pe o oportunitate pentru politicienii români să se rupă de luptele murdare interne şi să se angreneze într-o dispută la nivel european: "acesta este momentul pe care toţi îl aşteptăm de mult", a spus el. De asemenea, Mihail Vîrtosu a descris numărul mare de cunoştinţe şi resurse disponibile în dinamica industrie publicitară românească, spunînd că "dacă politicienii ar şti cum să lucreze cu agenţiile de publicitate şi cu media, atunci ar reuşi să informeze publicul larg despre problematica europeană". Vasile Dîncu, unul dintre cei mai respectaţi membri ai Parlamentului European din România, a explicat dificultăţile cu care Parlamentul European se confruntă în comunicarea cu populaţiile din statele membre, o problemă reală care încă nu şi-a găsit rezolvarea la nivel european. Dîncu a spus: "Europa este un spaţiu discontinuu; singurul lucru pe care chiar îl avem în comun este un set de valori. În Germania au reuşit să construiască o campanie electorală plecînd de la aceste valori europene comune, şi a funcţionat". traducere de Iulia SEBEŞAN